Poantele intunericului

dar pune repede continuarea pls :3 byeee

Ok. Ma bucur.
Have a nice day.
Postez mai tarziu K sa fii u happy.

Am o veste pentru cititorii acestei povestiri:in urmatoarele 2-3 saptamani e putin probabil sa mai fiu asa activa,deci,aceasta postare va fi mai lunga. Merci.




~Continuare~





Intr-o jumatate de ora ajung acasa. Imi arunc hainele mototolite intr-un colt al dulapului,inlocuindu-la cu un tricou larg si blugi negrii. Ma uit in oglinda si incep sa sterg urmele negre de oe obrajii mei. Arat ca un raton. Ma privesc in oglinda,iar intrebarea esentiala imi umple gandul:"Cine sunt eu?". Desigur,in circumstante normale,raspunsul ar fii :" Sophie Jolie,eleva la liceulmEF din New York". Dar acum imi raspund in alt mod:"Eu sunt nimeni. Nimic. Nu ma cunosc nici macar pe mine. Daca tot ceea ce stiu despre mine este o fatada. In spatele a ce ma ascund? Cine sunt eu..." Cum am putut crede vreodata ca mama ma vrea inapoi.
Ea e bine,fericita cu dragul ei logodnic,viitor sot.. Iar eu sunt doar o umbra a trecutului care o urmareste  si care nu-i da pace.
Scutur din cap,alungand gandurile prea amare din mintea mea ,aruncandu-mi ochii la fata din oglinda. Apoi un alt gand imi face inima sa bata mai tare. Imi e dor de el. Si mi-ar face bine sa petrec timp cu cineva. Singuratatea dauneaza sanatatii. Asa ca ma gandesc sa ii fac o vizita. Dar nu ma pot duce  cu mana goala,nu? Mai ales dupa ce mi-a daruit de dimineata.
Ridic capul realizand ca esarfa este ingropata in mormanul de haine. Ma ridic,cu pasi nesiguri,si culeg bucata de matase rosie,afundandu-mi nasul in mirosul sau. Iasomia e impreganata in tesatura,dar nu pot ignora si inconfundabilul miros de parfum mentolat al lui Axel. Ma face sa zambesc,sa ma simt ca si cum el m-ar tine la pieptul sau. Si e placut. Privesc spre usa,apoi spre telefon. Imi infasor esarfa la gat,imi iau geaca si cizmele de ploaie,apoi plec. Ma plimb in jurul magazinelor,privind in vitrinele puternic luminate .
E abia 15 si un sfert,dar majoritatea vanzatorilor imi zambesc asteptandu-se sa intru. Imi atrage atentia un pandantiv dintr-un magazin de vrajitorie si antichitati. Intru,fiind intampinata de fumul cu miros dulceag si de o vanzatoare in varsta,cu o camasa hippy si un zambet calduros. Se ridica,iar eu o intreb:
-Buna ziua... Am vazut acel pandantiv in vitrina cu un vultur,cred. Mi-l puteti arata?
-Desigur,pandantivul indian. Sa stii ca e sculptat manual in lemn de cires. A luat parte la multe ritualuri inainte sa il iau eu. E vrajit. Se spune ca aduce bucurie,dar trebuie meritata inainte de a fi primita.
O lasa sa cada in palma,iau eu privesc vulturul cu ochii sclipindu-mi. Descrie exact personalitatea lui Axel:liber,puternic dar un bun om pe care trebuie sa-l ai langa tine. Observ ca e atasat unui lantisor din piele impletita. E minunat,si costa numai 15 dolari. Nu ca as fi zgarcita sau ca doar atat il apreciez eu pe Axel,dar vulturul asta este exact personalitatea lui. Si e perfect.
Dupa ce il platesc,o iau la fuga spre casa. Nu e prea departe,dar incepe sa ploua torential,si eu nu am umbrela. De aceea ajung cu apa curgandu-mi raulete din par. Ma simt ca o pisica uda. Si nu e deloc placut. Totusi,nu mai trec sa ma usuc,ci sun direct la usa lui. Deschide dupa cateva minute,si zambeste cand ma vede. Cred ca arat amuzant,si stiu ca rosesc atunci cand obrajii ma ard. El nu spune nimic,doar ma ia de mana si ma trage inauntru. Eu soptesc ,intrucat buzele mele sunt la cativa centimetrii de ala sale,iar mainile lui staruie pe mijlocul meu:
-Buna..
-Buna,raspunde si el.
Eu incep sa caut in buzunar dupa pandantiv,spunand:
-Ti-am luat ceva. Sper sa iti placa...
Ridic mana,punand-o peste a lui,si las vulturul sa cada in palma lui. El o deschide incetisor,zambind atunci cand vede pasarea. Eu il privesc entuziasmata,iar el si-l pune imediat la gat,plimbandu-si degetele peste el dupa. Isi ridica privirea,apoi zice incetisor:
-Imi place mult... Multumesc.
In ochii lui straluceste bucuria si entuziasmul. Dar mai e inca ceva,ce nu pot deduce. Poate nerabdarea sau teama. Nu stiu. Inainte sa imi dau seama insa,el ma tine la pieptul sau,iar eu imi las capul sa se odihneasca pe umarul sau,inhaland mirosul de menta si fum,si inca ceva,ce nu pot distinge,dar ce pare divin. Eu imi ridic capul,iar el ma priveste in ochi. Ai sai stralucesc mistic,iar acum observ firisoarele negre ce se rasfrang pe albastrul angelic al irisului sau. Zambeste,apoi ridica o mana de me spatele meu si imi inalta barbia,in timp ce buzele lui le ating delucat pe ale mele. Raspunsul meu este unul pe care nici eu nu l-as fi putut previzualiza. Buzele mele se misca salbatic,cu foame peste ale sale. Ii simt aroma dulce pe limba in timp ce mainile mele se rasfrang orbeste prin parul lui sau pe ceafa. Se departeaza dupa cateva minute,respirand greoi. Imi zambeste,in timp ce eu ma joc cu vulturul. Apoi ma conduce la canapea ,si ma tine la pieptul sau cateva ore,desi orele trec ca si clipele in mintea noastra.
E ora 19 atunci cand privesc ceasul. Statusem langa el aproape 5 ore cred. Nu facusem decat sa ne privim unul pe altul,tinandu-ne in brate. Se auzea doar sunetul respiratiei noastre,la unison. Si fusese epic,fara griji sau tristete. Doar noi. El imi pune palma fierbinte pe obrazul meu,iar eu ii zambesc. Ochii sai stralucesc,dar apoi privirea i se intuneca si zambetul dispare. Privirea ii coboara la mainile noastre impreunate,iar el si-o retrage pe a lui cu o miscare aproape imperceptibila. Eu nu stiu ce s-a intamplat. Am facut eu ceva gresit sau e timpul sa plec? Nu inteleg ce a determinat schimbarea lui atat de brusca. Il privesc,cu teama in privire,iar el ofteaza,apoi sopteste:
-Am facut o greseala. Nu sunt potrivit pentru tine...
Eu nu inteleg ce vrea sa spuna asa ca il intreb,in timp ce mana mea o prinde din nou pe a lui:
-Ce vrei sa spui? Totul e perfect...
-Sunt un pericol pentru tine. Nici macar nu poti realiza ce ascund..
-Nu te cred. Nu esti un mincinos,zic.
-De ce esti atat de sigura? Nu ma stii decat de doua zile si totusi mi-ai cazut in brate. Poate ca sunt un om rau,un infractor sau criminal in serie. Cum poti fii atat de sigura?
-Pai sunt atat de sigura pentru ca stiu pe cine iubesc. Stiu ceea ce stiu. Si sunt sigura ca tu nu esti nimic din ceea ce ai spus.
-Si daca sunt o creatura mitica? Minotaurul,de exemplu. Sau un zeu venit ca sa te raneasca. Cum de esti atat de sigura?
-Axel,toata lumea stie ca alea sunt doar legende. Nu incerca sa ma sperii pentru ca te avertizez,nu vei reusi.
-Nu incerc sa te sperii! Iti spun doar ca nu sunt potrivit pentru tine!
-Si de ce spui asta?! Da-mi un motiv! El ofteaza apoi,intorcandu-se isi prinde marginile tricoului. Imi ascund un zambet,intrebandu-ma ce vrea sa faca. El se misca repede si raman uimita atunci cand vad tatuajul de pe spatele lui. Niste aripi de inger ii ocupa umerii si spatele,desenati cu tuse si umbre realiste. El se intoarce ,urmarindu-mi privirea fascinata,vizibil dezamagit de rezultat. Apoi,fara sa spuna nimic,ma lua de mana si am alergat pana pe acoperisi. Acolo ma priveste cu un zambet amar si face cativa pasi catre marginea cladirii,inca privindu-ma. Eu ma apropii dar raman la distanta.
Apoi,el sare....


Be continued...

Vreau sa stiu ce credeti despre povestea asta... lasati cat mai multe comentarii. Merci

eu vreau sa vad next   

E MISTOO FATAA :::::::) pune next (((((( ma supar daca nu pui umpicut mai repede                :twisted: :twisted: :twisted: :twisted: :!: :!: :!: :!: :!: :!: :!: :!: :!: :!: :!: :!: :!: :!: :twisted: 

Este o poveste minunata , sa nu renunti la ea...scuze ca nu las comentarii , o citesc dar nu las comentarii fiindca mereu uit.. , sunt cu capul in nori. Te rog sa nu renunti la aceasta poveste

Asa o sa fac..ma bucur ca am atatia sustinatori. In urmatoarrle saptamani plec din tara,si unde voi merge e putin probabil sa am acces la internet. Sper sa nu va suparati si sa intelegeti ca nu depinde de mine...

normal ca te intelegem :albino: 

~Continuare~



... Apoi,el sare. Desi nu imi dau seama,pieptul meu da frau liber unui tipat,in timp ce eu ingenunchiez si ma aplec,cautandu-l cu privirea. Nu e nicaieri,lucru ce face lacrimile sa curga ca si raulete. Ce a facut? De ce? Stau acolo cu bratele infasurate in jurul trupului,cautandu-l cu privirea si strigandu-i numele printre suspine. Nu e nicaieri si un gand negru imi incolteste in minte:"Daca a murit?" iar raspunsul vine imediat"Cum sa nu moara daca a cazut de la inaltimea asta?" Gandurile imi sunt intrerupte de o umbra. O umbra neagra,ce zboara prin fata mea,la doar cativa metri departare,unduindu-se in aer. Trece pe deasupra capului meu,iar aerul ce ramane in urma e impregnat de mosc si menta. Intorc capul cu mainile tremurand,si privesc la silueta din semiumbra. Imi ia cateva minute pana cand ochii mei disting silueta intunecata. Are niste aripi mari,negre,in care lumina straluceste rasfirandu-se in curcubee . Aripile imi amintesc de tatuajul sau. O speranta mi se aprinde  in inima,desi acea posibilitate ma sperie. Daca Axel incercase sa imi spuna ca nu este om,ci...altceva... Cu vocea sparta,intr-o soapta ,il chem:
-Axel..?
El face cativa pasi,in liniste,apropiindu-se. Ma priveste. Eu il privesc. Aripile sunt lasate pe spate,stranse,iar parul ii cade pe fata,acoperindu-i ochiul drept. Are un zambet de superioritate pe fata,deoarece figura mea e una ce defineste frica. Fac cativa pasi mai aproape de el,apoi zambesc,in ciuda temerii mele,si ridic o mana pe care o asez pe umarul sau,cateva dege atingand sfios o pana. Apoi soptesc,in timp ce frica se scurge incet din mine,picatura cu picatura:
-Nu scapi de mine asa usor...
Fata i se lumineaza desi e o urma de regret in ochii sai,in timp ce ma imbratiseaza,iar aripile lui se strang imprejurul meu la fel cum fac bratele sale. Eu zambesc,lipindu-mi fruntea de a lui,si privindu-l drept in ochi. Apoi,el zice:
-Stiam ca nu te sperii asa usor..
-Te iubesc,soptesc,iar el ma saruta delicat. Apoi zice:
-Eu si mai mult...
Ma ia de dupa spate,tinandu-si bratul de-alungul taliei mele,si pornim la pas,spre apartamentele noastre. Cu coada ochiului am vazut cum aripile i se retrageau devenind o ceata neagra imtunecata,apoi disparand complet. El mi-a zambit incetisor,iar in timp ce coboram scarile s-a uitat doar la mine. Cred ca astepta intrebarea"Ce esti tu?". El aseaza un sarut delicat pe fruntea mea in timp ce eu descui usa,iar obrajii imi iau foc automat. Zambesc sfios,concentrandu-ma cu greu la nimerirea cheii in usa. Intru inauntru,iar el ma urmeaza. Nu pare nici confuz,nici surprins de ceva. Eu ma opresc in picioare langa canapea,si zic in timp ce imi incrucisez bratele:
-Axel.... Ce naiba ai crezut ca faci?! Vrei sa fac infarct?! Stii ca eram gata sa ma arunc dupa tine?!
El da aprobator din  cap,dar nu are o privire vinovata,dupa cum ma asteptam. Cand vede ca ma mai linistesc,sopteste:
-Stiam ca erai gata sa faci asta... Dar am incercat sa iti arat ceea ce sunt..
-Aruncandu-te de pe acoperisul unui bloc inalt de 10 etaje?! Cred ca puteai gasii o varianta mai buna....mormai eu,dezaprobator.
El vine si ma imbratiseaza,lipindu-si trupul de al meu. Eu dau sa il refuz,dar nu am cum. Asa ca sfarsesc prin a-l  imbratisa,lipindu-mi obrazul de umarul sau. Apoi,in timp ce ridic privirea,intreb:
-Esti un Inger,nu?
-Unul Ratacitor...sopteste in urechea mea.
-Cum adica...?
El ma ia de mana si ne asezam pe canapea. Ma priveste in ochi atent,in timp ce explica:
-Ingerii sunt fiinte ceresti,care au slujba de a veghea sau de a ingrozi oamenii,impingandu-i sa isi puna viata in pericol sau mai rau. Exista si o categoriile de mijloc,nici buna,nici rea,Ratacitorii,care nu fac decat sa mearga in lume pe toata perioada vietii lor interminabile. Sophie,Ingerii nu sunt fiinte atat de pasnice... Trebuie sa stii ca au posibilitatea sa se transforme in orice pasare si sa iti influenteze viata,deciziile sau visurile doar ca sa primeasca ceea ce doresc.... Au puteri mentale mari,si sunt unii a caror atingere te poate ucide din prima. Nu e totul atat de pasnic...
-Cred ca pot face fata unei vieti alaturi de un Ratacitor. Ceea ce vreau sa te intreb e:cum ai devenit inger?
-Mama a fost un Inger al Luminii,o Veghetoare. Lucrul asta se transmite in familie,din generatie in generatie. Primii ingeri au perpetuat specia alaturi de primii oameni. Dar,desigur,tata nu a stiut nici odata ceea ce era mama. Si nu stie nici ceea ce sunt eu. Eu incuviintez incetisor,in timp ce mana imi urca pe obrazul sau.
-Pe mine m-ai influentat in vreun mod?intreb.
-Nu... Ratacitorii nu sunt la fel ca si ceilalti. Desi au puteri,au nevoie de multa energie ca sa le poata folosi. Si au nevoie ca si omul sa isi doreasca... Eu nu vreau sa te influentez. Eu vreau sa ma iubesti pentru ca asa vrei,nu pentru ca as vrea eu sa o faci...




Nota catre cititor:
Hey guys...sunt inapoi cu multe multe idei si vreau sa devin la fel de actuva ca inainte de a fi departe de conexiunea la internet. Dar am nevoie de ajutorul vostru pentru asta... am nevoie de multe pareri negative sau pozitive ca sa stiu daca ar mai trebui sa continui sau nu. Merci oricum:)

Imbratisari dulci cititorilor de la Serenity;D