Scurt Metraj .

-Viitorul tău rege. X.

-Mhh, eu nu am șef, rege sau orice altceva. Eu.

Nu a mai spus nimic însă a venit spre mine și cu toată puterea lui mi-a dat o palmă. Am căzut pe podeaua rece și nisipoasă. Dilăn stătea acolo și nu făcea nimic, eu mi-am părăsit prieteni pentru el, și el nu face nimic. Am făcut cea mai mare greșeală din viața mea. Dar nu mă voi întoarce, mi-e rușine să dau ochii cu ei acum. Nu m-ar ierta niciodată că i-am lăsat la greu. Cei drept, nici eu nu m-aș ierta. Ocupată cu gândurile mele, nu am observat că rămăsesem singură în camera mare și înfricoșătoare. Mă ridic de pe jos, ținând mâna pe obrazul lovit, și cu lacrimi în ochi merg spre ușa dina fața mea. Vreau să plec de aici, sunt tratată ca un gunoi. Ies din cameră, și încep să caut o ieșire de aici. Obrazul lovit se înroșise și umflase puțin, îl simțeam. De ce am stat să dea un bitang în mine, Doamne Lilith cât de proastă ești. Am ajuns într-o pivniță unde am văzut mai multe cuști în care erau ținuți oameni. Acolo, l-am văzut și pe el. Dilăn trăiește, nu pot să cred *Poker face*. Alerg spre cușca lui, iar când ajung acolo cad în genunchi plângând. Când m-a observat, s-a uitat ciudat la mine și cu o voce ca de înger m-a întrebat.

-Cine ești? El.

-Nu mă cunoști? Eu

-Nu. El.

-Sunt Lilith. Tu ești cel care m-a transformat în vampir, și după m-a luat sub aripa lui. Eu deja plângând

-Îmi pare rău, dar asta e prima dată când te văd. El

Atunci m-am ridicat în picioare și mi-am dat seama, că nu el m-a transformat. Ci celălalt Dilăn, am căzut în genunchi plângând și gâfâind. Am stat ceva timp acolo nemișcată, până am auzit o voce.

- I-al și omoară-l, până nu-l găsește Lilith. X

Vocea se auze de sus, din tocul uși pivniței. Am auzit pași coborând spre noi, așa că atunci am acționat repede. Am luat primul lucru care îl aveam lângă mine, și am lovit cușca în care era Dilăn cu putere. L-am luat de mână, și am dispărut cu el în întuneric. Am alergat până am ajuns într-o pădure. Am oprit în spatele unei stânci mari, și m-am așezat jos. Mă uitam la Dilăn și el la mine. Parcă vroia să mă întrebe ceva dar nu o făcea.

*Între timp acasă*

-Nu pot să cred că Lilith ne-a părăsit, nu vreau să cred asta. Kaya.

-Păi crezi, fiindcă a făcut-o. Klaus.

-E doar îndrăgostită. Alle.

-Totuși nu îți lași prieteni pentu un băiat, care nici nu te place. Yukki.

-Subiect închiat, să ne antrenăm, în 4 zile avem un război de câștigat. Klaus.

*Perspectiva lui Kaya*

Încă tot nu-mi vine să cred că Lilith ne-a abandonat, nu e adevărat. Ea ne iubea, deși ne cunoștea de câteva zile și mai făcea ea pe dura, ne iubea. De când a plecat, casa parcă e mai goală, e plictisitor fără gura ei mare. Trecând peste asta, noi deja am început să ne antrenăm, și cu greu îmi vine să cred că vom câștiga. Totuși luptăm împotriva unei adevărate armate. Și Lilith, of.

Next la câteva păreri.