Jurnalul unui criminal

Ok,inainte sa incep,am mai postat povestea asta si pe pagina "Dincolo de poarta Iadului." de pe facebook cu ceva timp in urma.Daca nu ma credeti,va pot dovedi.



Jurnalul unui Criminal.


" Mi-e frica...mi-e frica sa traiesc,sa supravietuiesc ,sa zambesc. Nimeni nu ma place . Aceasta lume...ma termina. De ce tocmai eu? Cu ce am gresit? De ce m-am nascut? "
Ziua 1.
Total obijnuit. La scoala,ca de obicei, sunt ignorata si discriminata de profesori. Nu prea imi pasa ce cred ei despre mine. Eu sunt aici pentru a-mi indeplini visul si sunt pregatita sa sar fiecare poarta ca IMPOSIBILULUI ca sa ajung cea ce-mi doresc.
Imediat dupa terminarea cursurilor, ma grabesc spre casa, insa, in fata scolii, un baiat simpatic statea proptit de zidul masiv al portilor. Citea un roman politist. Pentru un moment m-am oprit,l-am studiat umpic,apoi mi-am vazut de drumul meu. Simteam un gol in stomac. Pentru prima oara in viata, m-am rosit si m-am rusiat in fata unui baiat. Ciudat,dar nu conteaza. Adica,de ce s-ar uita la mine? Mda...
Ajunsa in fata casei, un fior rece ma cuprinde, iar o adiere blanda imi mangaie parul. Usa era deschisa. O strig de doua,trei ori pe mama. Nu ma asteptam la un raspuns. Nu prea vorbea cu mine. Isi dedica tot timpul "iubitului" ei. Imediat dupa ce bietul tata s-a prapadit, creatura aceasta si-a refacut viata cu un tinerel de vreo 29 de ani.
Eram,oarecum, speriata. Am verificat fiecare camera in parte,cu exceptia dormitorului ei. Nu imi placea sa intru in acea macelarie de suflete. Totusi, imi iau inima in dinti si cu curaj ating cleanta. Era lipicioasa si umeda. Usurel deschid usa...
In pat, era mama...moarta. Pe tot corpul acea numai zgarieturi si in jurul inimii un cutit infipt.

Ziua 2.
Imediat dupa intamplarea de ieri,am sunat la politie. Am fost luata la sectie, toti sustinand ca sunt un suspect,insa,eu le-am dovedit ca nu sunt de vina. Pana la acest moment singurul suspect era prietenul mamei,sau cum imi place mie sa-i zic "homosexual in calduri". Nu prea avea sens,dar era ultimul care vorbise cu mama.
Il dau uitarii si pe el si pe mama si toata pricina de mai devreme si plec spre casa si ce sa vezi? In fata casei, "ingerul cazut din cer" statea proptit de poarta. Aceasi pozitie,aceasi privire,acelas roman politist.
Eram prea distrusa ca sa mai port un dialog asa ca deschid poarta,fac trei pasi in fata,insa ceva ma tine in loc.Atunci,pe varful piciorului, ma intorc si cu o voce ragusita ii zic:
-Ce doresti?Cine esti?
-'Neata si tie. Am auzit ca aici s-a petrecut o crima .N-am crezut si am preferat sa vin aici,sa vad daca ma insel.
-Te-ai uitat,ai vazut,acum poti pleca.
-Frumos din partea ta. Pot sa beau un pahar cu apa?
Mi se parea cam aiurea sa-l refuz si l-am invitat in casa. Era ciudat faptul ca isi arunca privirea  peste tot. Bea vreo 3 pahare de apa,apoi cu o voce blanda ma intreaba:
-Si,cum te cheama?
-Melania.
-Cred ca e dureros sa-ti pierzi mama.
Atunci,pur si simplu nu imi mai gaseam cuvintele. O tacere profunda stapaneste incaperea pentru 3 minute ,apoi oftez ,ma asez pe un scaun,iau o veche poza de familie .
-Cine e acolo?
-Parca as fi la interogatoriu.
-Oh,scuze.Cred ca ma voi intoarce inapoi acasa,acum ca ma simt mai usurat.
-Usurat? Cum te cheama?
Ma ridic de pe scaun conducandu-l afara si asteptand un raspuns,insa  in zadar. Baiatul era umpic cam misterios.Imediat dupa acesta era mancat putin cate putin de distanta,intru in casa inchizand usa. Eram satula de viata...
Ma intin in pat si dupa cateva minute cad intr-un somn adanc. Pe la ora 23:30 un miros infundator nu-mi permitea sa respir. Era fum.Erau flacari. Totul in jurul meu ardea.Petru  un moment raman fara aer,insa imi iau inima in dinti si reusesc sa ies din casa.
Imi petrec restul noptii la spital,cu toate ca nu aveam foarte multe rani.Dimineata la prima ora,o asistenta simpatica se apropie de patul meu si,cu un glas familiar,spune:
-Melania,te simti mai bine?Ma mai cunoasti? Sunt Lidia.
Acest nume minunat... mii de amintiri si imagini izbufnezc in mintea mea.
Trei ani mai devreme.
Ca de obicei,imediat dupa ce termin cursurile merg direct acasa.In fata casei era mama,imbracata intr-o rochie rosie cu niste pantofi cu toc ,parul ondulat si putina urma de machiaj pe chipul ei tanar si fericit.
-Ai intarziat.Grabeste-te,bunica'ta ne asteapta de 2 ore.
-Nu pot veni.Ma simt rau.
-Ce ai?Ai mancat ceva?
-Imi va trece mie.Duceti-va ca altfel veti intarzia.
-Nu plec nicaieri fara tine!Raman si eu acasa.
-Mama,imi va fi bine.Bunica te asteapta.
Am reusit s-o conving.Dupa ce termin temele,ma bag direct la culcare.Reusesc sa adorm vreo 3/4 ore.Din celalanta camera doua voci agresive se acoperea una pe celalanta.Se pare ca mama si tata ajunsesera acasa si parea ca aveau un mic conflict.Nu imi placea sa intervin in asemenea treburi.Dupa ceva timp vocile se opresc pentru un moment,apoi mama incepe sa tipe cat o tineau puterile.O aud cum coboare spre sufragerie.Atunci eu,ma dau jos din pat si usurel,ma indrept spre camera celor doi.
Era sange...mult sange.Tata zacea pe podea,intr-un lac de sange,strangand in mana un cutit.Cu greutate ,soptea ceva in continuu:
-Ea ...ea e vinovata.Ea ma omorat.
In urmatorul minut,mama intra in dormitor.Ma ia brutal de mana .Cu un glas rece si impacientat spune:
-Iesi dracu' de aici!
Si atunci ma impinge in coridor ,trantind usa .Parca nu mai era mama.Era un monstru,o creatura care intrase in ea.Se vedea clar ca ea era vinovata.Atunci ma duc in camera mea,incercand sa-mi stapanesc lacrimile,furia si suferinta.
Peste cateva ore se fac auzite sirenele ambulantelori si politiei . "M-am dus la dus ,si cand am venit,sotul meu iubit era jos pe podea" era declaratia mamei.Nu am putut spune adevarul.Privirea ei malefica imi inchidea gura.Si toata viata mea era ruinata.Mama era un criminal,iar tata era mort.


Peste 4 luni.
Criminala incepe sa-si refaca viata prin cluburi de noapte,deseori venind aproape moarta acasa.Dupa cateva saptamani a inceput sa se potoleasca.Devenise mai...serioasa.Motiv? Isi gasise un iubit.Era tanar si avea fata de gay.In fiecare seara il ducea in dormitorul ei si apoi niste tipete,de placere, contiunau tip de o jumatate de ora si apoi se opreau si iar continuau.
Traiam intr-o trauma continua.Toti ma aratau cu degetul.Ma barfeau.Eram fiica acelei fiinte nenorocite...imi uram viata.


Ziua 3.
Lidia era...matusa mea.Era singura persoana care ma intelegea,ma iubea si ma aprecia . Mi-am patrecut copilaria alaturi de ea,insa,din nefericire, a trebuit sa se mute in alt oras pentru a-si termina cursurile.
Sunt externata din spital.Parasesc cu teama si nesiguranta singurul loc care ma proteja.Dupa 20 de metri de spital,un tip simpatic,imbracat frumos,cu parul pe fata,brunet, umpicut palid statea pe o banca ,cu casile in urechi si citind un roman.Era...el.Acel tip din fata scolii.
In urmatorul moment,isi scoate castile din urechi,lasa cartea pe banca si se apropie de mine.Inspaimantata,incep sa fug,dar el ma prinde si ma imbratiseaza.Imi sorbea toate puterile,imi era frica.Cum era posibil ca un necunoscut sa faca asemenea gesturi?
-De ce plangi ,Melania?
20 de secunde de liniste...strang maxilarul,apoi il imping si ii spun:
-Cine esti?De ce ma urmaresti peste tot?
-Sunt protectorul tau...
-Du-te dracu'!
-Melisa,te iubesc!Nu cred ca ai de unde sa ma cunosti,insa eu te stiu inca de cand aveai 10 anisori.
Eram confuza.Dintr-o data ma cuprinde si mai multa frica.Cad jos in mijlocul strazii.Ochii mi se inchid fortat si...incep sa nu mai simt nimic.

**Urmatoarea zi.**
Ma trezesc intr-un dormitor.Pe peretii erau postere cu tot felul de masinii.Langa era un birou,cu un computer pe el. Ma apropii,insa ceva ma uimeste.Era o fotografie cu mine ,langa. O iau ,apoi o trantesc cu duritate de podea.Clanta usii se misca,apoi incetisor usa se deschide.Era baiatul misterios.
-Melania,ce ai facut?
-De ce ma tot chinui in felul asta?
-Cu ce te chinui?Melania,chiar nu-ti mai amintesti de mine?
-Cine dracu' esti?Ce vrei de la mine?
Astept cateva momente raspunsul,dar tacerea profunda domnea.Imi era greu sa mai adaug ceva ... imi era frica,insa acest sentiment dispare imadiat.Ma apuca de mana ,tragandu-ma  in spre el si sarutandu-ma.
Timp de cateva secunde nu mai stiam ce fac,apoi imi sopteste la ureche:
-Ma numesc Vlad...

Au trecut 2 ani de cand am ramas impreuna cu Vlad.Ne-am casatorit.O ceremonie rastransa,insa frumoasa.Intr-un final am ramas insarcinata.Erau gemeni.Vlad abia astepta sa nasc.Era ciudat sa fiu mamica la 18 ani,insa el si-a dorit copii.A trebuit sa-i indeplinesc dorinta.Eram a lui acum.
Ma bucura faptul ca ma iubea mai mult ca orice pe lume,dar ma tine inchisa.Nu aveam voie la orice ce tine de 'viata de afara'.Puteam sa jur ca imi ascunde ceva. Deseori,cand ma puneam la culcare si ma lua in brate,simteam raceala si duritatea din sufletul lui.
Mereu era langa mine,nu pleca niciunde.De aici vine intrebarea: De unde venau banii?L-am intrebat odata si mi-a spus ca nu e treaba mea.Totusi nu asta conteaza.Conteaza ca insfarsit am un om care ma iubeste cu adevarat langa mine.
Cele 9 luni au trecut rapid.Patrea grea tocmai ce venise.Am nascut cu greu,insa gemenii erau perfect sanatosi. Vlad mai fericit ca niciodata. Imediat dupa externare,am mers direct acasa.
**Peste 5 luni**
Gemenii cresteau si semanau din ce in ce mai mult cu tatal lor.Erau frumosi.Erau perfecti.Erau copii mei.
-Nu mai este lapte si gemenilor le e foame.
-Voi suna pe cineva sa le aduca.In 30 de minute ar trebui sa vina.
-Nu ai auzit ?!Copiilor le e foame! Ce tata esti tu daca ti-e lene sa mergi sa le iei lapte?
Oarecum ranit de cuvintele astea,Vlad se imbraca,ia niste bani si deschuie usa.
-Sa fi cuminte si sa nu atingi nimic,ok?
Atunci ii zambesc si spun cu o voce calda:
-Am incredere in tine.Nu o sa ating nimic.
Apoi ma apropi de el si-l sarut pe obraz.Intradevar,aveam incredere in el,dar existau niste semne de intrebare.Dupa 10 minute imi vine inspiratia de a aprinde computerul lui.Nu mi se parea o crima daca le bagam copiilor desene animate.
Il aprind.Erau numai imagini ciudate pe el...Tot felul de femei moarte.Majoritatea aveau un cutit infipt in gat.Una dintre femei imi parea cunoscuta.Era zgariata pe tot corpul .Era...era mama.
Gasisem criminalul.Tatal copiilor mei imi omorase mama.Imi era frica sa mai traiesc sub acelas acoperis care a ucis-o pe fiinta care mi-a dat viata.
De jos,se aude usa.Era el,criminalul.
-Melania,am adus laptele.Unde esti?

In acel moment inchid computerul,pun copiii in pat si  ma duc spre baie,insa in coridor era criminalul.Incerc sa-l ignor si sa trec nepasatoare pe langa el,insa incercarea era pe cale sa esueze.
-Unde te duci?
-La baie.
-Si de ce ai lacrimi in ochii?Ce ai?
-Nu am nimic.
-Spune-mi ce ai!
-Nu am nimic!
Apoi trec pe langa el.Imi era frica sa-i spun.Daca urmatoarea victima eram eu?Nu vroiam sa mor.Nu as fi meritat o asemenea moarte.Eram totusi nedumerita.De ce mama? De ce  tocmai el este tatal copiilor mei?
La un moment dat,o idee imi trecu prin cap.Imi sterg lacrimile,ies din baie si ma apropi de Vlad.Il iau in brate,il sarut si ii spun:
-Te iubesc!Scuze pentru intamplarea de mai devreme.Incercam sa tin un moment de reculegere pentru mama.
-Mie imi pare rau.
-Chiar ar trebui sa-ti para,ticalosule,mormai eu...
-Ce ai spus?
-Nimic.Ma gandeam la acel criminal care a omorat-o pe mama.Ar trebui sa plateasca "dublu"...
-Parca spuneai ca nu te intelegeai prea bine cu mama ta.Ce te-a apucat?
-E mama.Ce daca era cum era?Tot mama era.
Apoi ma intind in pat.Priveam tavanul si zambeam ...exact ca o psihopata.Gemenii plangeau in continuu.Ma prefaceam ca nu ii aud si-l priveam pe Vlad cum se chinuie sa-i linisteasca.
-Fa-i dracu' sa taca!
-Ce-i cu comportamentul asta pe tine?Esti  beata?
Apoi ma ridic din pat,iau gemenii si reusesc imediat sa-i potolesc.Ma pun inapoi in pat, criminalul urmandu-ma.Usor,usor,el adoarme.
Pe la ora 3:30 ,panicata, il trezesc pe Vlad.
-Se aude ceva jos.Jos e cineva!Du-te si verifica!
-Stai aici si ai grija de copii.

Vlad  coboara jos,controland fiecare camera.Nu era nimic suspect.Dintr-o data,de sus, se aude un tipat de copil.Criminalul se grabeste sa vina in dormitorul meu. In pragul usii,el ramane blocat si o lacrima se scurgea pe obrazul lui.
Unul dintre gemeni era plin de sange,iar celalant nu mai avea suflare.Criminalul cade in genunchi tipand cat poate de tare. Din spatele usii,imi fac si eu aparitia.
-Melania,ce se intampla?
-Razbunare...
-Melania!
Atunci se apropie de mine,incercand  sa ma pocneasca,insa incercarea lui este oprita de un cutit infipt in abdomenul lui.Bineinteles,infipt de mine.El cade la pamant.Incetisor,imi fac drum catre iesire.
Eram fericita.Criminalul primise cea ce trebuia,insa din cauza lui mi-am omorat un copil si pe celalant il urasc din tot sufletul,din cauza lui l-am injunghiat pe sotul meu,din cauza lui am devenit un criminal.

Bună , bună. Bine ai venit pe forum. Să știi că nu trebuie să ne dovedești nimic, cine te crede te crede, cine nu,nu.
În primul rând,te-aș ruga să îți schimbi numele, pentru că, din câte am înțeles, coincide cu cel al paginii de Facebook și se ia în considerare ca reclamă.
În al doilea rând,povestea mi se pare foarte interesantă,am mai găsit unele greșeli de scriere. Pe alocuri descrierea ta nu se îmbină cu dialogul, dar nu e atât de grav.

Îmi place că e o poveste foarte lungă, dar lasă-mă să înțeleg dacă are doar o singură parte. În cazul acesta va trebui mutată la categoria ”Povești de groază-Scurte”.

Ele, terminat! O zi bună. ^^

Povestea o voi continua...nu stiu cand ,dar o voi continua.

Cum membrul este banat nu va putea continua povestea.
POVESTE BLOCATA SI TRIMISA LA ”POVESTI BLOCATE”
In caz ca membrul revine pe forum si vrea sa continuie povestea trebuie sa trimita un mesaj privat unui moderator sau presedinte.