Lost and Found (creepypasta f.f)

Subiect: Re: Lost and Found (creepypasta f.f) Lun Sept 28, 2015 11:44 pm

Niciodata nu mi-a placut sa citesc povesti care sunt continuate deja si sunt deja in urma cu capitole bune, dar nu stiu chiar mi-a placut o.o e ciudat, Oricum a fost bine, ar fi sa pun critica dar nu mai pot Confused

Mai ciudat e ca primele 3 capitole le-am citit, dar nu vad mesajele, poate nu s-au trimis o.o oricum inceputul a fost bestial Very Happy

mi-a placut, imi aduce aminte de Cronicile lumii pamantene

Subiect: Re: Lost and Found (creepypasta f.f) Mier Oct 14, 2015 1:16 pm

Capitolul VIII- O amintire

Ce dracu faci? Întreb și-mi ridic fața din pernă.

M-a privit mirată, și s-a oprit pentru un moment, probabil să se gândească ce să mă mintă.

-Maia.. ea a.. A venit să se joace și erghm.. ți-a spart laptopul. Zise, și ridică laptopul, sau mă rog, ce a mai rămas din el. Acum erau doua bucăți separate, ecran și tastatură.

Să-i fac jocul? Să pretind că o cred ar fi o decizie destul de bună... dar cum dracu aflu mai multe despre ei?

-Deci tu vrei să îmi spui mie că o puștoaică s-a întâmplat să se joace aici și hocus-pocus s-a dus dracu laptopul meu? Întreb, cu o privire sictirită. Vreau un laptop nou, acum dacă nu te superi mă culc la loc.

Mi-am trântit capul în pernă, observând că a răsuflat ușurată. A ieșit pe ușă iar când pașii ei nu se mai auzeau, m-am ridicat și am încuiat-o. Nu poți știi niciodată. Am aruncat o privire la ceasul digital care arăta ora 5:44. Cred că am să mă culc pe bune acum... sunt chiar obosită.

Am ațipit cam ceea ce păreau a fi câteva minute, dar o bătaie insistentă în ușă m-a trezit. Ceasul?

E 7:23. Ce fel de viperă sinistră trezește pe cineva la ora asta? A, stai. Mama.

-Ce aveți cu viața mea, oameni!? Protestez în timp ce mă îndrept către ușă, ca să o descui.

-Tu știi că azi ai școala? De ce nu te-ai trezit? De ce ai încuiat ușa?! Mă întreabă nimeni alta decât vipera.

-În primul rând, ce? În al doilea rând, mă gândeam să fiu precaută ca nu cumva să mai intre altcineva în camera mea întâmplător și să spargă altceva... un geam eventual.

-Nu că ce, se zice poftim! Îmi zise, apoi își pune degetul arătător în fața mea, ca și când ar mustra un plod nu alta, iar unghia ei era gata-gata să-mi străpungă irisul.

Am încercat să mă abțin. Păcat că nu merge.

-Ce-ai spus? Spun cu o privire întunecată. Își retrage mâna.

Ăsteia îi plac istericalele dimineața, după câte pot vedea. Bine, dacă așa vrei să jucăm. O priveam dezgustată și mi-am încleștat pumnul, pregătită să îl înfig în ceva.

-Nimic. Masa e gata. Apoi ai școală.

Încerca să pară calmă, dar era evident că i-am stimulat circuitul sangvin.

-Stai. Dă înapoi. Școală? Dar de ce? Nu vreau. Spuse Black, apărând în spatele meu.

-Nu te pune nimeni să vii, știi nu?

-Ba trebuie! Eu sunt ca și conștiința ta! Te ajut și nu mă pot despărți de tine! Nu te pot lăsa singură... nu vreau.

-Ok, ok. Calmează-te. Doar vino. Și-așa nu-mi prea amintesc ce mai era pe acolo.

Am coborât în bucătărie, unde nu era nimeni. Doar un bilet pe care scria ceva cum că mama a plecat cu Maia, și mâncarea pe care am luat-o în dormitor cu mine.

-Deci? Cu ce te îmbraci? Doar nu ai de gând să mergi așa. Zise Black, indicând cu arătătorul rochia pe care încă o purtam.

Căcat! Cum satană nu am observat că încă am asta pe mine?

-Stai puțin, dacă nu mă înșel...

Am început să-mi caut buzunărelul. Tâmpenia asta de rochie avea un buzunărel undeva pe lateral, acolo am băgat acadeaua cu căpșuni primită de la Laughing Jack.

-Ce dracu faci? Vrei satisfacere și ți-o oferi singura de te tot pipăi? Spuse Black, râzând înfundat.

-Uite-o! Tresar și scot acadeaua.

-Ce-i aia? Întrebă Black, inspectând-o fără să o atingă.

-E o acadea, cap de plută... Mi-a dat-o Laughing Jack când mă prezentasem la conac. Asta sună atât de formal. Știi, mi-e dor de el.

Am lăsat fața în pământ. Dap. Mi-era dor de el. Mai mult ca de ceilalți. Dar pe motiv că ce?

-Idioat-o! Nu mânca aia! Arunc-o!

-Poftim?! Nu! Nu nu nu! Am menționat cumva că nu?

-Tu ești proastă? E otrăvită. Dacă pui limba pe ea o să ai halucinații și vise ciuate. O să vină L.J să îți bântuie coșmarurile. Și dacă apare el, eu nu pot face decât să privesc până se satură să te tortureze!

-Nu cred. N-ar face-o.

Am privit în gol. Mi-ar fi dat ceva otrăvit de față cu Slender? Și-ar fi riscat pielea, nu? Da. Mai mult ca sigur. În orice caz, nu mă ating de ea. Dacă nu ajung acolo vreodată, păstrez asta ca amintire.

Amintire de la Jack.

Deja eram în întârziere, așa că am pus repede niște blugi negrii pe mine și un tricou negru. Mi-am prin părul într-o coadă și am tulit-o pe ușă cu niște ghete negre în picioare.

Am fugit. Efectiv am fugit până la școală. Nu era chiar departe.

-Nu-mi vine să cred! Arya! Mă strigă o voce masculină cunoscută. Întorc capul.

-Claudiu!?

Stai. El nu e mort? Nu-l omorâsem?

Subiect: Re: Lost and Found (creepypasta f.f) Vin Oct 23, 2015 12:44 am

Povestea e ok pune Next !

Subiect: Re: Lost and Found (creepypasta f.f) Dum Oct 25, 2015 10:03 am

Capitolul IX- Șansă

Cât de lung poate fi un schimb de priviri? Simt că parcă stăm și ne holbăm unul la altul de minute bune.

-Nu murisei? Mă întrebă, apropiindu-se.

Am făcut un pas în spate.

-Nu. Dar tu ar fi trebuit să fi mort.

"Stai cuminte. Calmează-te. E de încredere. Nu e nevoie să exagerezi." Vocea ei îmi răsuna în cap.

-Cum adică? Mă rog. Faza e că am aflat de la ai tăi ceva cum că murisei de la o criză respiratorie.

Din fericire a sunat de intrare. Pe unde să o iau acum? Unde-i sala? Picioarele mele au început să se miște împotriva voinței mele și mă simțeam teleghidată. Am intrat într-o sală de clasă. Sala 22.

-Copii, ea e noua voastră colegă. Aryabella Winchester.

Winchester? Ăsta e numele meu de familie? Nu-mi amintesc asta... Am tresărit și din instinct am corectat-o.

-Spuneți-mi Arya, vă rog.

Toată clasa se holba la mine de parcă am omorât o persoană... când de fapt am omorât șapte. Așa-i că vă place umorul meu?

-Hei. Fata nouă. Stai lângă noi! Spuse o tipă de plastic. Da, de plastic.

Am profitat de lipsa profesoarei, care ieșise după ce îmi spusese numele.

-Nu stau lângă pițicurve. Am spus, analizând sala. Singura bancă goală era de două locuri, și exact în fundul clasei.

Nu mă deranjează așa tare. Am trecut prin mulțimea de baștani-cocalari și pițicurve, creându-mi cale pâna la banca mea. M-am așezat, iar fata din fața mea s-a întors.

-Hei. Ești tare. Ești dintre puținii care i-au răspuns Renatei. Eu sunt Alandra. Și apropo, nu cred că ai vrea să stai pe locul ăla. E al lui Leo. Îmi zise fata.

-Mersi și... totuși eu văd că banca e de două locuri. Nu moare pentru un scaun. În orice caz, probabil ne certăm când ajunge.

Am bătut palma și ne-am văzut de treaba noastră fiecare, pe parcursul orei, în lipsa profesorului. Tentativele de superioritate ale pițicurvei înmatriculată sub numele de Renata deveneau tot mai evidente și deranjante. Cum de o suportă cineva pe capra asta cu tocurile care parcă-i ies din tălpi?

-Fă!

Ignor.

-Fă n-auzi!

Ce dracu? Ignor.

-Fă, dă-mi tema la latină.

Nu! Deci gata. Hai că asta a umplut paharul. M-am ridicat zgomotos, întorcând privirile spre mine. Am atras atenție tuturor, cu excepția cocalarului care mă zgâria pe timpan cu vocea lui afectată de trabucul 'de calitate' pe care l-a procurat adineaori de la unu de-a doișpea. Fata la care strigase tremura în bancă, și era forțată să-i suporte duhoarea gurii nespălate. L-am tras pe tip de guler. Ha. Nici acum nu-mi acordă atenție. I-am apucat gulerul mai strâns și l-am tras mai aproape.

-Ce dracu? Băi nene, spală-te pe dinți.

-Oh, hei pisi... Nu te observasem. Sincerele mele scuze.

Am izbucnit într-un râs psihotic la tentativa lui de a părea educat. Mă privea ciudat și totodată pervers.

-Auzi, ești masochist? L-am întrebat, analizând distanța dintre noi și pregătindu-mi mâna dreaptă să urmeze traiectoria.

-Ce mă? Nu, nu-s.

-Păcat.

Am mai privit odată capetele întoarse spre noi, unii sperând la bătaie, iar unii erau pur curioși. Iese cu spectacol dacă pachetu ăsta de parfum ieftin comentează ceva după ce termin. S-a auzit ușa deschizându-se, dar chiar nu-mi păsa dacă era profesor, director, secretara sau chiar femeia de serviciu. Nu renunț acum.

M-am apropiat de fața lui, ca să induc în eroare inevitabilul. Sunt pe cale să-i anihilez zâmbetul ăla pervers de pe față.

S-a mai auzit un singur sunet. I-am dat o singură lovitură, o singură dată a gemut. Mi-am scuturat palma dreaptă, căci am folosit ceva forță în lovitura aia. I-am apucat fața cu o mână, mâna stângă, și l-am întors ca să-i privesc obrazul stâng. Era roșu. Ceilalți încă priveau. Reacția nu a întârziat să apară.

-REEEEEEKT! Spuseră unii, iar tipul mă privea cu o oarecare frică.

-Na. Poftim. Semn de bună purtare. Am zis și am întors spatele, ducându-mă în banca mea. Acolo mai era cineva. Cred că e tipul ăla Leo. Presupun că el intrase pe ușă adineaori. Măcar a apucat să privească punctul culminant.

M-am așezat frumos și l-am privit pentru o secundă. Privirea mi s-a încețoșat ușor când l-am analizat mai atent. Se suprapuneau două imagini în capul meu. Două aparențe ale lui. Într-un final am reușit să-mi revin și am observat că are părul negru. Mi se pare cunoscut...

-Hei. Bună eu sunt Leo. Spuse și-mi întinse mâna.

-Sunt Arya. Nou venită. Am să-ți zic tăciunel.

-Poftim? De ce?

-Ai părul negru.

Am dat mâna cu el iar apoi s-a sunat de ieșire. Încă mă privea oarecum uimit. Anyway... Nu știu voi, dar mie chiar mi s-a acrit de școală pentru o zi, așa că am chiulit. Și-așa ore importante nu erau, iar mama nu era acasă... așa că, de ce nu?

Mergeam liniștită pe alee. Am intrat în casă, ușa fiind descuiată că doar așa face mama, și m-am repezit în camera mea la laptop. Stai... laptopul meu era bucăți. Ce frum.

M-am trântit pe pat, privind tavanul. Mi-am verificat buzunărelul și am scos acadeaua să o analizez.

-Hei, Black?

-Da?

-Nu ți se părea ciudat tipul ăla Leo?

-Nu chiar... De ce crezi asta?

-Păi tăciunel mi se părea cunoscut.

-Că tot ai zis de asta, n-am înțeles. De unde până unde îl vezi tu cu păr negru?

-Poftim? Păi negru e.

-Asta-i ciudat... Nu m-am uitat la el prea bine dar mi s-a părut că are părul castaniu. Ceva nu e bine.

M-am întors pe-oparte strângând acadeaua la piept. Am făcut ochii mari la auzul sunetului de sticlă spartă. M-am întors cât de repede am putut, să văd ce e. Un tip cu păr negru a intrat prin geam. Hai măă... era fucking deschis geamul ălalalt...

-Pe bune? Știi ce, tu stai să cureți.

Avea un cuțit în mână, și a ridicat privirea.

-Heeei. Tăciuneel. De ce faci prostioare?

-Ce mama dracu mă? Nu ți-e frică?

-Ce-i aia? Întreb, începând să răd.

Tipul se apropia, și puteam să-i văd trăsăturile mai bine. Avea un fucking zâmbet încrestat pe obraji. Nu-mi vine să cred.

-Stai! Leo pe dracu. Jeff! Am strigat și l-am îmbrățișat.

Și-a scăpat cuțitul din mână, și am căzut amândoi în genunchi. Adică de, ai lui se înmuiaseră.

-Cine dracu ești?

-Jeff, te rog ajută-mă!

El era șansa mea! Mă putea duce înapoi la conac! A apărut o portiță de scăpare. Una cu păr negru, tenul palid, ochii negrii și un zâmbet permanent.

Subiect: Re: Lost and Found (creepypasta f.f) Mar Oct 27, 2015 4:39 pm

Parcă înjurăturile, nu erau bine venite pe"forum" .
Cât despre povestea, interesantă.

Subiect: Re: Lost and Found (creepypasta f.f) Mar Oct 27, 2015 4:40 pm

Poveste .. sry aștept Next Laughing

Subiect: Re: Lost and Found (creepypasta f.f) Sam Noi 14, 2015 8:16 pm

Capitolul X

-Cine... Ești?

S-a ridicat hotărât, cu mâna pe cuțit. Deja-mi dădeam seama că eram o sursă numai bună de divertisment pentru unul ca el. Venea aproape. Mai aproape. Cuțitul aproape îmi străpungea gâtul dar nici măcar nu clipeam. Nu îndrăzneam să-l scap de sub privire. O să fie mai complicat decât credeam.

-Răspunde! Strigă el.

-Sunt Arya. Dacă ai fi fost la oră azi, ai fi știut. Și de când își pierde faimosul Jeff dă kilăr timpul prin locuri? Și nu orice loc. La școală?!

Apropiindu-se de fața mea și inducându-mă în eroare, mi-a șoptit ceva.

-Asta nu e treaba ta.

Apoi a făcut un gest la care chiar nu mă așteptam. M-a mirosit.

-Miroși ca... nenorocitul ăla. Miroși ca Slender. Ba nu. Și un trandafir. Offender.

I-am analizat fiecare gest, ca să știu în schimb cum să reacționez eu. Furia crescându-i în priviri, m-a trântit de zidul din spatele meu. Își reluă zâmbetul psihopat și îi scăpă un râs.

-Prințeso, de ce miroși așa?

Urmându-i exemplul cu care a încercat să mă sperie adineaori, m-am apropiat de urechea lui șoptindu-i adevărul.

-Pentru că Offender e tatăl meu.

Dându-se înapoi și râzând în continuare, cred că începea să realizeze cu ce se confruntă.

-Dovedește.

Hm, era inevitabil. Chestia e că nu știam nici eu cum.

-Hm, știu! Gândește-te la un număr par între 1 și 3! Am să-l ghicesc.

Am început să râd isteric. Mă privea confuz. Și nervos. În schimb, nonșalantă, m-am așezat pe pat, privindu-l în ochi. Din nou i se contura un rânjet, care i-a făcut rănile să se deschidă lăsând câteva picături de sânge să se prelingă pe obrajii lui.

A aruncat cuțitul. L-a izbit în parchet, logic că se înțepenise acolo. Venind spre mine cu un aer de adrenalină, totul devenea mai incitant.

M-a întins pe spate, mai mult mă trântise pe pat, el fiind deasupra. S-a aplecat din nou la urechea mea.

-Prințeso, niciodată să nu faci mișto de mine cu glume din astea, clar?

Și-a ridicat capul, tot deasupra mea era. După rânjetul pe care îl avea, îmi putea da seama la ce se gândește, și ce vrea în momentul ăsta. Perversul.

Rânjind așa tare la gândurile-i depravate, rănile... acel zâmbet cioplit pe fața lui, s-au deschid mai tare. Câteva picături de sânge mi-au căzut pe față. Am tresărit. El a râs. Un miros dulce-amărui mi-a înfundat nările.

Era ceva delicios. Voiam să-l gust. Apoi am înțeles ce-mi doream așa tare. Sânge.

O picătură îmi căzuse pe buză, am lins-o. Delicios! Mai vreau.

-Pot să.. mai iau?

Mă privea confuz. Dar eu știam ce vreau. Mi-a întărit caracterul acest mic deliciu. Parcă mi-a adus aminte de cineva... de ceva. Oh! Acele clipe frumoase când mi-am măcelărit invitații la petrecere.

-Nu ești om, așa-i?

-Nu scumpule, nu prea cred.

M-a privit satisfăcut în urma răspunsului meu sincer. Da. Sunt sinceră.

-Poți să mai iei.

A răsunat ca o comandă. I-am tras fața mai aproape și am lins sângele de pe rănile deschise. Aici mai dulce, aici mai acrișor. Era o armonie de arome. Și, oh, cât îmi mai plăcea! Brusc, m-am oprit. Am ajuns la buze. L-am privit în ochi. Să o fac... să nu o fac...

-Ochii tăi sunt mov. Incredibil.

Îmi analiza fața. Și știi ce mi-a zis? -Du-te după ea. După dorință-

La început am ezitat. Și apoi le-am dat dracului de consecințe. L-am sărutat ușor, mărind ritmul, dar lent. Se vede că-i plăcea. Nu neg, și mie la fel. M-am oprit, privindu-l cu regret. El venise să mă ucidă.

L-am mai sărutat odată. Cu mai multă forță. Mai urgent. M-a îmbrățișat, ținându-mă strâns. Simțeam că absorb ceva din el. Parcă îi înghițeam sufletul. M-am îndepărtat, iar o lumină străucitoare se observa de la buzele mele la a le lui.

-Ești delicios, scumpule.

Am zis, iar acea lumină se risipise. El era vizibil epuizat.

-Arya!! Am auzit un strigăt, era Black.

-Ce-ți mai place să strici cheful oamenilor.

Cu o formă umană de data asta, apăru de nicăieri. Jeff o privi de parcă o știa de undeva, dar nu-și da seama de unde.

-Am să vin aici mai des. Să te cunosc mai bine.

Îmi zise el, dându-se de pe mine. Ce-a fost asta? Ce-am făcut?

-Black, ai corp?

-Da, am fost să mi-l recuperez și am reușit. Oricum, în caz de ceva revin la forma mea de ucigașă.

-Ucigașă? Cine sunteți voi mai exact?

Ne-am uitat simultan la Jeff, care se ridicase să își recupereze cuțitul. I-am povestit cam tot ce știam concret.

-În concluzie, am nevoie de tine să mă duci la conac, sau ce-o fi locul ăla. Trebuie să-l fac cumva să mă accepte și să ajung cumva la Zalgo.

-Nu am cum. Mă întrebasei ce caut la școală? Pentru că m-a dat Slender afară din casă... probabil pentru că urma să te aducă pe tine și nu avea încredere că o să te las în viață. Acum am toate motivele să o fac.

Mă privi ciudat de drăgăstos.

-Bun. Păi ce-o să facem?

-Am eu ceva în minte dar nu știu dacă va merge. În orice caz, toată întâlnirea asta a voastră nu trebuie să se afle. Cine știe ce îi va face Slender luiJeff, darămite ție. Spuse Black.

-Dar nu știe că vorbim de el acum? Întreb în anticipare.

-Nu. Casa e înconjurată de un scut. Tu ești imună la el. Suntem bine cât stâm în interior. Îmi explică Black.

-Prințeso, eu tot vreau să știu ce mi-ai făcut adineaori. Spuse amuzat Jeff.

-Și eu aș vrea să știu. Eu doar... m-am lăsat controlată de impuls.

-Și-a activat puterile. Asta a făcut. Avea nevoie de sânge, tu i l-ai dat. Ea e un soi de demon, având în vedere că e însetată de așa ceva. Și îmi pare rău să vă anunț, dar e cel mai malefic fel. Ești Sucub.

-Tu de unde știi atât de multe? Întrebă Jeff.

-Cărțile lui Slender. Pe parcurs îți vor mai apărea abilități... ai grijă cum le declanșezi. Eu o să plec, să aflu mai multe. Voi doi aveți grijă.

O ușă deschizându-se ne-a atras atenția. M-am trântit în pat, prefăcându-mă că dorm. Iar Jeff a sărit pe geam.

-O să mă întorc.

Dintr-un oarecare motiv, asta m-a făcut să zâmbesc.

Subiect: Re: Lost and Found (creepypasta f.f) Joi Noi 19, 2015 6:23 pm

Bun am reusit si sa citesc si partea asta si unele parti mi-au placut extrem pentru ca imi plac chestiile de genul asta. Ironie asta, superioritatea asta falsa si cam totul, greu sa explici in cuvinte. Astept next, pentru ca da :>

» The lost in my love
» Lost Life-Z factor
» Avatare creepypasta
» Colectia de Creepypasta Scurte #1
» 7:05 (tradusă de mine de pe creepypasta)

Cont pierdut

// Dacă nu ai acces la cont

Lost and Found (creepypasta f.f)