Annte - Era canibalismului

Subiect: Re: Annte - Era canibalismului Lun Oct 06, 2014 8:11 am

:SSC: :SSC: :SL: :SL: :SL: :SL: :SL: :SD: :SD:
Alle: Limita emoticoanelor întrecută drastic.Warn 2.

Subiect: Re: Annte - Era canibalismului Lun Oct 06, 2014 1:24 pm

Nu e o noutate pentru tine sa auzi de la mine ca aceasta parte e foarte reusita. Mi-a placut inceputul, cand Emm fugea din cimitir :3
Astept continuarea.

Subiect: Re: Annte - Era canibalismului Sam Oct 11, 2014 10:44 pm

Pune :SN: :SN:

Subiect: Re: Annte - Era canibalismului Dum Oct 26, 2014 11:56 am

Pune :SN: mai repede!

Subiect: Re: Annte - Era canibalismului Joi Oct 30, 2014 10:36 am

Grozav! ^^ :SB: :SB: :SN: :SN: :SN:

Subiect: Re: Annte - Era canibalismului Dum Noi 02, 2014 6:24 pm

,,sa fii"→sa fi
,,sa intrii"→sa intri!

Subiect: Re: Annte - Era canibalismului Dum Noi 16, 2014 2:25 pm

Ai putea să îmi dai și fragmentele de text corespunzătoare acelor greșeli? Mulțumesc anticipat.

Subiect: Re: Annte - Era canibalismului Dum Noi 16, 2014 6:30 pm

Anasy a scris:: ,,sa fii"→sa fi
,,sa intrii"→sa intri!

Anasy, este corect scris ! Când este conjuncţia "să" în faţă, verbul se scrie cu doi i !

Subiect: Re: Annte - Era canibalismului Sam Noi 22, 2014 3:46 pm

Aici e următorul capitol . Scuzați în cazul în care este prea mult dialog .

Spor la citit ! ♥

Capitolul IX

O capă roșie – sângeriu îi acoperise chipul diform . Spumegări sângerânde îi ieșeau din gura între-deschisă , făcându-mă să sesizez ceva . Îmi închid gura și o dau la o parte pe Lilith , ducându-mă mai aproape de geamul transparent . Apoi șoptesc în așa fel încât numai eu să pot înțelege :

-Ești o fantomă a naibii de vie , așa-i ?

Creatura rânji satisfăcută și ridică mâna dreaptă , lipind degetul arătător de geam . Îmi face semn să tac . Interpretez mesajul . În timp ce își târăște picioarele , analizez atent ce se poate . Capa acoperă aproape tot corpul . Ține gâtul strâmb , având capul în jos .

-Sunt destul de sigură că nu îți place ce ai văzut . Mă întrerupe ninjoaica , plecând mai apoi .

Tot ce am putut sesiza ... E că nu arăta ca în cimitir . Se mișcă mai stângaci . Mai mult ... Are corp . Dau cu pumnul în geam și cad în fund din cauza forței de reacțiune puternică . Tomino se separă de restul grupului și mă ajută să mă ridic , punându-mi din nou mâna pe frunte . Explică-mi și mie , de ce aș avea febră dacă am suferit un șoc ?

-Pentru că , acum patru ore accelerația bătăilor inimii tale era de două ori mai mare . Zice Mikaz , uitându-se la urma rămasă pe exteriorul geamului . Inima ți-a indus în eroare toate simțurile , făcându-te să reflectezi realitatea într-un mod deformat . De aceea ai văzut ce-ai văzut , probabil . Când ”fantoma” a făcut ”contact” cu inima ta , ai simțit un junghi în spate . Panicată , ai luat-o razna și le-ai comandat picioarelor să fugă . Nu a fost un impuls involuntar , aveai gândul că trebuie să scapi .

-Dacă am putut controla o parte din corp înseamnă că eram conștientă , așa e ? Întreb , deschizând geamul .

-Da și nu . De la impactul pe care l-ai avut înainte de a merge în cimitir , creierul era într-o perioadă de ”hibernare” .

-Mikaz ? Carlos v-a spus tot , hmm ? Rânjesc și îmi încolăcesc mâinile , bătând din picior .

-De unde ți-ai ... Dat seama ? Oftatul fetei m-a făcut oarecum să râd . Semn că era conștientă c-o să-mi dau seama . A meritat să încerci .

-Tu recurgi mereu la căi științifice și complet logice . Problema e că știința diferă de la om la om și atunci când corpul suferă un șoc , rămâne pe o perioadă îndelungată sau permanent marcat , acționând în clipe nepotrivite sau deloc . Bruneta își încleștează pumnul părând că nu mai vrea să audă nimic , dar continui. Chiar de când am ajuns în fața casei v-am examinat atent comportamentele . Fiecare încercați să păreți normali , dar gesturile vă dădeau de gol . Prima a fost Rosalie : știa că mă aruncasem de la balcon . Știa , defapt , că eram departe , de la cineva . Deci practic credea imposibil că m-aș fi întors în scurt timp . Știa de existența unei creaturi . Acelei creaturi . A văzut-o de la început .
Fata îmi face semn să continui , în timp ce intram în sufragerie , unde erau ceilalți . Carlos strânge din maxilar când îmi observă prezența și devine încordat .

-Apoi , tu . Mă îndrept din nou înspre Mikaz . Ai început să îmi faci un ”control” , de parcă ai fi știut că am avut un șoc , nu ? La urma urmei , eram încă conștientă când căzusem de la geam . Însă ... Puteam să jur că era doar în mintea mea , până când ...

Toți și-au ațintit privirile asupra mea , privind relaxați și nu foarte . Andreas îmi face semn cu mâna să continui .

-Până când am sesizat că cowboy-ul vostru favorit are o crenguță prinsă de bluză . Din întâmplare , identică cu ramurile copăcelului de care m-am împiedicat în cimitir . Cadú mormăie ceva și se scutură , aruncând creanga într-un perete . Încep să râd satisfăcută , văzând cum ceilalți îl amenință din priviri .

-Inteligent , puștoaico . Mi se adresează Andreas .

-Oricum , am jucat destul de bine pentru prima noastră scenetă . Mormăie

Bella sarcastică , lăsând revista jos . Mai ales Rose . Continuă aceasta .
Roșcata mârâie ceva și își ia pistolul de pe masă , țintind în direcția surorii sale . Aceasta se ferește întinzându-se amuzată pe canapea , cu picioarele în sus . După ratare , Rosalie își pune pistolul în cizma dreaptă și iese din casă ,trântind ușa .

-Să te duci naibii . Mormăie din nou bruneta , oarecum tristă .

Nu le-am mai văzut așa niciodată . Nici unul dintre noi nu le-a văzut , remarc. Tomino deschide din nou ușa și lasă cei doi câini terrier să iasă după stăpâna lor .

-Se pare că și cățeii te urăsc . Zice Carlos pentru a calma puțin atmosfera și se așează lângă Andreas . Roșcatul își trece mâna prin păr și întoarce laptopul spre noi .

Puțin mirată , mă așez în genunchi în fața aparatului . Mă uit apoi la ceilalți și Tomlinson îi face semn lui Andreas să vorbească .

-M-am născut în timpul celui de-al treilea război mondial , când era păcii stătea atârnată de un fir de ață.După ce părinții mei au fost uciși de un comandant străin , mi-am luat rucsacul și am părăsit țara pentru a afla de ce începuse , defapt , războiul . Bella se ridicase și se așezase lângă tigrul roșcatului . Părea că eu sunt singura care află asta pentru prima dată .
-După cinci ani de călătorit aflasem de era canibalismului . Așa că m-am întors înapoi în locul meu natal , în Australia . Am spart una dintre cele mai importante clădiri pentru a fixa o cameră pe acoperișul acesteia . Același lucru am făcut și în Brazilia , Franța , Japonia , Italia și bineînțeles , America .

-Cea mai mare tâmpenie pe care am făcut-o vreodată a fost să mă stabilesc într-unul dintre cele mai mari centre ale canibalismului . Spusese Lilith , dându-și ochii peste cap . Bella o aprobă , imitându-i gestul . Oricum ar fi fost , orașul meu de proveniență a fost Italia . Norocul tău , austriacule , a fost acela că nu te-ai născut în timpul erei canibalismului , într-un centru al ei .

Și-a calculat cu precizie mișcările înainte de a deschide gura și , după o pauză de vorbire , Cadú intervine:
-Oh , bineînțeles . Nu e ca și cum toa-tă lumea ar fi plină de canibalism . Râde scurt și apoi se uită la Bella. Mai serioasă decât acum nu te-am mai văzut niciodată , franțuzoaico .

Bruneta se ridică în fund și se uită sarcastic la Cadú , ignorându-i observația considerată de prost gust. Apoi își îndreaptă privirile spre Andreas și îl înghiontește . Roșcatul , întrerupt din gânduri , tresare ușor și butonează laptopul cu mare precizie .

-Haide , Einstein , ce-ți ia așa de mult ? Întreb nerăbdătoare și îl dau la o parte pe brunet , așezându-mă lângă Andreas .

Roșcatul urmărise activitatea din principalele centre . Ecranul era împărțit în șase , fiecare țară având o ”bază” de întâlnire între canibali și supraviețuitori . Mă uit nedumerită la imagini și înclin capul . Toți se uită curioși la roșcat . Lilith și Tomino se pun în fața noastră , uitându-se nedumerite . Bella se sprijină de canapea , rezemându-și capul de Andreas . Pentru a putea să vadă ce se întâmplă , Cadú se așează cu capul pe mine , foindu-se . Văzându-l , păpușelul tușește și se uită urât la el .
Închide laptopul și se ridică , trecându-și mâna prin podoaba capilară .

-Am verificat centrele canibaliste și … Ei bine … Mai există supraviețuitori .

Auzind cele spuse , Tomino și Bella zâmbesc fericite . Lilith ia laptopul și îl pune într-un rucsac pe care i-l dă lui Andreas .

-Încă mai există . Răspunde italianca accentuând ultimul cuvânt . Va trebui să mergem să găsim acei oameni .

O aprobăm prin diferite gesturi .

-Dar … Mai întâi , zic eu , deschizând ușa .

-Mai întâi vom merge după Rose . Completă roșcatul , fiind privit de Bella cu un oarecare dispreț .

Chicotesc și îmi iau rucsacul în spate , deschizând ușa de la intrare .

-Ce e , Bella … Nu era Rosalie …Sora ta geamănă ? Spunând asta rânjesc satisfăcută , ieșind .

Subiect: Re: Annte - Era canibalismului Sam Noi 22, 2014 6:47 pm

Nu pot sa cred ca am incercat sa imi impusc sora , pe Bella . Si dupa sa plec , cu caini in urma mea =))
Mama , cat ador partea asta ! E absolut superba !
Si vreau sa vad continuarea cat mai curand posibil !

Cont pierdut

// Dacă nu ai acces la cont

Annte - Era canibalismului