~Învăluirea frumuseții

Subiect: Re: ~Învăluirea frumuseții Lun Sept 28, 2015 10:29 pm

Ma doare capul, cand vad asa de mult de citit Sad

... dar oricum mi-a placut cel putin nu au fost aproape 400 de cuvinte, ty andii -.- Pai umm depinde ce vrei sa faci tu Smile

oricum eu astept next

Subiect: Re: ~Învăluirea frumuseții Mar Sept 29, 2015 3:40 pm

CE?! Cum sa renuntati?! Femeie, astept next de atata timp si tu zici de renuntat?! Baga urmatorul capitol ca ma supar!

Subiect: Re: ~Învăluirea frumuseții Mier Sept 30, 2015 9:55 am

Daca mai primim doua comentarii, o sa o continuam. Multumim celor care inca ne citesc bazaconiile

Subiect: Re: ~Învăluirea frumuseții Vin Oct 02, 2015 10:41 am

din graba am uitat sa las vreun comentariu, dar las acum, in special ca vad ca s-ar dori renuntarea la poveste. Nu renuntati la ea! E foarte frumos scrisa, e ordonata, descrierea e bine facuta, actiunea nu e fugarita de gaste iar naratiunea e buna. Povestea in sine imi place mult, am recitit-o chiar, imi pare rau ca nu am lasat un comm mai devreme Sad

, dar acum ma bag. Nu renuntati la ea! Astept nextul..hai inca o parere sa continue povestea Clapping

Subiect: Re: ~Învăluirea frumuseții Vin Oct 02, 2015 7:04 pm

Bai ce aveti mai nu renuntati la poveste ca vin peste voi ,povestea e foarte bine scrisa si actiunea se petrece exact asa cum trebuie ,va rog continuati-o ,eu nu am pus comm ca nu am putut,ma grabeam foarte tare ,va rog din inima nu renuntati la poveste .

Subiect: Re: ~Învăluirea frumuseții Dum Oct 04, 2015 1:36 pm

***

Hm, nu. Nu mă simt prost. De ce aș face-o? Eram nervoasă și pur și simplu mi-am urmat instinctul. Afară era răcoare, ceea ce mă calma și mai mult, iar totul... totul era doar despre supraviețuire în mica spirală pe care noi o numim viață. Da, nimic nu era întâmplător. Iar eu nu sunt genul de ființă miloasă.
— Piei din fața mea, mârâi eu la un băiat care tocmai intrase în mine și îmi întrerupse șirul gândurilor, în timp ce mergeam pe o alee nu foarte lăturalnică de-a lungul lacului negru ce sclipea în lumina lunii.
— Hei, ușor, tigroaico, se auzi o voce gravă și cristalină. Mi-am îndreptat privirea în sus doar pentru că nu aveam niciun chef de altfel de peripeții în seara aceasta. Nu îmi făcuse nimic în mod deosebit, însă nu e după astfel de reguli la mine. Eram plictisită odată ce nervii începuseră să-mi cedeze și scârbita de... ei bine, de tot. Deci nu voiam să-l dresez. Așa că m-am uitat la el, doar cât să văd dacă se merită să-mi înfig colții în pielea lui sensibilă și delicată. Era ori asta, ori altă idee trăsnită de-a mea. Cu alte cuvinte, fie îl mâncam, fie îl aruncam cu capul înainte în gura de acumulare a lacului. O mișcare destul de proastă. în momentul în care i-am văzut chipul, m-am simțit aruncată cu brutalitate în trecut.

~

— Este incredibil! Nici măcar nu știam că există așa ceva în partea asta a lumii!
— Da, sigur, și ce-ai găsit? Un spiriduș? Cârnați de casă? întreb eu, dându-mi ochii peste cap. însă el păru să mă ignore complet.
Mă așteptam la asta. De fapt, știam că așa va fi. întotdeauna face chestia asta. încearcă să găsească orice fel de de situație care să-i permită să-mi ciufulească părul, să-mi dea castane sau să mă trântească de pământ și să înceapă să mă gâdile până rămâneam fără aer. Eu sau el. Nu stau eu bine cu echilibrul, însă frate, am un pumn tare.
— Este fascinant! continuă el. L-am irozinat puțin, strambandu-mă, dar apoi am început să mă îndrept către el. știam ce urmează, iar eu mă lăsam de bună voie să cad în plasa lui. Mai pe scurt, mă aruncam singură în gura rechinului. Am spus bine. Nu o avea Stefan trei rânduri de dinți sau imaginație la fel de neagră și sângeroasă ca a mea, însă, omule, încăpățânat și persistent mai putea fi! Mi-am găsit bine prietenul. Sau el m-a găsit. Eram în clasa întâi, când un băiat din clasa a treia s-a luat de codița mea împletită. V-am mai zis că am pumnul tare? Ei bine, el a simțit-o pe căciula lui. Sau pe față. Nu îl cunoșteam pe Stefan, însă nu mă sfiam să-i înfig și lui o unghie între ochi, dacă avea să se ia și el de mine. Dar nu a făcut-o. în schimb, m-a prins de mână și m-a tras până la baie, unde mi-a șters sângele de pe pumn și lacrimile de pe față. Când pârâciosul își chemase deja învățătoarea, Stefan nici nu stătu pe gânduri până să înceapă să îl acuze pe el. Aveam șase ani, deci nu stăteam eu de întrebări la momentul acela și doar am acceptat poarta de scăpare care mi se oferise. Am început să plâng cu amar, în vreme ce învățătoarea venise la mine, în încercarea de a mă calma. Ba chiar presupusul meu agresor își și ceru scuze! Uneori mă speriam și pe mine cu talentul meu actoricesc. Asta îmi spuse și Stefan mai târziu, în pauza de masă. A fost de ajuns să-mi spună că aș fi bună de Wrestling, ca să îl simpatizez instant. Atâta doar că aveam păreri diferite în ceea ce-l privea pe Batista. Dar totuși! închipuiți-vă doar un băiat de clasa a treia și o fetiță cu codițe de clasa întâi, vorbind despre John Cena și The Rock, pe coridor, cu sandvișurile în mână. De atunci am rămas cei mai buni prieteni. Eram ca două boabe de fasole. însă nu ale aceleiași păstăi, trebuia să recunosc. Ne apăram reciproc. Eu eram cu pumnii, în vreme ce el utiliza ceva mai mult rațiunea. Era singura persoană care mă putea ține în frâu. Desigur, nici el nu avea vreo jenă să își folosească pumnii și picioarele în anumite cazuri, ceea ce se întâmpla foarte rar. De obicei atunci când cineva se lua de mine și întrecea măsura. știa că mă puteam ocupa și singură, dar pur și simplu îi făcea plăcere să se ocupe el de astfel de situații.
Am zâmbit și am început să mă îndrept către scorbura lângă care sărise. M-am aplecat peste rădăcini, așteptându-mă să-mi primesc scaltoace. Ceea ce se și întâmplă. Mă prinse de braț și mă trânti pe jos lângă el, începând să-mi spele fața cu zăpadă. Nu am făcut decât să schițez o față de "mă-așteptam-la-asta", apoi l-am prins de umăr și l-am aruncat pe jos, începând să îi întorc favorul.
Bineînțeles, rădăcinile noduroase ale copacului erau mai mult gheață decât lemn, așa că încercarea lui Stefan de a se ridica sprijinindu-se de ele, nu făcu decât să-l prăvălească la loc peste mine. Am început să râd de el atât de tare, încât vocea mea se auzea în ecouri prin pădure. și el începuse să radă. Nu dură mult până să-și dea seamă că se auto-ironiza. Se opri din râs și se uită la mine, încruntându-se. M-am oprit și eu și l-am privit încruntată, la rându-mi. Nici asta nu dură foarte mult, până să începem iar să râdem, ceea ce dură chiar și mai puțin. Privirile noastre rămaseră intersectate, în timp ce zâmbetele dispăreau încet. Nu îl mai privisem niciodată pe Stefan în felul acesta și nici nu mai fusesem vreodată privită de el în modul în care o făcea acum. Respirația mea devenise mai alertă, pe când a lui părea că nici nu mai exista. Am stat așa, pierdută în privirea lui-nu știu cât, poate câteva secunde, dar mie îmi păreau ani. Mi-am încovoiat puțin spatele și mi-am ridicat capul, în vreme ce el începuse deja să-și apropie fața de a mea.

~

Am simțit cum încep să mi se înmoaie picioarele.
— O fată drăguță nu ar trebui să umble la ora asta singură pe stradă, îmi zise, abordând un zâmbet pervers.
Însă pe mine nu mă interesa asta acum. Am deschis gura să zic ceva, însă nu mai aveam putere nici pentru asta, reușind să articulez un mic sunet chițăit, pornit din fundul gâtului. Am rămas ca o statuie, privind claia de păr negru ciufulit cu stil și ochii aceia verzi. Atât de verzi... Apoi i-am simțit mirosul rece și proaspăt impregnat în pielea lui, în haine, și chiar și respirația lui mentolată și fructata, până să mi se caște un gol imens în stomac și să mi se rupă pământul sub picioare. în timp ce ochii mi se închideau și simțeam cum gravitația mă părăsește, am apucat să simt două mâini ferme în jurul meu, apoi niște sunete neclare din care am putut descifra doar "hei... ce se... bine?", până să mă las învăluită de întuneric și de tăcerea acestuia.

Subiect: Re: ~Învăluirea frumuseții Dum Oct 04, 2015 1:39 pm

Stiu ca e mai scurta partea asta, insa o scrisesem de pe telefon, iar cand sa o trimit, mi s-a accesat nu stiu ce tampenie si s-a sters tot -.- Asadar am intrat la calculator si am scris doar.. pai, doar partea asta. Urmatoarea parte continua cu capitolul al treilea si da, dulce si siropos, dragoste, alea alea. Nu va obisnuiti, nu o sa aveti prea multa parte de asa ceva in povestea asta. Speram ca va place si asteptam parerile voastre. Prin asta ma refer la... asteptam. Adica chiar asteptam. Serios, asteptam -.- Multumim celor care inca ne citesc bazaconiile

Subiect: Re: ~Învăluirea frumuseții Dum Oct 04, 2015 2:08 pm

Prea frumos, partea asta mi-a placut o.o Bravo any Drooling

incept sa te iubesc Very Happy

deci vreau sa mai vad parti de astea Very Happy

e pur si simplu wow...nu am inteles de ce Stefan, hmmm Very Happy

oricum astept next si poate ma lasi sa te musc de buca <3

Subiect: Re: ~Învăluirea frumuseții Dum Oct 04, 2015 3:40 pm

Ok, am observat ca ai vrut sa renunti la poveste, ma bucur ca nu ai facut-o, eu nu prea am mai citit povesti in ultimul timp pentru ca sincer nu aveam chef Laughing

. Mi-a placut, te pricepi foarte bine la descriere..Next. Ano deja te iubeste

Subiect: Re: ~Învăluirea frumuseții Dum Oct 04, 2015 7:06 pm

S-a aprins beculețul să ui next, uraaaaaa. Nu are rost să zic *wow, ce frumos, drăguț, bine scris* și alea alea, pentru că și așa știi că exact asta aș spune. Ar trebui să adaug ceva: Bagă next.

Cont pierdut

// Dacă nu ai acces la cont

~Învăluirea frumuseții