Halloween Story

Subiect: Halloween Story Vin Oct 24, 2014 9:58 pm

Halloween Story

24 octombrie 2024

Există multe sărbători în lume, şi fiecare dintre ele e deosebită. Cineva preferă Crăciunul, cineva Paştele, unii iubesc Revelionul, însă eu ador Halloween-ul. E o sărbătoare minunată, în care fiecare se poate deghiza în ce vrea. Îmi place să fac parte din carnavalurile organizate pentru această sărbătoare. Mulţi oameni se pregătesc din timp: îşi cumpără costume sau le confecţionează ei, cresc dovleci şi din timp îi sculptează, pregătesc unele localuri pentru această sărbătoare. Ei bine, şi eu fac toate aceste lucruri, însă în special iubesc să decorez locurile pentru petreceri, ceea ce fac şi săptămâna aceasta împreună cu prietenii mei şi alţi oameni. Decorăm un loc care va servi drept un loc de petrecere în aer liber pentru evenimentul ce se apropie şi care va avea loc peste o săptămână. Am adunat mese şi scaune din toată comuna noastră, am cumparat baloane, unele decoraţiuni, am comandat tablouri cu tema Halloween-ului. Cel mai greu a fost de găsit o masă ca cea din baruri, însă când cauţi minuţios, găseşti tot ce ai nevoie.
E deja ora 22:45, iar eu împreună cu prietenii mei strângem resturile rămase de la mâncare după ce s-a terminat aniversarea primarului comunei. Cam mult de lucru, însă ce să-i faci? Trebuie să fie curat, că doar nu o să lăsăm totul aşa cum e. Încă trebuie să ne pregătim de Halloween. Această sărbătoare e mai aşteptată ca ziua primarului din comuna noastră. Unii invitaţi incă mai stau şi discută, alţii mai fumează o ţigară uitându-se la fetele tinere ce fac curat şi se apleacă. Strâng câteva pahare de pe o masă şi o duc fetelor ce urmează să le spele, apoi mă îndrept spre prietena mea din copilărie, Alle, care a pus ochiul pe un tânăr brunet, înalt şi lat în umeri ce vorbea la telefon. Alle e şi ea înaltă şi brunetă. E slabă, are ochii căprui (o nuanţă foarte frumoasă). Părul ei e lung până la abdomen, iar tenul e puţin bronzat.
-Hei, ai vorbit cu el? Văd că il tot priveşti.
-Nu, nu am avut curajul, spuse ea aplecând puţin capul, aşezând paharele într-o cutie maro.
-Păi, dacă nu o faci, cum vrei să faci cunoştinţă cu el? Nu uita că e din oraş, aşa că poate pleca acolo şi să nu revină până la anul!
Alexandra răsuflă uşor, privindu-l cum vorbeşte la telefon. Îl place, însă el nu îi atrage atenţie. Ar fi normal ca băieţii să facă primul pas, însă câteodată, fetele ar trebui să reacţioneze primele. În acest caz, Alexandra ar trebui să facă la fel.
De noi se apropie Adda, fata care e cunoscută prin faptul că işi vopsise părul mai în toate culorile, şi prin faptul că furase foarte milţi iubiţi de la alte fete. Părul ei natural e şaten, care e şi actuala sa culoare. Adda e inaltă, puţin mai scundă ca Alexandra. Are ochii albaştri şi pielea mai bronzată ca a noastră. În viaţa ei, îşi vopsise părul în: negru, blond, roşu, oranj, negru cu şuviţe albastre, blond cu şuviţe roz, mov. Observă că Alle îşi priveşte iubirea până când neâmpărtăşită, şi face şi ea la fel, privind băiatul. Alexandra observase asta, coborâ privirea în pământ şi plecă să strângă paharele de pe mese. Adda mă priveşte nedumerită si spune:
-De ce e tristă? E cumva supărată?
-Da, cred că da, pentru că te uitai la tipul de care îi place.
-Ăla în costum gri cu cravată roşie? Dar e drăguţ, cum să nu mă uit la el? Nu e vina mea că îmi e pe plac.
-Adda, toţi ştiu că îţi place să furi iubiţi sau să îi seduci.
Adda mă privi încruntată, negând tot ce am spus. Am luat-o de mână şi am dus-o lângă Alle, care strângea câteva pahare. Speram ca ea să ii spună Addei ce crede despre ea, poate îşi dă seama ce face...
-Alle, sunt eu o hoaţă de prieteni? Întreabă Adda pe un ton complet nevinovat.
-Absolut. Eric în clasa a 7 – l-ai sărutat în drum spre şcoală, ştiai că îmi place de el. Dan din a zecea – flirtai cu el de fiecare dată când eram prin preajmă.
Adda începu iarăşi să nege, afirmând că defapt băieţii se dădeau la ea. Faţa şocată a Addei rămăsese cum era încă câteva clipe, după care dădu iarăşi din cap şi plecă murmurând ceva printre buze. Alexandra îşi îndreptă înnapoi privirile spre tânătul pe care îl plăcea. Se îndrepta spre ea. Alle începu să tremure, privindu-l fix. Îşi aranjase părul, îşi scoase şorţul şi îţ aruncă pe mine. Când bărbatul ajunse in dreptul ei, Alle scoase un zâmbet timid. Bărbatul îi zâmbi la fel, atingând-o de umăr, şi trecu mai departe, spre un prieten care aparent îl chemase. Alexandra rămase o clipă nemişcată, insă apoi îi apăru un zâmbet pe faţă, explicandu-si fericirea prin faptul că era bucuroasă de zâmbetul bărbatului care fusese predestinat ei. De noi se apropie Alessia, o altă prietenă de-a noastră, făcându-ne semn cu mâna ca să o urmărim. Ştiam deja de ce ne chemă, aşa că am urmat-o.

Peste 30 de minute

Ne aflăm în conacul Roosenberg, proprietarul căruia erau parinţii Alessiei. Aşa cum ne-am înţeles acum o săptămână cu prietenii noştri, urma ca azi să ne aflăm viitorul, printr-o invocare a unui spirit. Eu, Alle, Adda si Alessia am fost ultimii care au ajuns în camera rezervată nouă. Ceilalţi erau deja prezenţi. Manuel, Traian, Mihaela Mihai şi Raluca au adus cele 9 lumnâri negre, pumnalul de care vom avea nevoie şi o cupă. Ne aşezăm în cerc.
-Reaminteşte-mi te rog, spuse Mihai, de ce facem acest ritual şi de ce trebuie sa fim 9?
-Pentru că, raspunse Manuel, ne-am decis doar să ne aflăm viitorul, nu? Cel pe care îl invocăm nu e nici rău, nici bun, e neutru! Şi suntem 9 pentru că această cifră simboliza infernul la azteci, e cifra ce reprezintă ultima etapă de evoluţie a omului – moartea. Plus la asta, e produsul lui 3×3, ce silmbolizează stabilitatea şi e o cifră ce caracterizează focul etern la chinezi.
Mihaela îmi transmite cuţitul cu care îmi tai puţin degetul, apoi las să curgă puţin sânge în cupă, amestecându-se cu sângele celorlalţi. După ce toţi termină să îşi jertfească câteva picături, ne apucăm de mâini începând a pronunţa o incantaţie în latină. Eram cu ochii închişi, spunând incantaţia din minte, după ce o învăţasem pe de rost. Dintr-odată, fereastra se deschide iar în faţa noastră apare un mare nor de fum negru.

Subiect: Re: Halloween Story Vin Oct 24, 2014 10:08 pm

Imi place mult povesteam asa ca baga next.

Subiect: Re: Halloween Story Vin Oct 24, 2014 10:09 pm

Am găsit câteva greșeli,dar în rest povestea îmi place :v. Aștept next! :3

Subiect: Re: Halloween Story Vin Oct 24, 2014 10:39 pm

Îmi pare rău pentru greşeli D: Dar mersi pentru comentarii!

Subiect: Re: Halloween Story Vin Oct 24, 2014 11:02 pm

Daca nu pui NEXT o sa ies din fumul negru si te sugrum! Apoi imi cer scuze si tu o sa pui NEXT!

Subiect: Re: Halloween Story Vin Oct 24, 2014 11:06 pm

Foarte frumoasa tema! Astept NEXT!

Subiect: Re: Halloween Story Vin Oct 24, 2014 11:37 pm

Ana♥ a scris:: Daca nu pui NEXT o sa ies din fumul negru si te sugrum! Apoi imi cer scuze si tu o sa pui NEXT!

Am omis ceva... Te sugrum, imi cer scuze, te imbratisez, si dupa aceea tu pui NEXT!

Subiect: Re: Halloween Story Vin Oct 24, 2014 11:56 pm

Foarte interesant Ramane de vazut in continoare, cred ca incepe putina actiune. Eu n-am treaba cu greselile dale-n branza. Nu-i treaba mea sa le arat. Hai cu next-ul.

Subiect: Re: Halloween Story Sam Oct 25, 2014 3:08 pm

foarte tare next repede imi place la nebunie

Subiect: Re: Halloween Story Sam Oct 25, 2014 5:05 pm

II

Fumul cel negru începu să crească în dimensiuni, răspândindu-se în aproape tot cercul format de noi. În centrul său observasem o lumină mov, care începu să se agite şi să se rotească apoi împrejurul nostru. Până la urmă, sfera mov începu să se rotească prin toată camera, apoi ieşi pe fereastră afară. Fumul negru îmi intrase în nări, apoi la fel se întâmplase şi Alessiei, Alexandrei, lui Traian şi Adda. Avea un miros ciudat de gaz rece şi se simtea un mic miros de mâncare împuţită. Fumul se constrânse la loc şi părăsi camera strecurându-se pe sub uşă. Privindu-ne lung unii pe alţii, stingem rapid lumânările şi ieşim din cameră încercând să găsim chestia negră ce evadase din camera noastră. Nu era nicăieri pe hol. Am decis să controlăm celelalte camere însă nu era nici acolo.
-Vai, ce-am facut… ce-am facut! Am eliberat nu ştim ce din infern în lumea noastră, spuse îngrijorată Mihaela, punându-şi mâinile în cap.
-Poate era doar un efect a invocării? Nu uita că lumina mov părăsise deja conacul cât fumul se forma! Încercă să o liniştească Manuel.
-Dar fumul se deplasase singur prin cameră, ceea ce înseamnă că are minte şi nu e un fenomen!
Da, ceva nu merse bine, însă era prea întuneric şi prea târziu să căutăm ceea ce invocasem. După câteva minute, ne-am îndreptat spre casa familiei Morgan, care cu mult timp în urmă aparţinea unei familii de nobili. Cu timpul, prin căsătorii şi alte metode, urmaşii acelei case mari cu un etaj au ajuns părinţii Alexandrei, care o ţineau ca un loc unde îşi primeau oaspeţii. Casa era cam veche şi nu fusese restaurată de mai mult de 15 ani. Doar interiorul se schimbase. Casa era construită din cărămizi maro, cu un acoperiş albastru închis, având multe ferestre mari care aveau marginile albe sculptate în figuri geometrice. Erau 2 uşi prin care puteai pătrunde înnăuntru. Intrarea principală se afla în partea de la est, orientată spre restul caselor din comună. Părinţii Alexandrei nu erau foarte bogaţi, însă nici săraci nu erau. Nu şi-ar fi permis să cumpere acea casă, au primit-o prin moştenire. Alle ne invita deseori să dormim în casa fostei familii Morgan, ca să putem vorbi şi noaptea, să petrecem timpul împreună. Părinţii fetei locuiau în altă casă, nu prea departe de noi.
Ne culcasem pe la ora 23:30. Erau 6 dormitoare în casă, aşa că Adda si Alessia dormeau într-o cameră, iar Manuel dormea într-o cameră cu Mihai. Paturi erau suficiente, nimeni nu se culca pe jos. Adormisem repede, fiind frânt de oboseală. În ziua următoare urma să ne pregătim puţin de Halloween.

Coşmarul meu

Simt cum bate vântul. Cred că am uitat să închid fereastra. Dar stai, eu nu am deschis-o. Simt că stau pe ceva rece, că se aud foşnetele frunzelor, simt iarbă printre degete. Mă ridic speriat de pe jos observând că sunt într-o pădure. Ce caut eu într-o pădure?! Fac câţiva paşi, strigând daca e cineva în pădure. Nici-un răspuns. Cum am ajuns eu aici?! Poate doar visez? Încerc să mă trezesc, pentru că credeam că visez. Nu reuşesc să fac nimic. Asta înseamnă că e realitatea? Se aud paşi printre copaci. Zâmbesc fericit şi mă îndrept spre sursa paşilor. Alţii se aud după mine, apoi se aud glasuri. Erau glasuri ce vorbeau în şoaptă. Nu desluşeam ale cui sunt. O săgeată trece pe lângă capul meu, oprindu-se într-un copac. Alta trece pe lângă umărul meu stâng. Din tufişuri se arată o pereche de ochi argintii, şi un arc cu o săgeată pregătită. Fiind speriat, încep să fug prin tufişuri şi să găsesc o ieşire din pădure. Cineva sare pe spatele meu, lovindu-mă în spate cu pumnul. Mă întorc şi arunc de pe mine …un spiriduş? A nu, sunt gnomi! Altul din spate scoate o sabie mai mare ca el din teacă şi fuge spre mine.
Mă trezesc speriat în camera mea, fiind transpirat. Îmi dau seama că fusese un coşmar. Bine că nu e realitate. Însă simt că mă doare spatele, de parcă am fost lovict cu pumnii. Mă culc la loc, încercând să-mi găsesc o poziţie comodă, în care să nu mă doară spatele.

Coşmarul Alexandrei

Alle, îndrăgostita care visa la alesul ei, mereu îşi dorea un iubit perfect. În visele sale, îşi crease acest barbat, însă când se îndrăgostise acum o săptămână, încetase visul ei cu bărbatul perfect, ceea ce îi va aduce necazuri.
La fel ca şi mine, simţea cum bate vântul şi cum cineva o mângâie pe obraz. Când deschise ochii, ţipase de frică. Era pe marginea unui acoperiş al unei case cu 99 de etaje. Simţi o atingere pe umăr, iar când îşi întoarse privirea, fusese foarte surprinsă.
-David? O doamne, iar te visez… nu-mi doream asta.
-Alexandra, eu te doream! Mă bucur că ai venit aici. Îmi place mult rochia ta.
Privindu-se, Alle văzu că poartă o rochie mov , lungă până în pământ. Părul îi era coafat şi purta o pereche de cercei foarte scumpi. David o conduse la o masa şi o aşeză pe un scaun. Îi turnase vin în pahar, aprinzând o lumânare. Neputând să spună ceva, Alle stătea nemişcată. Încercase să se ridice de pe scaun, însă se simţea blocată. Speriată, încerca să se trezească, fiind convinsă ca e un vis. David se enervă şi o ciupi de umăr.
-Nu e doar un vis, scumpa mea! E mai mult de atât! Aici poţi să te răneşti!
-Ce vrei?! Spuse speriată Alle, încercând în zadar să se ridice de pe scaun.
-Pe tine! M-ai refuzat, şi pentru asta o sa plăteşti! De obicei, le arunc de aici pe cele ce mă refuză…
David împinse scaunul pe rotile care se apropia de marginea acoperişului. Strigând de disperare, Alexandra îşi dădu seama că e în camera sa. Fusese doar un vis… însă vânătaia de la umăr rămase.

Coşmarul lui Traian

Bogăţia – unul dintre cele mai mari vise a lui Traian. Şi visul acesta urma să îl bântuie, provocându-i doar rele.
Se afla într-o casă mare, cu 2 etaje, cu multe tablouri scumpe ce sigur valorau o avere. Mobila pe care o vedea era din piele. Pereţii albi se asortau foarte bine cu podeaua albastră închisă, în formă de pătrate. Podul era sculptat în figuri geometrice şi fitomorfe, iar abajurul ce atârna era foarte mare şi făcut din cristale. Se visa în haine scumpe: pantofi de la Gucci, o cămaşă şi o jachetă de la Prada, pantaloni de la Versace şi pe mâna stângă purta un ceas aurit Rolex. Cred că purta pe el 50 000 de Euro, poate chiar mai mult.
Coborând scările, observă o femeie întoarsă cu spatele la el. Era înaltă, cu părul negru şi lung. Privea o poză de-a lui Traian, care era stăpânul casei. Se întoarse spre el, însă bărbatul rămase cu gura căscată. Fata avea pielea albastră, purta o rochie albă, scurtă, cu pete roşii şi galbene. În frunte avea un punct roşu, ca la hinduşi.
-Cine eşti? Întrebă domnul bogat.
-Coşmarul tău. Fata clipi din ochi, iar apoi strigă:
-Shiva!
Îi apărură încă 2 perechi de mâini, şi suflă cu foc spre Traian. Acesta se feri la timp, flacăra arse o orhidee. Bogatul se speriase şi urcă înnapoi scările. Shiva porni după el, aruncând cu orhideea arsă în el. Îşi făcu avânt şi sări peste bărbat, apucându-l de piciorul drept. Amândoi se prăbuşiră la pământ. Traian încerca să o lovească cu celălalt picior, însă Shiva căscă gură şi îşi scoase limba roşie şi lungă care semăna cu limba şarpelui.
La fel ca şi ceilalţti, Traian se trezi transpirat, în camera sa. Observă însă că pe sub uşa din camera sa ieşea un fum negru. Nu cumva acelaşi fum pe care îl văzuse în conacul Roosenberg?

Coşmarul Addei

Adda se afla într-un labirint din piatră. Privind în sus, observă cerul înstelat şi unele comete. Nu îşî dădea seama unde se află, mergea încet prin labirint de parcă îi era frică de ceva. Atinsese pereţii reci ai labirintului, apoi atinse şi podeaua, care îi părea umedă. Auzise un sâsâit în spatele ei, şi văzu că era urmărită de un şarpe. Atunci făcu câţiva paşi în urmă, urmărind cu atenţie şarpele, apoi o luă la goană speriată. Când se asigură că scăpase de el, începu a merge la pas normal, însă simţea că era următiră.
-E cineva aici? Alo? Întreba ea uitându-se speriată împrejur. Cineva îi răspunse.
-Eu… eu sunt aici… se auzi un glas în spatele ei.
Ea se întoarse fricită înnapoi, însă văzu o fantomă trasansparentă ce o privea. Era tipul classic de fantoma descriesa în poveşti li filme. Stafia, într-o secundă, se apropiase de ea rapid, şi o împinse pe jos. După aceasta, se ridică în aer şi începu să ţipe spre Adda, care îşi acoperise faţa cu mâinile. Fantasma o apucă de braţ şi o ridică, apoi iarăşi o împinse. Biata fată ţipă speriată şi începu să fugă prin tot labirintul. O “turmă” de lilieci apărură din senin şi o atacară pe ea. Împiedicându-se, cade jos iarăşi. Doi bărbaţi înalţi se apropie de ea. Unul din ei, ridică sabia deasupra capului Addei.
-Nu, te rog!

Coşmarul Alessiei

Un subsol rece, vechi, plin de lucruri inutile şi prăfuit. Asta vedea Alessia în coşmarul său. Coborâ pe scări şi se uita împrejur. Nici-un zgomot. Becul ce era unica sursă de lumină pâlpâia. Totul era prăfuit. Alessia luase în mână o fotografie veche. În poză se văzu pe ea cu alţi doi oameni maturi lângă ea. Nici nu îi cunoştea. Cine puteau sa fie? Se îndreptă spre fundul subsolului, unde nu ajungea lumina. Auzise cum scârţâise scările, şi începu să meargă cu spatele. Nimeni nu mergea pe scări, poate fusese un şoricel? Deodată, auzi un sunet de drujbă în spatele ei. Când se întoarse, văzu un om cu o mare drujbă în mâini. Purta o mască pe faţă. Încercă sa o lovească pe Alessia cu drujba, însă ea se aplecă. Ţipând de spaimă, fata se îndreptase spre ieşirea din subsol. Când ajunse lângă scări, luă o sticlă şi o aruncă în criminal, însă el se feri, şi porni spre fată.
Alessia se trezi în camera sa, strigând încă de spaima. Noi ceilalţi am intrat repede în camera ei, încercând să o liniştim. Când am privit spre uşă, le-am arătat şi celorlalţi fumul negru pe care îl văzusem la conac.
-Ce e asta…? Întrebă speriată Adda.
-Cred că… cred că e ceea ce am invocate! Raspunse Traian pe un tom scăzut.

» Ouija [Halloween Story]
» Halloween-ul...
» **Story , No Name**
» One story & one life
» Poveste de Halloween

Cont pierdut

// Dacă nu ai acces la cont

Halloween Story