Poantele intunericului

M-am reintors. Desi poate parea k sunt neserioasa,ii multumesc sustinatorului meu #1,scenary99 care pare prins in poveste. De la el am primit multe mesaje care imi spun sa continui. Si,de dragul lui,asta o sa fac.


Capitolul 2



  M-am tot gandit la asta,plimbandu-mi degetele pe deasupra pernelor,desenand cercuri. Era aproape 5 dimineata atunci cand am reusit sa adorm,avand visurile in care mama il imbratisa pe tata si se plimbau prin parc,exact asa cum faceau cand erau tineri. Rareori se intampla sa me simt ca si cum as fi trait clipele visate,lucru de m-a facut sa ma trezesc zambind.
E ora 11 si jumatate,dar afara a continuat sa picure. E o vreme atat de mohorata. Singurul lucru care ma face sa zambesc e faptul ca o sa il intalnesc din nou. In afara de asta,urasc toamna. Dupa o baie minutioasa si alegerea unei tinute demne de o intalnire cu un om important, dupa ce mi-am aranjat parul in bucle feminine si pe langa baza machiajului am adaugat si un ruj in noanta trandafirului,imi iau hainele imbracandu-ma cu grija,sa nu le sifonez: o rochie in culoarea untului,simpla dar cu croieli moderniste,un pardesiu brun cu flori delicate cusute manual si pantofii mei negrii lacuiti,cu toc jos. Acum chiar ca aratam ca mama.. M-am privit in oglinda inainte sa plec,dar abia atunci am realizat ca mai am o jumatate de ora de asteptat! Cateodata sunt foarte prostuta.
Facand cativa pasi, aud un ciocanit in usa. Ma intorc,nemaiputand astepta sa il vad. Stiu sigur ca e el. Sunt cu inima in gat,abia astept sa il vad iar. Deschid usa cu un zambet pe buze,confirmandu-mi presupunerile. E acolo,chiar el,imbracat in cele mai simple haine,dar aratand magnific. Cu un zambet pe fata,ma priveste,scotandu-si mainiledin buzunare. Ridica o spranceana,cu ochii staruind pe fata mea.
-E... Pentru mama.. Stii cum e,ii explic,fastacindu-ma.
-Imi place. Totul te prinde extrem de bine,zice,zambind. Starui cateva momente,urmandu-i liniile fetei cu ochii,dupa care realizez ca el sta afara,uitandu-se la mine in acelasi mod.
Balbaindu-ma,il intreb:
-Aaa...Ai vrea sa intri?
-Defapt,nu. Tocmai am terminat de facut jogging-ul zilnic si doream doar sa te salut. A.. Am trecut pe langa magazinul asta,si am vazut-o in vitrina. Mi-a adus aminte de tine,si m-am gandit ca ti-ar placea,zise,intinzandu-mi o cutie micuta,impachetata cu grija in hartie turcoaz.
O desfac,rupand cu grija laturile hartiei,si am placuta surpriza de a gasi inauntru o esarfa de matase rosie,cubroderie manuala ce infatisaza un fluture. Exact ca si cel de pe poantele mele. Zambesc,in timp ce ochii lui sclipesc,apoi o apropii de inima,inhalan mirosul dulceag de iasomnie. El se bucura vizibil atunci cand mi-o pun la gat,iar eu ii soptesc:
-Imi place. Mult. Multumesc...
El face cativa pasi mai aproape,apoi ma imbratiseaza. Inspir mirosul mentolat,desi nu prezinta nici un srmn ca ar fi facut jogging. Adica,cand faci sport transpiri,nu?Oricum,nu asta e important. Imi infasor mainile in jurul gatului sau,imbratisandu-l,iar cand ne desprindem unul de altul,oftam in acelasi timp. Apoi,in timp ce el descuie usa apartamentului sau,eu soptesc,desi stiu ca nu ma poate auzi:
-Multumesc. Usa  se inchide in urma lui,iar eu intru inapoi in casa. Dupa 10 minute sunt chemata pe acoperisul blocului.



***

Sunt condusa de-alungul culoarului de bunecunoscuta receptionista,dar care nu mi-a vorbit nici odata. E o doamna de varsta a doua,ce poarta uniforma formata din fusta rosie,camasa si pantofii aia negrii ortopedici care arata ingrozitor. E tunsa baieteste si e poarta ochelari de tocilari.
Sunt inconjurata de sali pline cu birouri,si oameni care fac diverse chestii la calculator sau vorbesc la telefon. Majoritatea sunt stresati si incruntati. Privelistea lunara pe care o vad mereu atunci cand ma cheama mama. Trecem prin partea unde sunt birourile mari,pentru oameni importanti. Apoi,la finalul coridorului  ajung la biroul mamei. Incuviintez incet,iar receptionista pleaca. Apoi imi indrept privirea catre Ling. E asiatica,si are aproximativ 23 de ani. Ma cunoaste bine,cu ea vorbeam cand nu aparea mama. Are parul negru tuns scurt,iar ochii mititei sunt ascunsi in spatele unor ochelari. Mereu are buzele rosii si unghiile negre.
Ea ridica incet capul,dupa ce azvarle un teanc de reviste in coltul opus al biroului,si zambeste. Se ridica,sa ma imbratiseze,apoi spune cu accentul sau pe care nu il pot ignora:
-Buna Sophie.
-Buna... Ling. Ce mai faci?
-Bine,bine. Acum,nu e timp de stat de vorba. Mama ta te asteapta. Ridic ochii,uimita. Apoi intreb:
-Mama e inauntru? Ma asteapta? Pe mine...?
-Da. Era cam emotionata de dimineata. Du-te,altfel cred ca o sa imi pierd locul de munca daca te mai tin mult aici,zice,impingandu-ma spre usa. Imi anunta sosirea,apoi pleaca.
Ma indrept cu pasi marunti spre terasa. Mama sta acolo,cu un ceai intr-o mana si ma priveste. E impecabila,ca intotdeauma. Are 37 de ani,dar arata de 25. Poarta o fusta din stofa,neagra,o camasa din aceea semi transparenta,si un pardesiu fara nasturi sau fermuar,de culoarea piersicii. Are o pereche de botine negre,si parul e prins intr-un coc ordonat. Eu zambesc,iar ea imi face semn sa ma asez. Fac intocmai,privind-o.
-Mi-a fost dor de tine,Sophie,zice,sprijinindu-si capul de palma.
-Nu pot spune acelasi lucru in cazul meu,din pacate,soptesc eu,privind la stropii ce se preling pe geam. Dar stiu ca mint,de aceea ii evit privirea.
-Te rog,nu incepe,spune ea.
-Ce sa incep?!intreb cu un glas plin de dezgust. Sa inceo sa spun ca nu ti-a pasatdecat de bani? Ca nici macar nu m-ai vizitat de Craciun? Ca nu ti-a pasatnici odata de mine sau de tata? Cum ti-ai revenit asa usor dupa moartea lui?! Nici macar nu au trecut doi ani intregi,inainte ca tu sa fii Faimoasa,cu "F" mare! Si mai ales,cum de te-aiindragostit asa usor de unul care iti vrea banii?! Tu nici nu vezi! Nu il vezi decat pe el. Iti aduci aminte cand m-ai imbratisat ultima data? Sau cand mi-ai dat un sfat? Ea isi coboara privirea. Dar eu nu incetez. -Ultima data cand m-ai imbratisat aveam 12 ani. Iar de sfat,nici nu mai stiu. Stii cum e sa traiesti singur,de la 15 ani? Am impresia ca atunci cand tata a murit,oricr legatura a ta cu familia  a disparut. Nu te-a mai interest de mine...soptesc,ignorand lacrimile ce imi siroiesc pe fata.
-Ti-am trimis bani,zice intr-o desarta incercare de a se apara.
-Nu ma intereseaza de banii tai! Despre asta e totul?! Despre bani? Nu sunt decat un dar ce semnifica dispret din partea ta!
-Te-am chemat ca sa te rog sa te muti inapoi cu noi,sopteste.
-Nu,raspund eu promot. Asa ceva mu se poate.
-Si... Doream sa iti spun ca vei avea un fratior.
-Ce?intreb,cu sangele inghetat in vene.
-Ai auzit bine. Sunt insarcinata ... Ridic privirea plina de dezgust,apoi soptesc:
-Las-o balta. Tocmai ai pierdut ultima seansa de a ma avea inapoi....
Si ma ridic,iar scaunul zboara pe jos,apoi incep sa fug. O iau pe drumul pe care am venit,iar elicopterul ma duce inapoi. Parca o si aud pe mama zicand"Unde crezi ca pleci asa,domnisoara?" iar raspunsul e simplu si previzibil"Undeva,departe de tine!".




To be continued...

eu sa nu o citesc prea mult? esti nebuna? o citesc in fiecare ora sa vad daca pui continuarea  scuze ca nu prea scriu numa ca stau pe un joc o.o spor la poveste ^^

ce ai???? SUNT FATA ))))))))))  :lol!: 

Scuze.. dupa nume nu mi-am dat seama
Sper k este cu iertare..

ce misto e povestea :o cand pui next? :3 cat mai repede ^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^ dar ce fufa e curva (scuzati limbajul):..( sa pui continuarea  :flower:  o sa citesc moolt :study: :study: :study: :study: :lol!: 

as vrea sa fac si eu o poveste..dar nu ma pricep  si da
este cu iertare :3

Sunt sigura k daca iti pui mintea la contributie o sa iasa ceva superb. Inspira-te din lucruri marunte pe care le vezi sau despre care auzi. Si,ia-o usurel la inceput. Astea sunt sfaturile pe care ti le pot da,din propria experienta.

Si.. vreau sa te intreb ceva→ cand te referi la "fufa" vorbesti defapt despre Mary(mama) sau Sophie(fiica)?

la maicasa :lol!: pai e prea curva >.<
 

bye bye eo tre saplec:3 dar te urmaresc de pe telefon :>