Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
Spectrul Realității
Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
• • Administratorii forumului vă invită să citiți regulamentul forumului cu un CLICK AICI . Crezi că îndeplinești toate criteriile vreunui grup? Vrei să faci parte din staff? Tot ce trebuie să faci, e să dai CLICK AICI și să faci o cerere și verifică dacă cerea ta îndeplinește cerințele cu un CLICK AICI. Mulțumesc pentru timpul acordat! • •
În cazul în care ești un membru vechi care și-a uitat parola, intră pe serverul de discord sau trimite un mesaj privat de pe un cont nou unui administrator.
Mesaje : 333 Data de inscriere : 19/12/2011 Varsta : 26 Localizare : Wonderland
Subiect: Papagalul spune niste lucruri oribile Mar Aug 15, 2023 8:40 pm
Vecinul meu, Henry Johnson, urma să fie plecat din oraș pentru două săptămâni. Soția lui tocmai îl părăsise, iar el avea nevoie să se relaxeze. Așa că m-a rugat să îi păzesc casa si să fac curațenie. Fiind un student sărac, am spus da. Responsabilitățile includeau să am grijă de papagalul familiei Johnson, un African Grey în vârstă de 17 ani numit Snickers. Nu știam prea multe despre păsări, însă mi-a lăsat instrucțiuni detaliate despre cum să am grijă de ea.
În prima noapte a noului meu job, am decis să rămân câteva ore. Trebuia să rezolv niște probleme de matematică, iar casa mare și goală a familiei Johnson era locul perfect de studiu. După ce am hrănit-o pe Snickers și i-am dat apă, m-am instalat pe canapea. Dar nu a durat mult până când m-a întrerupt. "OPREȘTE-TE!". M-am întors brusc. Snickers era în picioare pe suportul ei, privindu-mă cu un ochi gri. "OPREȘTE-TE! OPREȘTE-TE!" a repetat. M-am întors la probleme. Ecuatii diferențiale. De ce am decis din nou să aleg ingineria ca specializare?!
Am bătut cu creionul în pagină. Poate că e timpul pentru o altă pauză pentru gustare. "OPREȘTE-TE, OH, DOAMNE, OPREȘTE-TE." Snickers sărea de pe un suport pe altul, dădea din cap, lipsită de griji. Dar felul în care a spus asta mi-a trimis fiori pe șira spinării. Clar imita pe cineva în pericol. Probabil doar repetă dintr-un film, mi-am spus. Dar ceea ce credeam era atât, atât de greșit. "OPREȘTE-TE, OH, DOAMNE, OPREȘTE-TE. HENRY, OPREȘTE-TE." Henry, acesta era numele vecinului meu. M-am întors și am privit papagalul. Ea s-a uitat la mine și a fluierat de câteva ori. Și apoi a continuat. "OPREȘTE-TE, OH, DOAMNE, OPREȘTE-TE, HENRY, OPREȘTE-TE, OH, DOAMNE." Sângele mi s-a transformat în gheață. Inima îmi bătea puternic în piept. Ce s-a întâmplat aici, mai exact? Ce repetă ea?
Am decis să îi sun părinții mei. Din nefericire nu păreau să împărtășească nivelul meu de îngrijorare. "Mătușa Sheila avea un papagal," a spus tatăl meu. "Chestia aia învăța tot felul de cuvinte nebune. Filme, convorbiri telefonice... țipa, spunea cuvinte obscene, totul. Nu m-aș îngrijora, Abbi. Cu atât mai mult că Raquel l-a părăsit, așa că probabil că au avut niște certuri uriase pe care papagalul le-a prins." Tatăl meu avea dreptate. Pe parcursul următoarelor ore, Snickers a continuat să repete "oprește-te" și "Henry", dar a spus și o varietate de alte lucruri, de la înjurături până la citate din filme. "MĂ ÎNTORC." "CUM EȘTI ASTĂZI?" "COMMENT ALLEZ-VOUS?".
În cele din urmă, în jurul orei zece, am început să mă pregătesc să plec. Mi-am aruncat caietul în rucsac, am stins luminile și m-am îndreptat spre ușă. "La revedere, Snickers," am strigat în întuneric. Apoi am întins mâna spre clanța ușii... "ARUNCĂ CUȚITUL JOS.". Am încremenit pe loc. Nu puteam să o văd pe Snickers, dar o puteam auzi foșnind în colivia ei. Ghearele loveau metalul, penele fluturau în liniște. Poate că doar imită dintr-un alt film. Poate că e doar... "ARUNCĂ CUȚITUL JOS, HENRY," a repetat pasărea. "OPREȘTE-TE, OH, DOAMNE, OPREȘTE-TE, OH, DOAMNE."
Snickers era agitată. O puteam auzi cum își lovea penele de barele metalice ale coliviei în timp ce își flutura aripile. Sărea înainte și înapoi ciocnindu-și ciocul în mod haotic. "OPREȘTE-TE, OH, DOAMNE, OPREȘTE-TE." Am stat acolo o perioadă lungă de timp dar nu a mai spus nimic. Doar ciocănea și fluiera și se zbătea în colivie. Am aprins din nou luminile, mi-am lăsat rucsacul pe podea și am mers direct spre dormitorul familiei Johnson. Henry a fost foarte clar cu instrucțiunile sale, nu trebuia să intru în dormitor sau în subsol. Trebuia să rămân la nivelul principal, indiferent ce s-ar fi întâmplat. Dar totuși, am urcat scările. După ce m-am uitat în jur, am găsit dormitorul lor. Era ordonat și curat, cuvertura se așeza netedă pe saltea. Am umblat în jur sperând că ceea ce îmi imaginam nu era adevărat. Dar era.
În dulapul lor am găsit o cutie mică. O cutie mică care conținea portofelul lui Raquel Johnson... și permisul ei de conducere. M-am întors jos pe scări și am coborât. Snickers m-a privit curioasă din colivia ei. Am stins luminile, am încuiat ușa și am început să fug pe trotuar. Mi-am zis că în momentul în care ajung acasă, sun la poliție. În momentul în care *Bip*, mi-am scos telefonul și am văzut că am primit un mesaj de la Henry Johnson. "Ți-am cerut să nu intri în dormitor."
M-am întors brusc. Dar trotuarul întunecat din spatele meu era complet gol. Cum a reușit să... Oh. O cameră, desigur. Am început să alerg spre casa părinților mei. Eram aproape acolo. *Bip* Am alergat mai tare, mai repede. Nu mi-am scos telefonul. Nu m-am oprit până când am fost în siguranță în casa părinților mei, cu ușa încuiată. Apoi am citit mesajul pe care mi l-a trimis. "Dacă spui și altcuiva, vei plăti."
Însă nu l-am ascultat și am sunat la poliție. Și după o căutare temeinică prin casa lui, au descoperit ceva oribil. Cadavrul lui Raquel, în congelatorul din subsol. Henry încerca să fugă din oraș, și a incercat să își ia un avans prin a face să pară că pleacă în vacanță și are nevoie de cineva să pazească casa și sa facă curat. Nu cred că a realizat că Snickers ar putea repeta ce a auzit în noaptea crimei. Uneori mă întreb dacă Snickers știa mai mult decât a lăsat să se vadă. Pentru că ea era animalul de companie al lui Raquel, chiar de dinainte să se căsătorească. Poate că nu repeta fără gând, poate că încerca să facă dreptate pentru Raquel.
Sam Mar 16, 2024 2:39 am Scris de 
Subiect: Papagalul spune niste lucruri oribile 
