Conacul Rosenberg
Capitolul I
Inceputul
Trebuie sa ma grabesc altfel voi intarzia la noua casa,sunt Andrew am 13 ani si am fost adoptat de o familie cuun Conac cunoscut pe aici.
Tutorele meu ia un bilet si urc repede in autobuz .
-Aici ne despartim,stii unde sa cobori nu?
-Da,sigur...
Ma asez in primul rand,langa un domn in negru.
-Scuze,este ocupat?
Puteam sa ma asez si singur dar nu vroiam sa fiu nesimtit.
Isi ridica capul spre mine lasand sa se vada o fata palida iar cu cateva suvite negre lasate pe fata.
-Nu....
Raspuns c-am sec dar nu aveam nevoie de un intreg roman.
Restul drumului a fost liniste totala,pana a inceput o ploaie,si nici umbrela nu mi-am adus-o deci o sa ma fac fleasca.
°°°°°°°°°°°°°°
In sfarsit ajunsesem pe strada rezidentiala unde era conacul,era prima mea zi asa ca habar nu aveam habar cum sa ma comport.
Sunasem la poarta iar o voce fina de doamna se auzi.
-Da,Familia Rosenberg,cine este?
Pentru un momemt ramasesem blocat,de ce? Nici eu nu stiam,prostesc nu?
-Alo?
-Aa,sunt Andrew copilul adoptat..
Atunci portile macabre scosese un scartait de parca nu ar fii fost unse de mult.
Intrasem,curtea era uriasa plin de gardurii vii,de statui de piatra iar pe ambele parti niste fantani uriase.Casa nu era mai prejos,avea niste usi din lemn cu manere in forma de demoni.Vroiam sa bat la usa dar cand mana mi se apropiase usa se deschise,"faptasul" fusese un batran de vreo 67 de ani.
-Poftiti inauntru.
-Multumesc...De ce totul trebuie sa fie asa sumbru pe aici?.
Astept pareri