CAPITOLUL VII: Ziua 6
Acum ca am aflat motivul cosmarurilor mele , doresc mai mult sa mor. Sa dispar de pe fata pamantului.Sa fiu uitata. Nu stiu ce o sa se mai intample . Mie frica. Daca pateste tata ceva? Daca iti rupe mana? Nu vreau sa sufere din cauza mea, mai ales Andreas nu vreau deloc sa-l vad in spital il iubesc prea mult ca sa-l vad cum sufera. M-as ura toata viata daca ar patii ceva unul dintre ei .
Stateam linistita la masa, luam micul dejun . E ciudat nici in seara aia nu am avut cosmaruri. Dar nu puteam fi sigura ca ma lasat in pace deoarece a jurat ca nu se va oprii pana nu ma v-a vedea ca sufar , ca sunt moarta. Ma uitam pe geam , la soare , la pasari , la vremea aceea frumoasa , cand am simtit un aer rece trecand pe langa urechea mea. Speriata m-am uitat in spate , era un cutit. Ea il aruncase spre mine dar se pare ca ratase. M-am uitat spre dulapuri si toate tacamurile si farfuriile plateau in aer. Am fugit in camera la mine speriata.
-Off…ce idioata sunt . Am lasat telefonul in bucatarie.
Eram singura acasa, tata era plecat la servici iar Andreas era plecat in orasul vecin cu niste treburi.Stateam in baie lipita de peret asteptand sa se faca liniste in casa. Peste doua minute nu se mai auzea nimic in casa .Am deschis usa de la baie scotand doar capul iar ea statea in fata usii , ochii ii erau rosii , insetati de suferinta , de moarte dar mai ales de sange. Ridica degetul aratator , facu un gest si langa ea aparu 2 demoni zicand cuvintele ‘’Am revenit asa cum am promis’’ demoni se indreptau spre mine. Am inchis repede usa am incuiato si m-am ascuns dupa masina de spalat. Demonii au trecut prin usa s-au indreptat spre mine unu m-a prins de gat incercat sa ma sufoce iar celalalt arunca cu niste mingii de foc spre mine . Nu mai puteam respira , imi era frica sa nu-mi curga iar sangele pe nas si din gura iar mingiile de foci mi ardeau hainele si pielea. Am inceput sa cedez, sa accept ca mie dat sa traiesc in suferinta. Ea statea si se uita cum eu eram arsa si sufocata de ‘’vechii mei prieteni’’si pe fata eii se infatisa un zambet sarcastic zicand ‘’Ti-am promis’’. Nu mai rezistam.Vroiam sa mor. Era o tortura groaznica. Am cedat total .
Cand m-am trezit , eram in camera mea.Andreas era langa mine pe pat astepta sa ma trezesc.
-Hei scompo. Te simti bine?
-Da , cred ca da. Ce s-a intamplat?
-Erai lesinata in baie. Ce s-au intamplat cu tacamurile si farufuriile de la bucatarie.
-Ea a inceput sa arunce cu ele in mine.Nu am patit grav . Am ….
-Ce sa ai?
-Arsuri pe corp? Demonii au aruncat cu mingii de foc in mine.
-Nu, nu ai nimic. Hai ridica-te sa mergem undeva ti-am pregatit ceva.
-Unde mergem ?
-Hai , ai incredere.
Ne-am urcat in masina si am plecat. Eram nelinistita , stateam si ma uitam pe geam si vedeam cum cladirile erau ruinate, demonii chinuiau oameni, iar ea statea si se uita cum toti sufera, oameni se ascundeau si in cele mai mici locuri numai pentru a scapa de acele creaturi , aveau niste ochii albi , imbracati cu niste haine rupte si erau foarte slabi. M-am speriat groaznic. Deodata din casa iesii o fetita bruneta, era plina de sange pe maini , se uita la mine insistent. Imi parea cunoscuta. Eram eu . Nu pot sa cred ce faceam. Ma bucur ca am plecat dintre demoni, ca i-am distrus, o meritau chiar daca acum trebuie sa platesc . Timpul trecu iar noi am ajuns la destinatie. Ne-am oprit in fata unui local . Parea interesant se numea ‘’Diary’’ .Era numele de familie al patronului. Am intrat. Il tineam strans pe Andreas de mana. Imi era frica sa nu patesc iar ceva. Am intrat intr-o incapere spatioasa. Era minunata.
-Aici va fi petrecerea de ziua ta. Deja l-am inchiriat pentru seara cea magica.
-Nu vreau nici o petrecere. Sunt la pamant cu morala, numai gandesc logic , simt ca inebunesc , dupa toate cele intamplate in ultimele zile ultimul lucru care mi-l doresc este sa am o petrecere de ziua mea.
-O sa fie bine. In seara cand vei face 20 de ani stiu ca te va lasa sa-ti petreci ziua.
Deodata lumina se instinse. In jurul meu aparu niste ochii rosi, erau demonii iar intr-un colt era o lumina alba orbitoare, era ea . Tot rostea ‘’Am revenit asa cum am promis’’. Demonii se indreptau spre mine. Vroiam sa-I dau drumul lui Andreas sa fug dar nu puteam . M-am uitat spre el, avea ochii rosii , avea aripi , era unul dintre demonii. Ma tinea strans de mana. Am inceput sa ma zbat dar nu puteam sa scap , vroiam sa fug din acel local nesuferit.
Am simtit cum demonii incepeau sa ma stranga de gat , sa ma sufoce . Simteam cum orice parte a corpului ma durea. Am vazut cum injurul meu se facu o balta de sange, piciorul ma durea insuportabil de tare, un afurisit de demon mi la rupt tot cu os. Am tipat din cauza dureri , nu mai puteam . Dupa 10 minute de tortura lumina se aprinse, eu il tineam de man ape Andreas, el era fericit de parca nimic nu s-ar fi intamplat . Piciorul nu avea nimic, ma puteam misca .
-Iar aici vas ta tortul. zise Andreas. Devon , tu ma asculti?
-Ce ? da te ascult , numai cat tu erai demon , piciorul era rupt, ea statea in coltul acela si zicea intruna ‘’Am revenit asa cum am promis’’ . Nu mai resist Andreas. Chiar daca tin la tine nespus de mult si nu vreau sa te vad cum suferi vreau sa mor odata.
-Devon si eu te iubesc mult , asta e un motiv in plus sa-ti fiu aproape sis a te fac sa intelegi cat u nu trebuie sa mor. Incearca sa o uiti .
-Nu pot, oriunde merg apare si ea. E in mintea mea , ma face sa inebunesc . Nu mai vreau sa traiesc ce nu intelegi Andreas?
E gata. Sper sa va placa mai ales ca nu prea am avut inspiratie :silent:
. Next maine dimineata :afro:
Sam Mar 16, 2024 2:39 am Scris de 
Subiect: Re: Viata anterioara a lui devon 
) :>
in sfarsit
