Ok da postez foarte rar și când o fac capitolele-s nereușite . .-.
Și da Alex , știu matematică . =))
Oricum..
Capitolul VII
Din perspectiva autorului :
‘’Pentru că așa ai vrut tu să fie .
A.’’
- Mă urăști ? După două ore în care a zăcut inconștientă , creierul Emmei nu reușea încă să facă conexiunea între obiecte și rolul lor . Vorbea de câteva minute bune cu o piatră de marmură , șlefuită de trăsnetele cerului . Cu arcada spartă , raza vizuală îi permitea să vadă și să citească doar de la depărtare . Se încruntă și rupe o bucată din materialul vechi pe care îl purta, pătat de sânge . Își apleacă gâtul deasupra marmurei și suflă , un mic norișor de praf se adună în jur , ceea ce o făcu să tușească . Își pune mâna în jurul gâtului și se așează pe genunchi , uitându-se cu atenție la inscripția de pe piatră . ‘’Am..d.. J…son’’ . Zâmbește disprețuitor . Nu îi plăcea ca mormântul mamei ei să fie neîngrijit .
Era oarecum nervoasă că prietenii ei au lăsat-o să plece . Erau conștieți , mai mult sau mai puțin , de ceea ce se întâmplase în casa aia nenorocită . Ura cuvântul ‘’ minciună’’ , suna prea dramatic pentru orice tâmpenie ..Îl numea ... evitatul adevărului .
- Nu trebuia să te răzbuni pe Alexandra ? Un oarecare foșnet al frunzelor îi captase atenția . O ușoară briză purta crengile unui copăcel din spatele mormântului . O luase ca pe un nu . Plantase copăcelul înainte ca era canibalismului să ajungă în fază finală . Cineva , ceva , îi răspundea vigilent plictisitorului monolog . Trebuia doar să fie atentă în jurul său .
Pufnește amuzată și își încrucișează mâinile în jurul abdomenului . Prieteni . Își repetă de nenumerate ori în gând , până o imagine cu nouă tineri i se întipării în minte . Ce e drept , Alex , Vanessa și Ale meritau să facă parte din acel tablou , intitulat ‘’prieteni’’ . Pe ei îi consideraseră amici , cândva . Poate mai mult, un fel de rude ... O urmă de tristețe se putea citi pe chipul ei când îi zării pe cei cinci . Nu îi putea numi nici măcar cunoștiințe . Erau doar tineri care doreau să supraviețuiască . La fel ca ea . Putea să le spună ... oameni cu un scop comun , căci asta i-a unit și asta îi va ține împreună . Cadú fusese primul pe care l-a întâlnit . A salvat-o de la o posibilă moarte și îi era recunoscătoare . Defapt , îi era chiar indiferent . Putea să scape și fără el , așa crezuse . Îi era ca un tată . Mereu a considerat-o o fetiță , ceea ce-i plăcea . Ochii ciocolatii îi aminteau de zâmbetul părintelui său . Căci mereu când îi zâmbea , își închidea ochii , într-un fel în care numai el o putea face . Da , cu siguranță că nu putea să rămână indiferentă dacă era în pericol . Îi salvase viața , era suficient pentru ea ca să-l considere un aliat … Un amic . Acesta era singurul substantiv pe care i-l putea atribui acum brunetului . Lilith i-a părut mereu ciudată , sau cel puțin felul ei de a se îmbrăca . Dar nu asta conta acum . Era cu siguranță o fată sensibilă, înăuntrul costumului ei de ninja . Era foarte calculată . Îmblânzirea unei pume nu e un lucru ușor . Dar poate nu l-a dresat ea… Hainele o făceau să se gândească la gemene . Se aflau în antiteză . Rose era tupeistă ; uneori prea mult . Bella , însă , nu rămânea niciodată la urmă prin simplul fapt că era timidă . Erau ca Ying și Yang . Fiecare pată de întuneric are și o urmă de lumină . Se completau reciproc . Probabil le respecta cel mai mult dintre ei , pentru că aveau siguranța de a supraviețui cu o mutație genetică . Andreas ... Nu s-a gândit niciodată la el . Nu i-a dat prea multă atenție până la faza cu sărutul ; ba nici chiar atunci . Nu și-a dat seama ce fel de om este . Nu îl poate citi , ceea ce o enervează la culme , căci felul în care își dă bretonul pe spate și își ține mâinile în buzunar îl face să pară un vagabont . Păpușel , cum îi spunea ea .
Pentru o clipă se uită la nori , apoi începe să râdă silențios . Cine și-ar fi închipuit o puștoaică râzând cu lacrimi într-un cimitir ? Era nebună , conștientiza . Dar moștenise asta de la mama sa și îi se părea distractiv să inverseze acțiunile . Plângea ore în șir și râdea câteodată , când o bușea . Își amintea că nu trebuie să judece cartea după copertă . Așa a întâlnit-o pe Tomino , cu o carte la braț . N-a vorbit mult cu ea , ba chiar deloc , putea afirma . Singurul schimb de replici pe care îl aveau era despre un plan lung , complex și îmbârligat , pe care numai ea îl putea pune la punct . Avea idei ingenioase și originale adeseori , era categoric o japoneză inteligentă .
Oftă cu o oarecare urmă de jenă . Debea acum realizase ; ar fi vrut să fie ca ei . Nu știa cum să se caracterizeze , dar era altfel . Nu-i plăcea de sine . Dă instinctiv din nas și strănută . Se simțea bine în cimitir . Gândise că mulți canibali ar putea fi prin preajmă , dar se înșelase . Niciun mormânt nu era atins. Apoi o întrebare îi fulgeră prin minte . De ce preferau oamenii vii ? Majoritatea mutanților preferau oamenii cărora pulsul încă este reglat . Se luau după un anumit criteriu ? Ajunseseră , deci , să devină superiori oamenilor . Erau umani și totuși au urcat treapta superiorității . Acest lucru o încurca nespus pe Emm .
Un mic icnet îi ieșise pe buze . Își puse palma pe rana din partea dreaptă a abdomenului și apăsă ușor . Estompa sângele mâneca bluzei . Nu mai rezista mult timp și tot ce putea să facă e să tragă cât mai mult posibil de sine . Genetica mutantă putea doar să refacă țesăturile celulelor , însă nu și pielea . Asta era ceva ce ar trebui să se vindece în timp , dacă va apuca . Cu siguranță Tomino se pricepe la medicină . Trebuia doar să meargă la doi kilometri distanță de orașul în care se afla . Poate făcuse o tâmpenie , căci rana se agravase pe măsură ce ajunsese la cimitir . Era conștientă .. Dar simțea că vrea să vină aici . Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi rămas acolo , zăcând pe iarbă ? S-ar fi trezit în minim două ore cu toți adunați în jurul ei . Își imagină . Lilith stătea la marginea patului și o bandaja . Rosalie citea , ca de obicei , o revistă de modă , poziționată la dreapta patului pe un scăunel de lemn . Bella îi arunca câteva haine vechi din dulap , rearanjându-le pe cele cât de cât prezentabile . Japoneza probabil îi făcea morală , plimbându-se prin fața ei , păstrând același ton calm și întrebând ce-ar fi fost dacă Emm n-ar fi sărit . Cadú ar fi ridicat morala tuturor , spunând glume , majoritatea nereușite sau lipsite de sens la momentul respectiv . Andreas stătea aplecat la geamul balconului și își trecea mâna prin podoaba capilară , spunând lipsit de orice emoție ‘’Nu trebuia să sari , puștoaico .’’ Își dă ochii peste cap la acest gând și răsuflă . Dar dacă rămânea acolo , ar fi putut foarte bine să o bulverseze . Știau ceva legat de cele întâmplate și nu voiau să spună ... Nu îi considera vinovați , dar era foarte bizar că ei știau ceva ce nu știe ea . I se părea amuzant că se gândea la ei în astfel de momente . Ar fi vrut să fie singură cu mama sa . Niciodată nu s-a ambalat din cauză că mama sa e moartă . Singurul lucru care-i displăcea în toată mizeria asta era că Ale a ucis-o , ceva neașteptat de niciuna . N-a fost așa de mirată când urmărea lupta dintre mamă și prietenă , se aștepta ca Alexandra să câștige și nu-i păsa . Amanda a fost întotdeauna conștientă că cineva o s-o învingă , s-a așteptat la Vanessa , în schimb , căci pe ea o suporta cel mai puțin . De aceea pe Emm a atras-o grupul celor trei . Mamei ei nu-i plăcea , o enerva la culme . Era un joc pe care ea și mama ei trebuiau să-l joace , ca ea să câștige . Însă s-a dovedit ca ea să fi fost doar o piesă de joc . Conștientizase asta târziu , cu părere de rău .
Încercă să își amintească ce s-a întâmplat când s-a trezit . Tot ce îi puteau arăta amintirile era cum se ridica în fund . Totul era în reluare . Își mișcă capul din dreapta în stânga și gâtul îi pocni . Apoi își fixă privirea pe peretele din față . Scrisul îngrijit ce păta cu o nuanță de roșu îi atrase atenția . Își aplecă capul și observă chipul a doi inși la geamul de pe care sărise . Lilith și Bella arătau cu degetul înspre ea și păreau să îi strige pe ceilalți . Trebuia să se grăbească dacă dorea să ajungă rapid la cimitir .
Asta era tot ce își putea aminti din cele văzute după inconștiență . Reluă toate acțiunile pe rând și se oprise la scrisul sângeriu de pe pereți . ‘’A’’-ul era semnătura insului care făcuse asta . Lăsase , oare , individul , un semn , sau ar fi făcut-o doar ca să o introducă în eroare ? A..Luă în calcul toate posibilitățile. Alex nu i-ar fi făcut una ca asta , nu scrie așa frumos . E un scris de femeie . Ale .. Ale ar fi omorât-o din start , fără să-i lase vreun indiciu . Scurt și rapid . Dar dacă .. A venea de la altceva..? Nu , cel care a făcut-o a lăsat un indiciu evident . Un gând îi fulgeră mintea . Singurul pe care îl mai cunoștea era Andreas . Dar îl șterse rapid de pe listă . N-avea cum s-o facă el , cel puțin după ce a sărutat-o . Trebuia să existe măcar o urmă de regret în inima lui și dacă i-ar fi făcut așa ceva ar fi căutat-o .
Dar ...Cine ce îi făcuse , defapt ? Vorbele mâzgâlite pe un perete nu semnificau nimic . Să fi avut legătură cu motivul pentru care s-a aruncat de la geam ? Era cel mai probabil un mister pe care umbra dorea ca Emm să-l afle . De ce ? Nu știa nici măcar ce legătură avea umbra cu ea . Sau numărul cinci ...
Își îndreptă atenția înspre mormânt și făcu ochii mari , clipind des .
-Știi cine a făcut asta ? Întrebă .
Două bătăi scurte se aud din spatele pietrei mormântului .
Sam Mar 16, 2024 2:39 am Scris de 
Subiect: Re: Annte - Era canibalismului 
Deci partea asta m-a uimit! Felul in care ai descris.... M-a lasat cu gura cascata 
Tine-o tot asa si povestea ta va ajunge in top pentru ca este uimitoare! :cheers: Pana atunci baga un :SN:
