Poantele intunericului

~Continuare~



Amandoi tinem in maini cani cu ceai din fructe  de padure. Dupa un timp in care a fost liniste,el a zis,cu o voce ca satinul:
-Imi plac poantele tale...
Mi-am coborat privirea la incaltarile mele. Uitasem ca le mai port. Mama mi le trimisese primavara trecuta,cand fusese in Franta. Dar erau rosii si panglica se rupsese. Nu le mai puteam purta pe scena,dar continuasrm sa le folosesc la antrenamente. Aveau cateva paiete cusute pe aripile fluturelui pictat cu atata migala pe lateral .
Imi ridic incetisor privirea,iar obrajii ma ard. Stiu ca rosesc. Apoi soptesc:
-Multumesc.
-Esti foarte tacuta... Si rosesti,zice incetisor.
-Inca nu am gasit o modalitate sa ma schimb,adaug.
Dupa o pauza in care ochii i se indreapta spre ceaiul aburind, si linistea domneste imorejur,el isi ridica privirea,intrebandu-ma:
-Ai vrea sa dansezi?
Ma uit la el cu ochii mari. Poarta un tricou si o pereche de blugi. Are parul ud. Zambeste incurajandu-ma,apoi se ridica si imi intinde mana. Eu ma ridic,incuviintez usor,apoi imi las degetele sa ii atinga palma incetisor. Incepem sa dansam,invartindu-me orin sufragerie. E "Lacul lebedelor". Miscarile picioarelor mele le completeaza pe ale sale. Plutim ,nu mergem. Poantele mele executa miscarile,dar mintea imi e in alta parte. Ii arunc priviri,iar el observa. Nu privim inainte,ci unul la altul. Dasi gresim,nu ne intereseaza. Suntem atrasi intr-o lume muta,in care nu se aude decat sunetul miscarilor,cu muzica in mintea noastra. Cand dansul se termina,face o reverenta . Eu fac acelas lucru,apoi ma arunc pe fotoliu. Nici unul nu a obosit. Privirea ii staruie pe fata mea,o simt acolo. Dar eu privesc la lichidul caldut din cana mea. Imi fac curaj si soptesc:
-Maine te plimb prin tot New York-ul. Zambeste,apoi adauga:
-Eu o sa fac cinste cu o Strasbourg.(strasbourg=marca de cafea) Amandoi izbugnim in ras de parca ar fi zis ceva amuzant. Eu incuviintez,iar el da peste cap ceaiul. Uitandu-ma la ceas,observ ca e deja 19 si jumtate. El ofteaza,apoi zice:
-O sa comand mancarea. Ai vrea sa vii la mine? Am terminat de amenajat.
-Sunt chiar curioasa sa vad ce treaba ati facut. Du-te tu,si vin si eu in cateva minute. El incuviinteaza,apoi pleaca,fara sa mai astepte sa il conduc.
Imi schimb repede colantii intr-o pereche de blugi si tricoul intr-un maiou cu "I love NY",si imi mai pieptan o data patul. Ma opresc ca secerata inghetand in fata oglinzii, in timp ce mintea mea e umpluta de o singura intrebare:"De ce ma agit asa mult?"... Adica,nu e ca si cum as merge la o intalnire,nu? Sau,poate ca e o intalnire. Apoi imi dau seama: i-am promis ca il plimb prin oras,dar asta a fost oare perceputa ca o intalnire?! In mintea mea,subconstientul ma face sa imi alimentez inima. Pentru ca stiu ca imi place de Axel. Si nu mai are rost sa neg.


To be continued....

Ok.. deci,cine chiar vrea sa citeasca si povesti horror scrise de mine,aceasta este lista,momentan:"Campia Mortii","Dragostea ucide" si "Cioc cioc! Doamna cu Coasa a venit in vizita".. mi-ar placea sa va stiu parerile si despre acele creatii. Mersi oricum.

Asa nu mai are rost sa continui... am impresia k scriu ca-necata si nu citeste nimeni... adica,de ce naiba sa mai scriu si sa ma mai chinui daca nimeni nu se oboseste sa vada?! Si nici macar nush daca va place sau nu... dc sa mai continui daca nu cer decat unu' dou cititori care imi citesc povestea patetica din mila sau plictiseala?!

Eu le citesc. Dar sa nu te mai bagi pe tine in poveste.. ci un personaj. Asta ar fi mai interesant. Scrie in continuare:)

Pai este o povestire cu narator inclus. Asta e felul meu. Nu pot incepe sa scriu la pers 3 din sfertu' povestii..

~Continuare~


Ma ridic,oftand,in timp ce peria mea cade pe parchet cu un sunet infundat. Iau telefonul si formez  primul numar care imi vine in minte. Dar inainte sa imi dau seama,domnul Hill raspunde cu o voce incarcata de entuziasm. Aveam nevoie de un sfat,si poate parea patetic,dar desi crezusem ca nu e posibil,urma sa ii cer sfaturi in dragoste unui burlac de varsta mijlocie. Obrajii ma ardeau,dar mi-am facut curaj si am spus:
-Buna seara domnule Hill.
-Buna,Sophie. Ce mai faci? Axel a ajuns?
-A ajuns de dimineata si a terminat de despachetat. In schimb,eu nu fac asa bine...zic cu o voce tremuranda.
-De ce,s-a intamplat ceva?intreaba si teama se desprinde din vocea lui.
-Cred ca m-am indragostit,soptesc. El rade,apoi,cu o voce amuzata,zice:
-Sophie,dar sa te indragostesti e un lucru minunat! De ce iti e frica? Fac  o pauza in care imi aud respiratia,apoi  raspund:
-Imi e frica sa nu sufar. Sa nu fiu dezamagita. Iubirea e perceputa ca o tortura pentru inima in mintea mea.
-Daca chiar te-ainindragostit,trebuie sa te resemnezi. Nu poti refuza iubirea. Vine neanuntata. Dar sunt sigur ca totul va decurge bine. E Axel,nu?
- Da,el e. Si sper ca totul sa decurga cum spuneti dumneavoastraa. Va multumesc,am incheiat eu.
-Ma poti intreba oricand. Sunt alaturi de tine. Da?
-Da. Va multumesc.
-A... Si,Sophie,te-a scos la intalnire?
-Defapt... Cred ca eu l-am intrebat. Defapt,i-am promis ca ii arat orasul,zic
-Aha. Distractie placuta,adauga el.
Inchid telefonul,oftand si privind in gol. Cum de se intamplase totul asa repede?! Nu avusesem nici odata un iubit,desi iesisem la intalniri. Nici unul nu fusese potrivit pentru mine,toti fiind fani a lucruri pe care eu nu le inteleg:fotbal,muzica rock sau chiar familia Simson. Imi aduc aminte,o data,fusesem cu mama la o gala caritabila. Erau cei mai aratosi tipi din lumea mondena acolo. Si femei pe masura. Nu imi mai aduc aminte numele lui,cred ca era Richard,fiul unui lord de-nu-stiu-unde. Ma chemase la o intalnire ,dar eu am refuzat. Mama imi zisese ca eram proasta ca las astfel de sanse sa imi scape printre degete,dar nu ma interesa. Deloc.
Imi e frica sa ma indragostesc. Toate persoanele la care am tinut m-au dezamagit:mama,tata,chiar si cainele meu,care a sarit in fata masinii, Lucky.
Ma ridic de pe margine patului,facsnd cativa pasi,nesigura pe picioarele mele. Privesc in jur,rezemandu-ma de perete simtindu-ma din ce in ce mai smetita,cu o vaga senzatie de voma. Apoi,inchid ochii inspirand adanc,si imi fac curaj. Ies pe usa in pas vioi,cu un zambet zugravit pe fata. Usa se deschide la nici un minut dupa ce am apasat pe butonul de la sonerie. El zambeste,invitandu-ma inauntru.
-Buna,soptesc.
-Buna,raspunde el.
Privesc imprejur,placut surprinsa de un perete cu oglinda si bara pentru balet. Decorat cu mobila luxoasa si electrocasnice care trebuie sa fi costat o avere,cu rafturi pline cu CD-uri si carti,si bucataria ce da in bucatarie. E exact ca al meu,dar ca are accente masculine. El ma invita sa stau in sufragerie,in timp ce el aduce doua pachetele cu taitei si creveti,mancarea mea favorita. Zambeste,inghenunchiind langa mine si dandu-mi o pereche de betigase. Dupa cateva minute petrecute in liniste,el ma intreaba:
-Cum e? Iti place? Eu incuviintez,apoi el se apuca de mancat. Dupa doar cateva imbucaturi,el isi ridica privirea,si zice:
-Vreau sa stiu mai multe despre tine.
Desi nu vreau sa ii raspund,cuvintele se revarsa din mime ca un potop. Ii spun totul despre mama,tata,despre lovurile iubite de mine si despre copilarie. Obrajii imi iau foc atunci cand ii povestesc despre petrecerea de acum 3 ani,la care m-am imbatat si l-am sarutat pe antrenorul echipei de fotbal al fostului meu liceu,ce avea atunci 26 ani si era logodit. El nu face decat sa se amuze sau sa imi sustina privirea atunci cand ma opresc sa respir. Nu pot sa inteleg ce gandeste. Majoritatea oamenilor sunt o carte deschisa. El e indescifrabil. In final,ii spun despre ceea ce simt fata de mama,iar el,parand ca ma intelege,incuviinteaza silentios.
-Acum a venit randul tau,soptesc,privindu-l. El raspunde,framantandu-si mainile:
-Am crescut de mic fara mama. A murit la cateva luni dupa nasterea mea. Lipsa ei a fost inlocuita de prezenta bonelor. Pe tata l-am vazut prima data cand aveam 5 ani. In tot acel timp,el ma invinuise in legatura cu mama. O iubise prea mult,dar nu renuntase nici la mine. Ma supraveghease de la departare. Prima data cand ii spusesem "tata" ma mustrase,spunandu-mi ca el e "Domnul Sherwood". Abia peste cativa ani in care a invatat sa ma ierte datorita psihologului,m-a strigat "fiule". Dar relatia moastra a ramas la fel de rece,vazandu-l doar cateva ore,de Craciun sau Paste. Ma simteam atat de rau cand nu venea la spectacolole de balet. Dar adevaratul  motiv pentru care am inceput sa dansez ballet este datorita mamei. A fost prim-balerina la Royal Opera House din Anglia. Eu i-am calcat pe urme.
To be continued..

Asta este ultima postare pe acest subiect. Desi povestea nu este nicidecum terminata,sunt nevoita sa fac asta datorita lipsei de sustinere si comentarii... multumesc mult celor care au avut curiozitatea sa citeasca ce am scris,imi cer scuze celor pe care i-am plictisit...


~Continuare~



L-am privit in tot acest timp,simtindu-i durerea pe care si-o reprima in fiecare cuvant. La final,m-a privit cu o urma de neajutorare in ochi. Atunci am ingenunchiat langa el si l-am imbratisat cu stangacie. El si-a strans bratele de-a lungul taliei mele,tinandu-ma strans langa el. Dupa cateva minute,mi-a multumit silentios. M-am asezat inapoi pe canapes,punand mancarea de-oparte. El a ridicat pribirea,dupa ce s-a asezat langa mine,si m-a intrebat':
-Deci,ce planuri avem pentru maine?
-Um... Pai o sa incepem cu Central Park,Statuia Libertatii, Podul Brooklin,Time Square si Wall street. Apoi,poate ajunfem in Chinatown sa luam niste sushi,sau pe Brodway. Dar ajungem cu siguranta pe Fifth Avenue.
-Asta da program incarcat,a soptit,dupa care a fluierat. -Eu una te duc in cele mai frumoase locuri unde am putut ajunge. Desi stau de-o viata in New York,nu am putut vizita totul. Ai fost vreodata la Empire State Building?intreb.
-Nu.
-Atunci asta trece pe lista noastra obligatoriu,zic ca pentru mine.
Am petrecut restul serii uitandu-ne la "Singur acasa,desi suntem abia in Septembrie. Am ras si timpul a trecut pe nesimtite. La ora 2 jumatate noaptea,i-am urat noapte buna,iar el m-a condus pana la usa.
Ma cufund in apa imopregnata cu uleiuri parfumata,iar ganduri de toate felurile imi impanzesc mintea. S-au intamplat prea multe intr-o singura zii:intai il intalnesc pe acest super tip care parea unul normal in mintea mea,dar care se dovedeste a fi mult prea atractiv in realitate. E un necunoscut caruia i-am spus toata viata mea si cu care mi-am dat o intalnire influentata de subconstient. Pe langa asta,i-am cerut sfaturi domnului Hill,si sunt coplesita. Fac lucruri pe care eu nu le-as fi facut. Ce naiba e in neregula cu mine?!
Peste putin timp,sunt in fata oglinzii,uscandu-mi parul si verificand mesajele de pe telefon. E unul de la compania " Be Jolie" care imi aduce aminte ca maine am intalnire cu mama. Cum am putut uita de asta!? E in acelasi timp cu cea cu Axel. Trebuie sa aman una si desi as vrea din tot sufletul sa fie cea cu mama,stiu ca nu e posibil. Dau o fuga pana la usa lui,apoi,dupa un ciocanit sfios din partea mea,el deschide. Figura lui confuza se transforma incet intr-un zambet. Oftez,coborandu-mi privirea la unghiile mele in timp ce spun:
-Nu ne putem vedea maine. Am intalnire cu mama. Imi pare atat de rau,nici macar nu pot intelege ce s-a intamplat,cum am putut uita... El ma priveste cu intelegere in ochi. Apoi sopteste,cu mana pe obrazul meu,atingere ce ma infioara :
-E ok,nu te ingrijora. Ne putem intalni alta data. Pot intelege. Dau sa spun ca imi pare rau,dar el ma intrerupe: -Shh... Ce spui de duminica?
-Duminica suna ok pentru mine,raspund.
-Sigur?
-Sigur.
Dau sa plec,dar el imi prinde mana,facandu-ma sa ma intorc. Fata lui e la cativa centimetrii de a lui,iar respiratia lui imi gadila obrazul. El sopteste doar :" Noapte buna". Eu incuviintez,cu obrajii arzandu-mi si cu inima batandu-mi neduneste. Fac cativa pasi tremurati catre apartamentul meu,apoi deschid usa bajbaind. O aud pe cealalta inchizandu-se si un chicotit estompat. Incui usa in spatele meu,ingenunchiind pe parchet,cu un zambet tulburat pe fata si privind in gol. Apoi,ma ridic cu greutate ,mergand catre camera mea,unde ma cufund in asternuturile moi si parfumate,purtand pe fata urma atingerii sale,iar in minte,sentimentele pe care sunt sigura ca le are pentru mine. Nu m-ar  atinge  asa daca  nu ar simti ceva pentru mine,nu? Nu stiu daca as suporta sa aflu ca el nu tine la mine. E atat de devreme sa spun asta dar... Il iubesc. Am stiut asta cand m-am uitat in ochii si,in timp ce dansam. Sunt atat de tanara,dar stiu ca el e. El e prima si ultina mea zvantare a sufletului. Sunt patetica spunand la 17 ani ca mi-am gasit Alesul. Voi ma puteti considera oricum,dar eu stiu ce simt. Da... E prima mea dragoste,sunt neexperimentata,dar e exact asa cum trebuie sa fie. Sunt sigura pe ceea ce imi spune inima.


Multumesc pentru ca v-ati pierdut timpul citind 《porcariile》 mele...

Poate pentru tine sunt porcarii. Tine-o tot asa  

1).Nu este o porcarie 2). povestea e minunata 3). TE ROG NU RENUNTA LA EA (((( stau in fiecare zi pe tel si astept continuarea povesti ( 4). abia ce a plecat Istorm cu injuraturile si pozele lui porno si akm nu mai continui tu povestea...... te rog din tot sufletul sa continui povestea (              :!: :!: :!: :!: :!: :!: :!: :pale: :pale: :pale: :pale: :pale: :pale: :pale: :pale: :pale:       :cheers: :cheers: :cheers:      :albino: :albino: :albino:               

Nu mi-am dat seama k tu chiar apreciezi ceea ce scriu... si asta imi bucura mult inima... iti multumesc mult ca ma sustii... m-ai facut sa vreau sa postez in continuare desi poate ca nu o citesc prea multi.