Conacul bantuit ( Capitolulu 1 )

pune next ce mai astepti?

Nu mai explic cum a fost cu ultimele 2 ore din ziua aia, dar stiu ca noi toti am avut acelasi gand : 'Va fi o noapte lunga'.
Dupa ore, am plecat acasa pentru a ma apuca sa imi fac bagajele, iar apoi aveam sa asteptam sa vina o limuzina sa ne conduca la conac. Eu le-am spus lui Morcoveata si Portocala ca nu trebuie, ca stiam drumul si era un autobuz ce avea statie in apropiere de conac, dar ei au insistat ca nimeni sa intarzie. Ei bine, dupa ce am intrat in casa, L-am gasit pe Bogdan facandu-si temele in sufragerie, avand langa el deja facut bagajul.
Bogdan : Deabea acum ai venit? Sti ce plictisit sunt? Mai am teme si la romana si mate, iar mai incolo tre' sa vina un coleg sa imi aduca caietele cu lectiile. Ce fac, ca atunci cand vine, noi vom fi plecati.
Eu : Pai suna-l si spune-i ca le vei lua maine.
Bogdan : Usor de zis, greu de facut. Da' incerc.
Isi lua telefonul, forma numarul si astepta ca acel coleg sa ii raspunda. Eu m-am dus in camera si am inceput sa imi fac bagajul. Am scos din sifonier un alt rucsac, unul negru si am pus in el cateva haine, jurnalul Valentinei, bata, restul strictului necesar, o biblie, o cruce sfintita ( HEY! Ala a incercat sa ma posede, deci mai bine sa le am la mine pentru orice eventualitate ), o sticluta cu mir ( nu ma judecati -_- ), vreo doua carti ( mi-e ceva imi spune ca vom avea de a face si cu niste demoni din mituri ), o lanterna, baterii, tableta, incarcatorul de la telefon si trusa de prim ajutor. Nu a durat mai mult de 30 de minute sa inpachetez totul.
Aveam timp berechet sa imi fac temele de maine si sa imi fac rucsacul pentru maine. Nu a durat decat o ora jumate si mai aveam timp pana la 5 cand avea sa vina limuzina sa ne ia. Ma duc jos, fac rapid niste sandvisuri pentru mine si Bogdan si ne apucam sa mancam, putin, pe fuga.
Eu : Si ai rezolvat cu colegul?
Bogdan : Da, cica zicea ca vroia sa ma sune sa imi zica ca nu mai putea veni. Merge la matusa lui la spital.
Eu : Norocul tau. Acum, mergem sa ne imbracam.
Ne-am dus fiecare in camera lui pentru a ne schimba. Am ales sa ma imbrac cu o bluza neagra, blugi albastri inchisi si un hanorac gri. Mi-am luat rucsacul nergu, telefonul si castile si am coborat jos, unde l-am vazut pe fratele meu in niste blugi negri, un tricou gri cu un hanorac albastru. Puteam zice ca suntem gemeni, dar din nou, nu suntem. Ne-am luat fiecare perechea lui de baschetii si am iesit pe usa, unde ne astepta o limuzina neagra, iar soferul tinea deja portiera deschisa pentru noi sa urcam. Cand am urcat, Lilly, Dorina, Cata, Vlad, Nico si Laura, erau deja inauntru. Cat timp ne indreptam spre conac, nimeni nu zicea nimic. Cu totii erau inspaimantati sa petreaca o noapte in conac, stiind ca viata lor este in joc.
Intr-o ora am ajuns, am coborat din limuzina, iar soferul a plecat, cred ca acasa. Am intrat pe poarta de fier, am urcat cu grija treptele si am intrat eu prima pe usa de stejar, pentru a ma alege...cu o galeata de apa in cap. Da, gemenilor le place sa faca farse, iar asta este una din ele. Cand imi fac mie farse, ii strig pe numele de familie si ii amenint. Nu prea dur, da' astia si-o cer.
Eu : MATSUMOTO!!!!!!! NU DEMONUL VA VA UCIDE, CI EU!!!!!!!!!
Le auzeam rasetele, alea enervante ale lor si ii vad cum coboara in acelasi timp scariile.
Gemenii la unison : Noi stiam ca vei intra prima pe usa, asa ca nu ne-am putut abtine.
Eu : Aveti cumva un feon?
Hm, se pare ca ar fi trebuit sa cer un prosop in schimb. Amandoi m-au luat de cate un brat, m-au dus in sufragerie si m-au pus pe un scaun, au adus o foarfeca si un pieptane si feonul cerut. Au terminat in cateva secunde cu bretonul si varfuriile mele si mi-au uscat parul.
Eu : Am cerut un feon, nu sa imi faceti parul.
Takashi : Dar sa stii ca ar trebui sa ne multumesti ca ne-am ocupat noi de parul tau.
Daisuke : Am tot vazut ca bretonul tau iti dadea de furca, si ne-am zis sa iti facem o favoare.
Eu : Data viitoare nu va m-ai atingeti de el.
Doamne, mai bine nu zic cum a fost cu ultimele ore pana la 22:30, cand a inceput nebunia. Dormeam dusa, pana sa ma trezeasca telefonul si sa vad ca camera de oaspeti, nu mai era la fel de primitoare. Arata ca intr-o casa veche de cand lumea, cu panze de paianjeni, podeaua oleaca crapata, da' si subreda pe alocuri, tapetul era ros si restul va imaginati si singuri. De ce 22:30? Ei bine dupa faza cu galeata, am primit un SMS de la bibliotecar, care ne spunea ca de obicei la 22:30 incepea nebunia si se termina la vreo 4:30. Deci, aveam cateva ore de rezistat. Am luat din rucsac jurnalul, biblia, crucea, sticluta cu mir, bata, lanterna, trusa si bata, iar din rucsac am scos o geanta mai mica si am pus toate lucruriile acolo. Am luat bata in mana si am iesit din camera, unde ma asteptau cu totii, gata de prima noapte de lupta.
Eu : Ok, ce m-ai scria in SMS era ca au pornit cu totii in biblioteca din conac si au dat peste ceva acolo. Bibliotecarul nu isi mai aminteste ce era, din cauza unui accident suferit cu vreo ceva timp in urma.
Nicoleta : Roscovaniilor, aratati-ne drumul.
I-am urmarit pe gemeni, pana am ajuns in fata unor usi mari. Se pare ca aici aveam prima noastra provocare. Intram pe usa si singurul lucru pe care il vedeam cu totii, erau doar rafturi pline ochi de cartii. Ne-am plimbat prin camera putin pana m-am plictisit.
Catalin : Cred ca ai citit gresit mesajul ala, ca eu nu-AAAAAAAAAAAAAA!
Tipa Cata cat il tineau plamanii, si ne uitam cu toti in directia lui, pentru a vedea o pereche de ochi verzi, ce se uitau amenintatori la noi. Am pus lanterna pe ori ce ar fi fost aia, da' mare greseala caci ceea ce ne ameninta era....


Ce creatura ii ameninta? Next la 2-3 pareri.

Hai, nu ma supara si baga next, ok?

Pune next e super tare!

O sa ziceti ca-s nebuna cand zic ca acea creatura ce ne ameninta cu ochi aia verzi ai sa-i, era un dragon. Un dragon, cu solzii de culoare neagra, precum smoala, ochi verzi, aripi mari de nu stiu cati metrii lungime si era mai mare cred ca de cat un caine de cea mai mare marime. Pupilele i s-au ingustat cand am indreptat lanterna spre el. Isi deschise gura, dar nici urma de dinti.
Bogdan : Cum un dragon fara dinti ne va opri pe noi?
Si imediat, dragonul isi arata dintii. De fapt, el si-a camuflat dintii, sa para ca e stirb. Aveam o expresie de genul 'Trebuia tu sa vorbesti' si m-am uitat la frate meu si vedeam cum ochii lui s-au marit de spaima si parca a ghicit ce asi fi vrut sa spun.
Bogdan : Eu si gura mea mare.
Dragonul a inceput sa se apropie de noi, maraia, adulmeca aerul, iar ghearele sale erau chiar DESTUL de amenintatoare. Ok, deci cum pot 10 persoane sa invinga un dragon? Nici ce am luat cu noi sa ne ajute in lupta nu prea puteau numi 'arme utile'. Nici eu sau Dorina sau Bogdan, nu puteam sa facem nimic deoarece puteriile noastre nu ajungeau sa invinga un dragon.
Catalin : Ok, cine are un plan bun?
Eu : Cred ca am eu.
Lilly : Pai spune! Orice ar fi, o sa o facem.
Ma bucur ca Lil a zis asta, ca urmatorul lucru ce l-am spus, cu toti asa au facut, fara sa mai stea pe ganduri.
Eu : SPALATI PUTINA!
Si am fugit cu totii din biblioteca, cu dragonul venind din urma zburand. Am fugit, pana am ajuns la holul de la intrare si am inceput sa urcam in fuga scariile, fara sa imi dau seama ca Bogdan s-a impiedicat si a cazut pe scarii. Deabea cand am auzit tipatul lui, m-am intors si l-am vazut prizonier in ghearele dragonului. Am aruncat geanta la Nico, care a prins-o, si am alergat in jos pe scarii cu bata in aer si am reusit sa ii distrag atentia fiarei, timp in care Bogdan urca grabit scariile. Toti prietenii mei se uitau cum ma luptam cu dragonul si se parea ca reuseam ceva si fara puteri, da' nu pentru mult. In timp ce il loveam si ii param contraatacuriile le-am spus.
Eu : Ba, da cautati ceva in jurnal despre cum pot opri dragonul! Nu stiu cat mai rezist!

Bogdan P.O.V. : Ei bine, ii raman datoare soramii pentru salvare, dar avea dreptate cand zicea ca nu stia cat mai rezista. Am luat geanta de la Nico, am cotrobait prin ea geanta, am gasit jurnalul si am rasfoit pana la pagina 7 unde zice despre cum putem opri dragonul.
Eu : Am gasit ceva de o maneta, da' nu stiu unde se afla.
Iar Catalin se sprijinea de ea si s-a mirat cand a gasit-o. Dar am ramas cu gura casca cand am citit mai de parte despre ce facea maneta. Trebuia sa il opresc inainte sa traga de ea.
Bogdan : Cata, nu trage de-
Dar nu apuc sa termin ca prostul trage de maneta, dar nu doar dragonul cade in capcana din podea, ci si soramea. Era cam mare trapa aia prin care au cazut si nu stiu cati metri adancime are, da stiu ca duce intr-un fel de beci, cum scria in jurnal. Stiu ce gandeau ceilalti si ne intoarcem si ne uitam la Cap de Peste, inca tinand de maneta.
Catalin : Ce-i?
Eu : Ai comis-o Cap de Peste!
Ii arat cu degetul inspre locul unde se lupta Alex cu dragonu' si vede doar trapa, dar nu si pe sora mea. Se uita la noi cu o expresie de vinovatie.
Catalin : Hehehe.....Ups?
Vroiam sa il arunc acolo si pe el dar m-am abtinut. Am hotarat sa facem echipe : una statea sa pazeasca trapa si cealalta se ducea dupa o franghie.
Eu : Bine, eu, Lilly, Nicoleta, Catalin si Dorina, vom merge dupa franghie. Voi restul, stati langa trapa.
Si am pornit inainte sa cautam niste franghie in toate camerele din conac. Am intrat in una la intamplare si ne-am ingrozit la ce-am vazut in fata noastra.
Noi la unison : SCORPIONI!
Erau nu stiu cati, iar o parte din ei se puneau unii peste altii sa formeze o femeie, imbracata in haine maronii. Acum nici nu stiu ce era ea macar. Suntem morti cred.

Ce se va intampla cu Alexandra? Cum vor scapa ceilalti de scorpionii? Next dupa niste pareri.

pune next

Bogdan P.O.V. : Ok, suntem inconjurati de o multime de scoprionii. Ar fi trebuit sa il arunc pe Cap de Peste in trapa din podea, cand am avut ocazia.
Eu : Asculati amici, am un plan, dar tre' sa evitam sa fugim in locul in care se afla ceilalti, ca altfel sora mea, e mai moarta decat in situatia in care se afla in acest moment.
Lilly : De acord, la semnalul meu fugim in aripa de est a conacului.
Catalin : Bogdan, in jurnal nu scrie mai nimic despre cum sa oprim scorpionii? Sau nu ne da informatii despre cine este femeia aia?
Eu : Ma tem ca nu.
Lilly : Ok, la semnalul meu. 1....2....3.....FUGITI!
Si am rupt-o la fuga, cu armata de scorpioni in urma noastra. Sper ca Alex se descurca mai bine decat noi.

Alexandra P.O.V. : Il omor pe Cata cand ies de aici. Da, am auzit cand fratele meu incerca sa il opreasca sa traga de maneta, dar prostul a actionat mai repede decat m-as fi asteptat. Am cazut intr-un fel de beci, plin cu lazi si butoie, da' in butoaie nu seafla vin, ci peste. Cah, cred ca miros a peste. Ma uit dupa dragon si se pare ca e ocupat sa manance niste peste. Simt o durere ascutita in bratul stang. D-au jos de pe brat hanoracul, suflec maneca si vad ca imi curge sange. Cred ca atunci cand am cazut, am dat de cateva lazi si m-am taiat.
Dragonul incepe sa adulmece aerul si se uita la mine. Firar, mi-a adulmecat bratul insangerat. Se indreapta spre mine incet, iar eu incerc sa ma dau inapoi, dar lovesc un perete cu spatele. Simt cu cateva lacrimi mi se preling pe fata. Frate, sunt prea tanara sa mor si nici macar nu m-am sarutat cu Daisuke. Dragonul isi apropie fata de mine, imi inchid ochii si ma astept la ce e mai rau. Simt cum dragonul imi adulmeca bratul. Cred ca ma va manca bucatica cu bucatica. In loc sa simt cum imi smulge bratul de trup, simt limba lui ce imi linge rana. Cah, ce scarbos.
Ma uita la rana si vad ca dispare. Nici nu stiam ca saliva unui dragon poate vindeca rani. Ma uit in ochii lui si nu mai pare amenintator, ci prietenos.
Eu : Mersi ca mi-am vindecat rana.
El doar a marait in semn de bunatate si i-am mangaiat capul. Ma duc dupa bata mea, iar cand o ridic, dragonul se pune in pozitie de atac.
Eu : Usor amice, usor! Nu te voi lovi promit!
Se uita cu neincredere la mine, eu imi intind mana pentru a vedea ca nu vreau sa ii fac rau. O adulmeca, se da putin inapoi si revine la normal. Se duce repede intr-o parte a beciului si il urmaresc sa vad ca acolo se afla o sa, special proiectata pentru el. Imi ia doar 5 minute sa i-o pun, imi conectez cargligul, care e legat de sa, de curea, imi tin bata cu precizie in mana stanga si pornim la drum pe unde am venit.
Cand ies dau peste gemeni, Laura si Vlad, care se minuneaza cand vad cum colaborez eu cu un dragon.
Gemenii la unison : Dar ce miroase-
Eu : Inca un cuvant si l-am lasat pe dragon pe voi.
Nimeni nu m-ai scoase un sunet si am auzit tipete din conac si pe cineva zicand 'scorpioni'. Ma urc din nou pe dragon si pornim inspre sursa sunetului, iar ceilalti trebuie sa alerge pentru a tine pasul cu noi. In nici 10 minute ajungem sa ii vedem pe Bogdan, Cata, Lilly, Dorina si Nico, inconjurati de scorpionii.

Bogdan P.O.V. : Acum am ajuns intr-un punct mort! Doamne nu imi place sa sfarsesc intepat de scorpionii. Cand credeam ca va fi mai rau, o minge de foc s-a indreptat spre scorpionii si o vad pe sora mea calarind dragonul.
Alexandra : Loveste-o pe ea.
Ii indica dragonului sa loveasca inspre femeie, iar acesta ii urma comanda si femeia se facu cenusa, iar scorpionii disparura. Dragonul ateriza, iar din urma ii vad pe ceilalti obositi. Cred ca au alergat pana aici.
Eu : Fara suparare, dar cine miroase a peste?
Alexandra : Chiar si tu tre' sa intrebi?
Eu : Eu si gura mea mare.
Alexandra : Ma mir ca ati reusit sa ramaneti in viata. Serqet nu v-ar fi lasat, cred, sa scapati asa usor.
Catalin : Ser-cum?
Alexandra : Serqet, zieta scorpioniilor. Zeita egipteanca.
Da, e bine ca sora mea citeste, ca altfel eram morti fara ea.
Vlad : Deci, ce urmeaza acum.
Caut in jurnal si le spun la toti ca urmatoarea provocare e
Eu : Un meci de fotbal, pentru a nu ne pierde capetele.

Cine va castiga meciul de fotbal? Next dupa cateva pareri.