Conacul bantuit ( Capitolulu 1 )

Pune next ca iti ador povestea!

Nicoleta P.O.V. : Frate, ma doare capul ca naiba. Deschid ochii si vad ca ma aflu in conac. Mie imi ajunge o noapte, da o zi acolo, nici un minut nu stau. Aud voci de undeva, ma ridic si ma duc dupa acele voci. De fapt, totul pare diferit. Nici nu stiu de unde e armura asta medievala aici. Ma apropii din ce in ce mai mult de voci. Stau ascunsa dupa un perete si vad 10 persoane acolo. Dar, parca una din fete imi atrage cel mai mult atentia. Are parul negru impletit si ochi verzi-caprui. Toti se uita la un tablou al unui fel de baron sau ceva.
??? : Ana, crezi ca e vreo fantoma legata de portret?
Fata cu parul negru impletit se uita la prietena ei, ce avea par rosu deschis si ochi negri.
Ana : Cred ca da. Nu imi prea d-au seama. Valentina, mai ai biblia la tine?
Pauza : roscata e Valentina? Oh, Dumnezeule, am calatorit in trecut. Sau o parte din mine. Ma uit cu atentie si vad si doi gemeni blonzi : Ai si Ren. Doamne, chiar ca am calatorit, nu gluma.
Valentina : Da o am. Poftim.
Vad cum ii da Anei biblia si incepe sa citeasca din ea. Vreau sa stiu ce inseamna toate astea. Simt o durere cumplita in piept si lesin din nou.
Ma trezesc si vad in fata mea un motan negru. Se uita urat la mine cu ochii aia verzi ai lui, dar recunosc imediat acea privire. Ma uit mai bine in jur si toata lumea e cu mine in infiermerie.
Eu : C-am cat am fost inconstienta?
Vlad : Pai, vreo 20 de minute. Noroc ca ai fost adusa aici.
Alexandra : Da ce Dumnezeule s-a intamplat.
Le povestesc patania mea, iar Alex are o expresie de zice ca-s nebuna. Trage aer in piept de cateva ori si vad cum incearca sa se calmeze.
Alexandra : Cred ca bibliotecarul ar trebui sa ne raspunda la asta. In pauza de pranz, biblioteca, nimeni nu intarzie.
Bogdan : Si eu vin!
Am auzit vocea extaziata a lui Bogdan. Cred ca nici n-are chef de test.
Alexandra : Concetreaza-te pe scoala azi si lasa gluma si chiulitul. Daca nu faci cum iti zic, il las pe Umbra sa te urmareasca peste tot.
Bogdan : Ok, ok spargatoare de fericire.
Gemenii la unison : Chiar e una.
Ambii roscovani isi i-au cate un capac in cap, da' unul tare. Dupa inca vreo doua ore de plictiseala, ne ducem IN SFARSIT la biblioteca sa aflam niste raspunsuri.
Bibliotecarul (Dragos) : Buna copii! Cum a fost prima noapte?
Alexandra : Nu intreba.
Catalin : Alex a reusit sa miroasa a peste.
Alexandra : A FOST VINA TA CA AI TRAS DE MANETA, CAP DE PESTE!!!!!!!
Ii trage lui Cata una de cade la pamant de durere. Ii povestim despre noile puteri (ale lui Vlad si ale mele) si despre ce am vazut eu. Dupa un mic ragaz, bibliotecarul ne spune de acel portret ca a apartinut celui ce a stat in conac, dar nu l-am mai vazut de la acel incendiu. Ne spune ca despre Ana nu mai stie nimic de anii buni. Dar stie ca ea putea calatorii in trecut si sa vada fantome. Nici nu stie unde o putem gasi macar.
Eu : Poate as putea-o gasi eu folosindu-ma de puteri.
Asa si fac si o vad pe Ana, imbracata diferit, in haine de ghicitoare, dar ceva nu este in regula cu ea. Parca n-ar vedea. Imi deschid ochii si il intreb pe biliotecar daca este prin oras un loc unde ar putea fi o taraba sau un magazin de medium.
Bibliotecarul (Dragos) : Da este unul in centru.
Eu : Azi vom merge acolo dupa scoala.


Ce raspunsuri le va da Ana? Next dupa cateva pareri.

Next!!!

WOW e o poveste SUPER-MAGA-EXTRA-TARE!!

Nicoleta P.O.V. : Dupa ore, proful nostru de muzica ne duce in centru, unde se afla un magazin de medium. Intram si in spatele tejghelei se afla o doamna tanara, cu parul blond deschis si ochii sunt de un albastru limpede ca cerul.
Doamna : Cu ce va pot ajuta?
Eu : Ma scuzati, dar cumva doamna Ana este aici?
Doamna : Desigur. Asteptati pana o anunt de sosirea voastra, va rog.
Se duse dupa niste draperii, iar dupa 5 minute, ne spune ca putem cu toti sa mergem sa o vedem. Intram si noi in acea camera si o vedem cu totii pe Ana. Da, era asa cum am vazut-o in viziune.
Ana : Cu ce va pot ajuta?
Incepem sa ii explicam tot si aceasta se face putin palida, dar isi revine rapid.
Ana : Si eu care credeam ca m-am inselat. Se pare ca chiar a revenit intunericul. Copiii, vreau sa aveti grija ce faceti in acel conac, nu se stie niciodata cand demonul va dori sa va ucida rand pe rand.
Gandul asta ne-a speriat pe toti ca naiba.
Ana : Va spun ca in seara asta trebuie sa va intoarceti in biblioteca si sa gasiti o scrisoare pe care Ai a lasat-o dupa ce a murit Valentina. Am avut viziunea cu cateva ore inainte ca conacul sa fie ars de tot. Conacul a ars la doua zile dupa ce Ai a murit.
Alexandra : Multumim pentru informatie.
Ana : Oricand va voi ajuta asa cum pot. As dori doar sa raman sa vorbesc cu geamanul cel tanar, daca se poate.
Catalin : Stati, dar cum de stiti ca sunt cu noi gemeni? Sunteti oarba asa-i?
Ana : Asa-i, dar va simt aurele. Aurele voastre seamana putin cu a mea si a prieteniilor mei. Sunt eu oarba, dar nu sunt surda sau muta dragul meu.
Plecam din camera lasandu-l pe Daisuke acolo.

Daisuke P.O.V. : Oare ce ar vrea sa imi spuna? Nu inteleg de ce tre' sa raman singur.
Ana : Am vrut sa ramai cu mine sa iti pot pune cateva intrebari, dar si te sfatuiesc in acelasi timp. Spunemi te rog, o placi cumva pe Alexandra?
Eu : D-d-da. O plac.
Ana : Sa stii ca este de rau daca ii spui acum. Relatia dintre voi ca prieteni nu este inca foarte stransa. Daca ii spui acum cea ce simti pentru ea, demonul o poate ucide pe ea in locul tau.
Eu : I-a zis acelasi lucru si ei. De cine este indragostita Alex?
Ana : Asta, dragul meu nu pot sa stiu.
Simt cum mi se pune un nod in gat de durere.
Ana : Vreau acum sa te sfatuiesc cu privire la Dorina. Vreau ca voi toti sa aveti grija de ea. Simt cum demonul o sa o puna la o incercare, ce ar putea sa o ucida. Nu uita un lucru : Ongaku wa kangei kiku mono no kokoro ni hikari to atataka-sa o motarashi, ushinawareta tamashi o iyasu koto ga dekiru.
A spus acel lucru intr-o japoneza perfecta. Pentru cei ce nu inteleg, Ana a spus : 'Muzica poate vindeca sufletul ratacit, aducand lumina si caldura in inima celui ce o asculta cu drag.'. M-am ridicat, mi-am luat la revedere de la Ana si am pornit cu ceilalti in duba si fiecare era la casa lui. Am asteptat ora 6, iar cand ceilalti au venit, au mers fiecare in camera lui si am asteptat ora 22:30. Cand a sosit timpul, ne-am intalnit cu totii jos la biblioteca si am inceput sa cautam ca niste nebuni scrisoarea ce a lasat-o Ai aici, cu ani in urma.
Catalin : E degeaba. Nu gasim nimic. Nici macar dragonul nu a gasit nimic.
Alexandra : Ba, cred ca am gasit eu ceva!
Ne uitam sus si o vedem cu totii pe Alex la un nivel inalt al raftului. Poate isi va rupe gatul daca nu are grija. Cad cateva carti si ajung sa il loveasca pe Catalin in cap pana ce lesina. Alexandra isi pierde putin din echilibru, mana ei aluneca de pe raft si cade. Ma grabesc inspre ea si reusesc sa o prind.
Eu : Esti bine?
Alexandra : Da. Data viitoare, opritima inainte sa ma catar ca nebuna pe sus.
O las jos. Ma bucur ca este bine. Langa Cata, care tot a mai ramas lesinat, vad o foaie ingalbenita de vreme.
Eu : Cred ca am gasit scrisoarea!
O i-au de jos, o despaturesc, iar mesajul..........



Ce mesaj a lasat acolo Ai? Next dupa cateva pareri.

Pune next   e super tare

Alexandra P.O.V. : Ma uit si eu pe scrisoare, dar spre ghinionul meu, e scris in caractere kanji. Dar norocul meu ca am doi amici roscavani, care sunt din Japonia si au scris in kanji cred ca din clasa I.
Eu : Portocala, Morcoveata, ne puteti traduce va rog, ce scrie?
Daisuke : Pai aici zice ceva despre un tablou ascuns undeva in conac, care ar trebuii.....amici cumva se poate exorciza si un obiect, nu doar o persoana, daca este posedat?
Eu : Normal ca da, Portocala. Se poate exorciza pana si o casa daca e bantuita.
Catalin : Atunci, de ce nu exorcizam conacul?!
Takashi : Fiindca in scrisoare ne spune ca exorcizarea acestui conac a ucis vreo 20 de preoti. Deci, taiem de pe lista exorcizarea conacului.
Noi restul la unison : Normal ca da.
Ok, deci se pare ca trebuie sa cautam un tablou in ditamai conacul. Ce sa zic, asta da zi in care ne apucam de cautat un tablou vechi.
Daisuke : Mai spune aici ca, daca cineva va purta un medalion cu un rubin rosu, care se afla in conacul asta, va fi posedat de demon. Dar nu scrie cum sa il infrangem.
Laura : Minunat. Altceva?
Daisuke : Zice aici ceva de 'Piano tengoku' sau in traducere 'Pianul Raiului'. Cineva va trebui sa cante un cantec scurt la el, dar e vorba de un cantec ce ne-a fost dat ca sfat.
Dorina : Nu cumva Ana ti-a zis ceva de pian?
Daisuke : Nu. Mi-a spus ceva despre ce poate face muzica si atat. Crezi ca asta este rezolvarea?
Dorina : Normal ca da! Da zice daca sa il cant in romana sau in japoneza?
Daisuke : Cand mi-a zis despre muzica, a spus totul in japoneza. Cred ca are mai multa rima in japoneza decat in romana.
Dintr-o data, totul revine la normal. CE?! DAR NICI MACAR NU NE-AM LUAT LA BATAIE CU VREO CREATURA MACAR!
Bogdan : Va ganditi la ce ma gandesc si eu?
Catalin : Ca demonul se da batut si pleaca deja unde ii este locul?
Lilly : Nu. Cred ca Bogdan vrea sa spuna, ca demonul a fost lovit, cred, intr-un punct sensibil atunci cand am gasit scrisoarea si am tras acele concluzii.
Bogdan : Exact. Deci, m-ai bine ne-am duce sa ma mai cercetam conacul asa cum este. Poate o sa gasim ceva.
Catalin : Ca de exemplu ce? Jurnalul surorii tale?
Ii trag una cu o carte groasa cat DEX-ul. Asta il va face sa isi m-ai bage mintiile in cap. Mergem in echipe de cate 2 si ajung sa cercetez locul cu Do (porecla Dorinei. Nu toata lumea ii spune asa, ci familia si prietenii.). Ne ducem in partea de vest a conacului si cautam ce cautam, dar nimic frate.
Eu : Mama, e degeaba. Nici macar sa gasim, nu stiu, un pumnal de argint, nu suntem in stare sa gasim in locul asta.
Dorina : De acord. Frate, de ce n-a lasat conacul asa cum era mai devreme, ca puteam sa gasim ceva.
Ma sprijin de perete si dintr-o data cad pe spate si alunec la vale, tipand cat ma tin plamanii. Ajung sa dau cu spatele de o podea dura si uda, iar cand ma ridic ma aflu intr-un fel de sala da tortura. Aud un mieunat, ma uit in spate si se pare ca Umbra a luat-o pe acelasi drum.
Eu : Nu mai sta in forma ta de motan. Ajutama sa ies de aici te rog.
El doar m-a ignorat si a inceput sa faca acelasi lucru ce orice felina ar face : sa isi spele labele.
Dorina : ALEX! ESTI BINE?!
Eu : DA! DUTE DUPA CEILALTI! SUNT OK CU UMBRA AICI!
Nu o mai aud pe Dorina. Ori a fugit dupa- o nu stai. O aud ca vorbeste la telefon. Da, ce ne-am face fara telefoane?
Dorina : VIN SI EI IN CURAND!
Ma uit sa vad daca nu-i vreo usa pe aici, da' nimic. Acum aud cum tipa ceilalti cat timp coboara la vale. Te rog Doamne, spune ca nu coboara toti in acelsi timp? Dar spre ghinionul meu, asa fac. Primul e Cata, apoi Vlad, gemenii, Laura, Do, Lilly, Nico si ultimul fratele meu. Cea mai proasta zi din viata mea cred.


Ce vor face in camera de tortura? :SP: 

:SN: 

Pune next!