Conacul bantuit ( Capitolulu 1 )

Te log mumos pune next! :SN:

Vad o fantoma. Ok in clipa asta daca fratemeu' petrecea noptea la un amic din clasa lui, iar ai mei erau plecati, acum asi fi tipat de spaima cum ar face toata lumea cand vad o fantoma. Da, eu cred ca stiti care e expresia fetei mele in clipa asta : mai palida decat un peret proaspat varuit in alb, ochii cat cepele de mari, gura se inchide si se deschide ca unui peste pe uscat. As fi dat orice ca camera mea sa fie izolati fonic, dar ghinionul meu era ca nu sunt si tip in interiorul meu ca o nebuna de spaima la ce vad in fata mea. O fantoma a unui baiat de vreo 19 ani, par blond scurt, ochi caprui si ghiciti ce : e asiatic. Deabea pot respira si cu greu formulez prima propozitiie ce imi vine in minte.
Eu : Cine doamne iartama esti si ce cauti in camera mea la 2 dimineata?!
Fantoma : Gomen, nu am dorit sa te sperii. Nu iti voi face rau iti jur. Nu vreau decat ajutorul tau.
Eu : Puteai sa imi ceri ajutorul cand eu eram inca treaza sau chiar la 6 dimineata, NU la 2 dimineata! Stii ce greu adorm eu?
Daca si voi adormiti greu dupa ce va treziti brusc in timpul noptii, atunci suntem in aceeasi barca.
Fantoma : Gomen, dar nu puteam sa iti cer ajutorul mai devreme caci deabea am reusit sa ies din acea celula blestemata.
Eu : Ok, dar tot nu mi-ai raspuns la prima intrebare : cine esti?
Fantoma : Watashi, Kodame Ai. Am fost prins in jurnal la doar o ora dupa ce am murit.
Eu : Stai putin. Te cheama Ai. Nu cumva din intamplare, pe fratele tau mai mare il cheama Ren?
Ai : Hai ( asa zic japonezi 'da' ), dar imi dau seama ca nu stii decat doar ce ai citi in jurnal despre noi. Biata Valentina.
Isi apleaca capul in jos si ofteaza adanc. Simt mila in clipa asta ca imi dau seama ca ii placea de Valentina.
Eu : Cine te-a inchis in jurnalul ei? Cine i-a facut rau ei, tie, fratelui tau si celorlalti? Defapt ce se intampla mai exact?
Cand vroia sa imi raspunda, cineva deschide usa de la camera mea, iar eu ma panichez. Firar, daca e unu din parinti, nu mai vad net' un an la pariu. Dar in loc de mama sau tata, cel care deschide usa este Bogdan.
Bogdan : Ok, ce doamne iartama faci treaza la 2 dimineata si cu cine vor-
Nu apuca sa termina ce avea de spus, ca il vede pe Ai levitand si spre uimirea mea, Bogdan lesina. Frumos, acum cum il car inapoi in camera lui? Eh, ma descurc eu cum pot si reusesc sa il pun in pat, iar cand ma intorc in camera, Ai disparuse. CE?! Si trebuia sa imi raspunda la intrebari. Cred ca ma duc inapoi la culcare, dar nu inainte sa vad un biletel pe perna mea. Cred ca biletul mi l-a lasat Ai inainte sa dispara. Pe bilet scria : 'Nu am putut ramane caci el ma tot urmareste decand am evadat. Iti voi raspunde cand cel mai tanar din grupul initial e alaturi de voi. Nu stiu unde este, dar stiu ca e aproape.'
Nu aveam nici ce mai mica idee ce zice, dar m-am culcat cu biletul in mana. Ma trezeste telefonul la 5:30. Ma ridic din pat si credeam ca totul e un vis pana cand deschid pumnul si gasesc biletul. Da ce m-ai inceput de zi am si eu. Las biletul sub pat si imi fac rutina de dimineata. Dupa ce ma imbrac cu o bluza galbena o vesta de blug si o pereche de blugi, ma duc in camera la fratemeu' si ca de obicei, doarme fara griji. Eu ma duc in sifonierul din camera mea si gasesc vechea trompeta a bunicului, care mai merge si acum. Da, il trezim pe Bogdan ca la armata. Noroc ca ai mei erau plecati si incep sa cant cantecul militaresc de trezire. Da ca de obicei cade din pat, si da cu fata de podea.
Bogdan : De ce faci asta mereu?
Eu : Ca e amuzant! Acum sus si pregatestete si tu, invatati la ce mai ai de invatat si nu uita ca la 11 trebuie sa pleci din casa. Iti faci singur de mancare ca eu nu mai am timp tre' sa plec.
Si am zbughit-o pe usa cu rucsacul peste umar si alergand catre liceul. Am ce le povesti la ceilalti la prima ora. Ajung devreme se pare si le vad pe vipere arucandumi din nou priviri pline de venin de parca ar vrea sa ma deoache. Noroc ca am o curea rosie pentru cazuri de genul asta si alte haine rosii.
Le ignor si plec la franceza, prima ora pe azi. Intru dar nu apuc sa vorbesc cu ceilalti ca intra profa si ma asez alaturi de Lilly in banca. Cat timp luam notite gasesc un alt bilet dar nu de la ai ci de la....



Cine e expeditorul necunoscut? Continuam?

Normal ca da! Pune next! :SN:  :SN:  :SN:

Ok, deci daca ati facut pariuri cum ca biletul este ori de la Valentina ori de la cel ce ne vrea raul ori de la Julia, atunci castiga aia care au pus pariu ca biletul este de la Valentina. :lol!: 
Se pare ca de la ea este, caci am reusit cat de cat sa ii memorez scrisul. Se pare ca a scris in graba, de parca mai avea putin timp de a ne contacta. Biletul zicea asa : 'Fratele meu a fost sub nasul vostru in tot acest timp. Va cunoaste ca pe o carte deschisa si va este prieten. Il veti gasi unde va asteptati mai putin.' Asta mi-a dat de gandit. Ma uit in fata clasei, ascunsa de doi baieti, sa vad daca profa' este atenta. Oh, sper sa faca un anunt sau sa iasa din clasa sau ceva orice. Super, iata ca incepe sa vorbeasca.
Profa de franceza : Ascultati cu toti! Ma voi duce pana la cancelarie pentru a lua ceva. Ma voi intoarce in zece minute. O voi lasa pe Cristina sa faca lista cu cei ce nu stau la locul lor. Nu vorbiti!
Si pleca din clasa, iar Cristina se aseza in locul profei la catedra, cu o foaie de hartie si un pix. Asta e sansa mea, chiar daca trebuie sa o fac pe muteste. O trag pe Lilly de coada ei impletita de un rosu inchis, iar ia deschide gura dar nu zice nimic. Se uita cu ochii ei albastri-verzui spre mine si pe muteste ma intreaba 'Ce?'. Ii arat biletul, iar ea il ia si se uita repede peste el, iar expresia ei este de frica. Mi-l da inapoi, rupe o foaie din caietul de franceza si scrie repede ceva si mi-l da mie.
Lilly : Eu nu inteleg.
Eu : Nici eu. Lilly avem nevoie sa gandim, cine e fratele Valentinei.
Lilly : Stiu, stiu, da' la ce se referea cand zicea ca ne cunoaste ca pe o carte deschisa?
Eu : Tre' sa ne gandim ce adult ar fi avut o sora mai mare. Lilly?
Lilly : Spune.
Eu : Care-i numele de familie al bibliotecarului din liceul nostru?
Lilly : Stai da el nu are nevasta?
Eu : Da, dar ma refeream la ala inainte de casatorie.
Lilly : Dobrescu de ce- Alex, eu cred ca ai gasit raspunsul la bilet.
Eu : Pai duh! Bibliotecarul e prieten cu grupul. Si a fost bibliotecar pentru un an la scoala mea pe cand eram in gimnaziu.
Lilly : Asa se explica de ce zicea ca ne cunoaste ca pe o carte deschisa si ca ne este prieten. Esti un geniu!
Eu : Mersi. Dar trebuie sa m-ai asteptam pana la pauza de masa vreo 3 ore.
Lilly : Da asa-i si-
Nu apuca sa imi raspunda pe bilet ca auzi usa de la clasa deschizandu-se si vedem amandoua ca intra profa. Ascunde Lilly foaia cu conversatia noastra si biletul de la Valentina, in caietul ei, iar restul zilei pana la pauza de pranz se desfasoara normal. In sfarsit se termina si ora de biologie ( singura ora in care sunt doar eu fara grup si ghinion Julia si catelusele ei sunt cu mine. Noroc ca doar asta se intampla miercurea. ) si ies repede pe usa si ma grabesc catre biblioteca, dar cineva ma izbeste de dulapuriile cat un statut de om. Si cine ma izbeste, normal, Julia, iar in spatele ei sunt ''clonele'' ei. Cat le detest pe fetele astea si este reciproc.
Julia : Unde te grabesti, ciudat-o?
Eu : La biblioteca. Am ceva de facut acolo.
Clona nr. 1 : Da de parca te-am crede, urat-o.
Julia : Taci Mara, nu ti-am dat voie sa vorbesti. Sa stii ca noi te-am tot avertizat sa nu m-ai stai cu acei gemeni chipesi, dar tu nu, trebuie sa stai mereu cu ei.
Eu : Ei stau cu cine vor ei sa stea si stau cu mine pentru ca eu am fost prima persoana pe care au cunoscut-o in oras si mi-au spus ca le sunt prima lor amica de cand s-au mutat aici.
Mara : Ce poveste draguta, dar si ireala in acelasi timp. Julia ce zici sa o pedepsim?
Clona nr. 2 : Da merita. Sa stii ca nu ne-a luat in serios nici macar biletele pe care i le-am trimis.
Julia : Bine punctat Cara. O sa te pedepsim in stilul nostru favorit.
Si acestea fiind spuse, a inceput bataia. Da am incercat din greu sa nu fiu lovita prea rau sau chiar lovita in operatie ( aveam vreo 8 ani cand m-am operat de apendicita ), dar am fost trantita de cateva ori pe ici colo si m-am ales cu buza sparta. Da' le-am lasat si eu cu un ochi vanat pe Mara, cu nasul spart am lasat-o pe Cara, iar Julia s-a ales cu un cucui in cap de la pumnul meu. Cand am fost incoltita, iata a venit salvarea mea : Morcoveata si Portocala s-au arata la momentul cel mai bun ( gemenii au parul roscat deschis si imi place sa ii tachinez cu poreclele astea ) si le-au tinut pe fete de vorba cat timp Lilly si Nico ma duceau la usa bibliotecii unde erau ceilalti si vreo 2 minute mai tarziu vin si gemenii.
Catalin : Cine te-a batut in halul asta?
Eu : Julia, Mara, Cara.
Dorina : Uf, fetele astea 3 ma scot din sarite inca din generala. Nu pot sa cred ca tre' sa fiu colega si cu ele la liceu.
Vlad : Viata este grea, dar n-avem ce sa ii facem. Acum trebuie sa ne ocupam de buza sparta a Alexandrei.
Tipul avea dreptate si acum imi m-ai curgea sange. Dorina se apropie cu trusa ei de primul ajutor.
Dorina : Catalin tine putin trusa.
Catalin : Ok.
Dupa ce cotrobaie in trusa, gaseste ce ii trebuie si ma ajuta sa mai scap putin din sange cand o ciudata stralucire verde iese prin mainile ei. Dupa ce stralucirea dispare, Dorina isi i-a mainile din fata mea si e socata.
Dorina : Buza....ta......nu....nu...inteleg.
Imi da o oglinda si ma ingrozesc si eu cand vad ca buza pare ca nici nu ar fi fost sparta.
Eu : Ok, vom afla mai multe despre astea de la bibliotecar.
Gemeni la unison : De ce de la el?
Lilly : Fiindca este fratele Valentinei.
Nimeni nu m-ai zice nimic si intram cu toti pe usa bibliotecii. Doamne, locul e tare mare, iar in dreapta noastra se afla un birou de stejar, cu un calculator, iar cel care continua sa tasteze la el se uita in directia noastra si ne vede intai pe mine si pe Vlad, iar ochii lui se fac mari cat cepele cand ne vede si noi ne uimim cand ne auzim vechiile noastre porecle.
Bibliotecarul : Terminatoarea lecturiilor si Bufinta cartilor! Ma bucur sa va revad dragii mei prieteni!


Cine este cel ce ii saluta prieteneste pe eroi nostri? Next?

pune next!

Nu, deci asta n-are cum sa fie bibliotecarul. Cand l-am cunoscut eu stiu ca el nu avea ochelari si par scurt. Da' ce s-a intamplat cu bibliotecarul cu parul prins in coada de cal? Se pare ca s-a schimbat mult de cand nu l-am mai vazut din a VI -a. Dar tot cu inima aceea de copil a ramas asa cum il stiam. Se indreapta catre mine si Vlad si ne da la amandoi o imbratisare de urs pe care nu o pot refuza.
Bibliotecarul : Amandoi va-ti schimbat mult. Cat ma bucur sa va revad, dar nu doar pe voi. Lilly spunemi te rog cum merge cu pictatul?
Lilly : Merge bine domnule.
Bibliotecarul : Iar tu Dorina, cum se descurca fratele tau cu predatul? Si din nou, condoleante pentru tatal vostru.
Dorina : Se descurca bine si va multumesc.
Da povestea e ca Dorina si fratele ei locuiesc in casa mostenire de la stra-bunica lor. Mama Dorinei a murit de cancer cand avea Dorina doar 11 ani, iar tatal ei a murit intr-un accident de masina cu doua luni in urma. Cand am cunoscut-o, s-a impiedecat si a dat din greseala peste mine cand ducea niste cataloage pline cu partituri. Am cunoscut-o cand am vizitat liceul si in prima saptamana de liceu am reusit sa o conving sa se alature in grup. Era o fata trista la inceput, dar am reusit sa o fac sa fie din nou vesela. Fratele ei este proful nostru de muzica si apreciaza faptul ca am incurajat-o pe Dorina sa fie in grupul nostru. Dar sa revenim la poveste. Bibliotecarul ii saluta si pe restu si se uita dupa inca cineva si ma intreaba nedumerit.
Bibliotecarul : Dar unde este Micul B?
Eu : Ei bine, fratele meu si-a inceput ora in clipa de fata. Stiti este in gimnaziu, ore de dupa-amiaza.
Bibliotecarul : Inteleg. Deci cu ce va pot ajuta copii?
Laura : Am vrea niste raspunsuri cu privire la ceva, iar dumneavoastra sunteti cel ce ne poate ajuta daca nu singura persoana in viata.
Bibliotecarul : Nu inteleg unde vrei sa bati cu subiectul asta.
Eu : Ei bine, eu cred ca am gasit jurnalul surorii dumneavoastra.
Imediat cum aude acestea, se face oleaca palid la fata, isi revine cu o expresie de uimire si neincreder. Cand vroia sa vorbeasca, Cata tipa ca din senin si se ascunde in spatele lui Vlad folosindul ca scut uman. Da, asta se intampla doar cand vreau eu sa il lovesc in moaca, dar acum care-i motivul?
Nicoleta : Da' ce-ai patit? Ai vazut o fantoma sau ce?
Catalin : DA!
Si ne arata cu degetul inspre una din mesele unde se aseza lumea pentru a lectura, deasupra ei levitand o fantoma.
Eu : Salu' Ai.
Ceilalti : CUNOSTI O FANTOMA?!
Toti se uitau la mine apoi la Ai si din nou tot asa pentru inca vreo 2 minute. Da ce suntem noi, specimene ciudate de laborator? Ma uit la bibliotecar si vad ca e surprins sa il vada pe Ai.
Ai : Uite-l si pe vechiul meu prieten Dragos. Nu ne-am vazut de ani buni.
Bibliotecarul ( Dragos ) : Ai! Dar..tu....esti.....este.....imposibil.
Ai : Tu stii macar ca am fost inchis in jurnalul surorii tale mai bine de nu stiu cati ani? Si scuze Alexandra, dar nu am putut ramane aseara sa iti raspund la intrebari.
Eu : Am citit biletul, nu tre' sa imi mai explici.
Ai : Asa-i. Si sper ca fratele tau nu a ramas inca in  soc dupa acel incident de aseara.
??? : Nu, sunt ok. Mi-am mai revenit.
Ma intorc spre usa si il vad pe Bogdan.
Eu : Tu nu trebuia sa ai geografia in clipa asta? De ce nu esti la scoala?
Bogdan : Scurta poveste : dupa ce ai plecat, ai nostrii a venit inapoi acasa sa i-a ceva ca pleacau cateva saptamani si m-am prefacut ca imi este rau, am fost tata la medicul de familie sa ia o scutire, a anuntat-o mama pe diriga ca azi nu pot veni ca imi este rau si cam la vreo 2 ore dupa plecarea lor, am uschit-o pe usa, da' nu puteam sa intru in liceu ca e gardianul ala care ma inspaimanta, am vazut un copac ce era langa o fereastra de la holul de la etajul 1 si am urcat in copac, am intrat pe geam si am venit aici la biblioteca.
Eu : Tu...lasa gasesc eu o pedeapsa cand ne intoarcem acasa.
Nu imi venea sa cred ca fratemeu' ar face asa ceva. Da' ma bucur macar ca s-a ales cu cateva zgarieturi sa se invete minte ca data viitoare sa nu mai faca o astfel de nebunie.
Ai : Ok, dupa cum stiti un a anume blestem a revenit si stiu, cu toti va intrebati care e legatura dintre voi cu blestemul. Nici eu nu-
Dar nu apuca sa termine ce avea de spus, si dintr-o data camera incepu sa se cutremeure, iar lumina deveni din nu stiu ce motiv rosie. Cu toti ne-am strans intr-un singur loc, si incepem sa auzim un ras malefic, vocea nefiind pamanteana, iar asta imi spune ca nu-i de bine.
??? : Buna ziua, fiinte jalnice ce sunteti!
Iar cand ma intorc vad....


Cine este cel ce are o aura de rau augur? Next la 2-3 pareri.

Pune next!

Cand ma intorc vad o ditamai silueta unui demon, cu niste coarne mici pe cap, ochii mai de un rosu inchis, piele de un rosu deschis, cu niste gheare ascutite si fara gura. Ok, sa intalnesti o creatura fara gura nu-i prea de obicei....normal.
Eu : Cine doamne iartama esti tu si ce vrei de la noi?
Incerc sa par curajoasa dar se pare ca ciudatul isi da seama ca imi este al naibii de frica. Cand se uita la mine, face niste ochi mari si daca ar fi avut gura, stiu car fi zambit diavoleste.
Demonul : Ei bine, daca nu este chiar insasi fata ce chiar IERI am incercat sa o posedez, pentru am-i creste puterea si a va conduce lumea asta jalnica a voastra.
Bogdan : Ai incercat sa CE? Sa imi posedezi sora mai mare?
Doamne, daca stiam ca demonul ala a incercat sa ma posedeze, mergeam de ieri la biserica si rugam preotul sa imi faca ceva. Deci acum stiu ce era cu fiorul rece, cu soaptele de langa biblioteca si cum de am lesinat atunci cand le-am auzit. Eu cred ca facea un fel de incantatie pentru a ma poseda, dar cred ca ceva nu ia mers si am lesinat in acel moment. Daca primeam cate 10 lei ori de cate ori trageam toate concluziile din doar o sursa de informare, cred ca asi fi facut ceva banuti. Dar sa revenim mai bine la poveste. Demonul se uita in directia fratelui meu si incepu sa rada cu ''gura'' pana la urechi.
Demonul : Te crezi destul de curajos, NU? Ei bine, afla ca nu esti. Esti doar un simplu pusti de 10 ani, caruia ii este frica de orice.
Nu am mentionat ca oricine il face ''pustan fricos de 10 ani'' isi i-a bataie de la el si se alege si cu o sperietura groaznica pentru vreo 3 saptamani. O fi Bogdan mic, dar e si puternic pentru varsta lui. Si stiu ca ar vrea sa il ia in clipa asta pe demon la bataie, dar il opresc chiar din inainte sa faca vreo miscare. Demonul se mai uita de cateva ori la noi toti, pana se uita la bibliotecar.
Demonul : Deci, se pare ca tu nu ai facut precum ceilalti, nu? Ai devenit foarte curajos atunci cand a fost prea tarziu. Sa iti amintesc ca din cauza ta, sora ta, si inca 3 din prieteni tai, au murit?
Bibliotecarul ( Dragos ) : Este o minciuna! Nu au murit din cauza mea! Tu ai fost cel care i-ai ucis! Din vina ta a murit sora mea, a murit Ai, dar si Ionela si Grigore! Tu esti cel care mi-a ucis prietenii si sora! TU!
Ok, nu l-am mai vazut asa de suparat pe bibliotecar niciodata in viata mea. Aud in stanga mea pe cineva suspinand, ma uit si acea persoana ce suspina este, spre uimirea mea, Dorina. Ochii ei albastri s-au marit de uimire, cred ca din cauza ca a auzit numele ''Ionela'' si ''Grigore''. Ceva imi spune ca cei doi sunt...
Dorina : Cum, vrei sa spui ca parintii mei, au fost amestecati in povestea asta cu blestemul?!
Da, asa cum am presupus, cei doi sunt parintii Dorinei. Ma uit pe fata ei si vad ca e trista, ba chiar, fierbe de nervi, nu gluma. Ceilalti din grup fac niste fete de parca ar spune ' Stiai? Si de ce nu ne-ai zis pana acum?! ' . Eu ma uit si pe fata lui Ai, si vad ca e adevarat ce spune si ca sa confirm ma uit pe fata bibliotecarului, ce se afla in floarea varstei, si e chiar asa cum credeam. Cum de auzi acestea, demonul se minuna si facu ochii mari cat rotiile de branza.
Demonul : Deci, tu esti fiica celor doi? Oh, deci avem un mostenitor. Sa stii ca tu duci in carca toate pacatele ce le-au facut parintii tai, inca de cand au pasit in conac. Erau niste nesabuiti, ba chiar, TOTI din grupul initial, au fost nesabuiti, incepand cu cei doi gemeni, ce mi-au invadat culcusul.
Ai : Adica, ce vrei sa spui? Ca eram niste paraziti? Sa stii ca tu esti ala care a incercat sa ne desparta in acea seara si sa ne vanezi si sa ne ucizi unul cate unul. Sa stii ca imi amintesc in fiecare detaliu cele petrecute in acel loc. Nu vei scapa, sa stii!
Demonul : Te contrazic total. Am scapat odata cu tine sa stii. Acel sigiliu pe care fratele tau l-a facut ca sa ma inchida, dupa ce tu ai murit, nu a rezistat atat timp cat a crezut el. Sa stii ca vei veni cu mine, iar de data asta nu mai scapi!
Zicand acestea, demonul il prinse pe Ai cu una din mainile sale mari si il stranse atat de tare incat acesta se evaporase. Nu ne venise sa credem, iar atunci fratele meu, din nu stiu ce motiv, a alergat pana aproape de demon si arunca cu o carte in el ca sa ii atraga atentia. Si chiar a reusit, da' stiu ca nu s-a gandit la un intreg plan pe moment.
Demonul : Ma cam calci pe nervi! Tu vei fi cel ce va muri primul!
Bogdan : O da? Sa te vad aratare!
Mai arunca cu inca cateva carti, dar se dezechilibra si cazu. Acum imi era frica nu stiam ce sa fac. Fratele meu urma sa fie ucis, iar eu nu stiam ce sa fac. Mana demonului se apropie din ce in ce mai mult incat sa il apuce, dar un scut galben aparu de nicaieri si il proteja pe Bogdan de orice incercare a demonului de al atinge.
Demonul : Deci, se pare ca puteriile tale s-au trezit mai repede decat m-asi fi asteptat! Nu conteaza, ele vor pierii la loc dupa ce il ucid pe dragul vostru bibliotecar!
Isi indrepta mana inspre bibliotecar, iar eu venisem cu cea mai geniala idee. Am rascolit in rucsacul Dorinei, chiar daca aceasta protesta, si am scos un clarinet ( daca ea isi duce in rucsac un set de tobe mare, eu atunci ma apuc de dansuri populare ).
Dorina : Doar nu ai de gand sa arunci clarinetul in demon, nu?!
Eu : Nu, ca-s nebuna atunci. Tu vei canta la el.
Dorina : Si la ce ne ajuta?
Eu : Pai, daca presupun corect, puteriile tale vor crea ceva in timp ce canti la clarinet.
Dorina : Dar ele au vindecat doar buza sparta! Cum o sa-
Eu : Nu cumva muzica mai vindeca oamenii?
Nu mai zise nimic, apuca clarinetul si incepu sa cante. Asa cum am presupus, puteriile au inceput sa creeze un lant din notele muzicale care au legat demonul de ambele maini, chiar inainte sa il insface pe bibliotecar. Dar nu dura mult, reusi sa rupa legaturiile si se uita cu ochii aia amenintatori la mine.
Eu : Frumoasa incercare, dar nu merge! M-am hotarat, tu vei muri prima!
Cand zise astea isi apropie mana de trupul meu dar nu inainte ca Bogdan sa imi atraga atentia, dupa ce a scos ceva din rucsacul lui.
Bogdan : ALEXANDRA! PRINDE!
Si imi arunca bata mea de baseball. Reusesc sa o prind la timp, iar primul meu gand in minte este, sa ii lovesc mana jegoasa, cu bata mea cea buna. Cand ma pregatesc sa lovesc, simt o forta ciudata in mine si imi dau seama ca si in mine s-au trezit niste puterii, iar bata mea se face m-ai mare si il lovesc pe demon atat de tare, ca zboara in cealalta parte a camerei. Dupa un minut, se dezmeticeste demonu', si se uita tinta la mine.
Demonul : Sa nu crezi ca s-a terminat, domnisorica! Ma voi intoarce, iar data viitoare, il voi ucide pe cel ce il iubesti cu toata inima ta!
Si disparu, iar biblioteca reveni la normal, de parca nimic nu s-a intamplat. Ma gandeam la ultimele sale cuvinte si imi dau seama ca vrea sa il ucida pe Daisuke. Nu trebuie sa las ca asta sa se intample, nu imi voi lasa garda jos orice ar fi. Aud un sunet ciudat si imi dau seama ca cineva a primit un e-mail. Bibliotecarul se duce sa verifice, iar dupa ce il citeste, are o expresie de neincredere.
Bibliotecarul ( Dragos ) : Copiii, mai bine veniti sa cititi asta.
Ne-am indreptat cu totii spre birou, ne intoarce monitorul inspre noi iar acel e-mail ne pune chiar pe ganduri. Scria cam asa : 'De maine incepe numaratoarea inversa pana la Sambata Neagra in care toate duhuriile rele prind viata.' Ok, dupa cum arata mesajul imi dau seama ca este de la Ai. Doar el ne-ar arvertiza asa.
Laura : O numaratoare inversa? Ce mai si cu Sambata Neagra?
Eu : Fratilor, in cat este azi?
Catalin : Pai e miercuri.
Eu : Nu la ziua din saptamana ma refeream! Ci la data.
Lilly : Este 30 Septembrie. De ce?
Eu : Cate zile are Octombrie.
Bogdan : 31, toata lumea stie.
Eu : Si in ce zi cade 31?
Nicoleta : Am verificat calendarul de la telefon si se pare ca cade sambata.
Eu : Nu pricepeti? Sambata Neagra este defapt ziua de Halloween.
Dorina : Si atunci ce vom face? O sa fie periculos in seara aia daca toate spiritele necurate se vor juca pe aici.
Nici eu nu stiam ce sa facem. Dar, bibliotecarul veni cu un fel de ''sugestie''.
Bibliotecarul ( Dragos ) : Trebuie ca din noaptea asta, sa incepeti sa inchideti cat mai multe duhuri rele. Va spun, ca dupa Halloween, am tot continuat sa ne luptam cu fortele raului, in acel conac, pana la mijlocul lunii Mai, cand am reusit sa il distrugem pe acel demon. Sau asa am crezut. Nu va voi da mai multe explicatii acum, ci in timp.
Takashi : Deci, va trebui sa vorbesc cu personalul sa isi i-a liber incepand din seara asta.
Daisuke : Norocul nostru ca parintii nostri sunt plecati pentru vreo stie cine cat, ca avem niste timp berechet sa salvam lumea.
Eu : Nici eu nu o puteam spune mai bine. Iar cu astea fiind spuse SA NE FACEM BAGAJELE!


Oare cum va fi prima noapte la conac? Ce surprize ii asteapta acolo? Next la 2-3 pareri.