Esenta mortii

Povestea e superba si ft bine scrisa. Catdespre greseli, altii nu stiu sa puna cratimele sau sa scrie cu 2 i si nu-i mai critica nimeni atat. Da-i cu :SN:

:SN: :SN: :SN: :SN: :SN: :SN: plzzzzzzzzzzzzzzzzz

“To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.”Oscar Wilde.
Capitolul 7
Am tot cautat lumina.Am tot cautat speranta.Dar nu am gasit.M-am prabusit fiind inconjurata de demoni mei proprii,iar in acest intuneric infernal,mi-am regasit drumul spre mine.E rece si infricosator aici,in interiorul universului meu,si ma doare mult prea mult,dar incerc sa-mi tin ochii deschisi.
Au trecut trei saptamini de cand Jasmine si Alex si-au gasit drumul spre lumea lor.Nu i-am mai vazut,si am ramas in lumea mea care se darama…incet….incet.
Ma plimb haotic prin parc.Oameni din jurul meu fac o galagie insuportabila,asa ca imi scot castile din buzunarul jachetei.Afara e un timp posomorat si un pic rece.Mirosul primavaratic ma deranjeaza pentru prima data.Muzica incepe sa imi acapareze urechile.Pasesc apasat si rapid printre toate vocile pe care nu le mai pot auzi.Niste copii alearga spre leaganele vechi.Un cuplu se saruta pe o banca.Niste batranele barfesc ceva si rad.Un grup de baieti adolescent deseneaza ceva cu vopsea pe usa unui bloc.Aproape ca ma irita aceasta armonie.
Imi trec prin minte cateva amintiri cu familia mea.Nu sunt cele mai placute.Tata nu era niciodata acasa din cauza serviciului,iar mama se simtea singura.Certurile la telefon erau dese si violente,dar eu ma retrageam in camera mea sperand ca maine va fi mai bine.Dar nu era asa.Situatia se inrautatea….mai mult,si mai mult.Innebunita de toate problemele,mama a avut cateva twntative nereusite de sinucidere.O gaseam insangerata in baie,tot repetand:”Nu merit sa traiesc,te-am distrus,si ma distrug si pe mine.”E o ridicam,o mangaiam si I spuneam ca totul va fi bine.
Scutur capul,realizand ca nu e timpul sa ma gandesc la asa ceva.
* * *
“Ii prinde mana si ii mangaie fata.Cu el,aici,durerea pare neinsemnata.Isi priveste picioarele faramate de lamele mari si lacrimile I inunda ochii disperat.El incearca sa o inteleaga,dar e imposibil.Poate ca ea nu doreste sa fie inteleasa.Poate ca ea doar isi doreste salvare….Sau poate….”
Deschid speriata ochii.Ma incrunt si ma uit in jurul meu.E dimineata deja,iar Alex nu s-a intors.Ma ridic ametita din pat.Imi iau primele haine pe care le gasesc-blugi si hanorac,ma incalt si ies.Am lectii.
Imi dau seama ca intarzii si incep sa alerg prin holuri.Aproape ca dobor o fata,dar reusesc sa o evit.O profesoara se uita la mine urat.Plec capul si alerg mai departe.
Deschid usa cabinetului de biologie.Imi musc buza si intru grabita.Mai erau doua minute pana la sunet.Ma asez intr-o banca libera si imi scot cartea.Privirea mi se atinteste pe un baiat inalt,elegand imbracat in blugi negrii si o camasa alba,cu primul nasture descheiat.Parul este ondulat un pic,scurt si aranjat.Ochii caprui se tot uita la colectivul galagios de elevi.Apoi,ma gaseste pe mine.Ne privim cateva secunde,apoi eu plec capul realizand ca ma inrosesc.
-Buna dimineata,elevi,spune profesorul intrand cu zambetul pe buze.
-Neata’!se aud vocile usor adormite a elevilor.
Lectia trecu mult prea greu.Imi iau geanta si ies din sala de clasa.
-Hei,aud o voce masculina din spate.
Era acel baiat.
-Ti-ai uitat cartea.spune intinzandu-mi-o.
-Mersi.spun zambind.
-Cum te numesti?ma intreaba cu un aer sigur.
-Janet.
-Jacob.
Zambesc si ma indepartez.
* * *

Arunc hartiile inutile la cosul de gunoi.Sunt in biblioteca si sunt mult prea obosita.Lisa completeaza niste documente cu privinta bibliotecii.Se pare ca avem nevoie de o noua bibliotecara.Ma ridic,imi iau geanta si ii urez Lisei noapte buna.
Ies din cladirea scolii si ma duc spre cladirea apartamentelor.
Cu coada ochiului vad o silueta.Acea silueta.Baiatul cu ursuletul in mana.Imi face cu mana si zambeste macabru.Ma infior.Face cativa pasi spre mine.Raman nemiscata.Isi scutura capul,iar parul blond-violet ii zboara haotic.Sopteste ceva la urechea ursuletului si rade incet.Mai face cativa pasi spre mine,iar eu reusesc sa fac cativa pasi in spate.Lasa ursuletul jos si isi acopera ochii cu mainile sale.Incepe sa se legane si sa fredoneze.Ma intorc si incep sa alerg.Ma uit in spate si realizez ca baiatul fuge dupa mine,cu ochii acoperiti.Ma trec fiorii.El incepe sa rada puternic si sa alerge mult mai repede si violent.Ma impiedic si imi pierd echilibru.Cad pe pamantul rece si umed.
-Nu mai e nevoie sa fugi!Sunt aici….imi spune baiatul cu o voce subtire si jucausa.Sunt aici si esti si tu aici.Suntem impreuna.
Se apleaca si imi trage parul,astfel incat sa imi ridice capul dureros.Scot un tipat inabusit.El chicoteste.
-Esti singura acum.Prietenul tau a disparut.Protectorul tau a disparut.Suntem doar noi:eu si cu tine.Numele meu e Kazimir.
Acum imi dau seama.Aceasta silueta e britanic.Are accent englez.Kazimir.Un nume…interesant.
Kazimir imi da drumul,se ridica si pleaca.Ma ridic si eu,ingrozita si oripilata de micul meu dusman.Ma incrunt.De ce imi face mie asta?Adica eu,cea mai neinsemanta fiinta de pe glob am inceput sa simt aceste ciudatenii pe care lumea le tot evita.De ce?
Imi scutur hainele si pornesc alene spre apartament,intrebandu-ma unde e Alex acum.

Interesanta poveste.Vreau next!

:SN: e super tare povestea

“Just because your world is falling apart doesn’t mean you have to fall apart.When everything seems crazy,you be calm.Don’t let the outer chaos you are facing get inside of you.”Bryant McGill.

Capitolul 8
Noi suntem oameni.Suntem mici piese de puzzle,ce unite creeaza ceva frumos.Fiecare dintre noi e important.De Fiecare din nou schimba istoria.Ieri eram ratacitori.Azi ne-am regasit.Ieri eram morti.Azi am reinviat.Ieri eram singuratici.Azi suntem impreuna.De azi,incetam sa existam si incepem sa traim.De azi,hai sa devenim oameni!
Umblu cu Maxin si cu Lisa prin toate magazinele mari.Fiecare purtam cu noi cate o sacosa cu noile cumparaturi.Max e cea mai incantata.Lisa si cu mine suntem mai mult ca niste marionete ale ei.De cand Alex a disparut,mi-am facut timp pentru mine.Max m-a invatat ca nu e ok sa ma neglijez.Dupa cum spune ea:”Inainte sa iti gasesti un iubit,indragosteste-te de tine.”Lisa m-a ajutat sa recuperez lectiile pierdute la scoala din cauza lui Alex.Si inafara de vizitele macabre si frecvente ale lui Kazimir,totul a revenit la normal.E inceputul lunii mai si afara e foarte frumos.Totul a reinviat.Pasarile canta recitaluri vesele.Copiii au inceput sa alerge din nou prin parcuri.E mult mai cald.Am renuntat la hainele groasa si simt ca,in sfarsit am inviat.
Ajung in apartament doua ore mai tarziu.Sunt foarte obosita.Aprind televizorul.Un zgomot ciudat se aude din dormitor.Un scartait.Din nou….din nou…mai mult…mai mult.Ma apropii cu pasi nesiguri spre sursa zgomotului.Lipesc urechea de usa dormitorului.
-Cand o prinzi?
-Azi,sper.
-Nu ma dezamagi.Am nevoie de hrana.Trebuie sa mananc.
-Va ceda curand.
-Si daca nu o va face?
-Oh,dar o va face.
-Esti sigur?
-E doar o simpla muritoare.Nu e ca noi.Nu e vesnica.
Se face liniste.Ma incrunt si deschid usa.Era doar micutul Kazimir.Dar chipul lui arata diferit.Trasaturile fetei erau mult mai dure,iar buza i-a luat forma de o linie dreapta,aspra.Ochii ii par foarte furiosi.Ursuletul pe care il tine deobicei a disparut.
-Salutari,imi spune dur,ai venit sa ma vezi?
Scutur capul.Ma simt speriata.Tresar cand imi dau seama ca Kazimir e langa mine.Isi apropie fata de a mea si ma priveste in ochi.Incep sa tremur,EL isi lasa capul pe o parte si imi zambeste diabolic.
-Ce vrei?intreb speriata.
-Pe tine,imi raspunde cu un zambet sardonic.
Simt cum viata imi trece prin fata ochilor.Fiecare moment,fiecare decizie si fiecare sentiment imi invaluiesc din nou corpul,facandu-l sa dispere si sa tremure.Simt ca nu sunt pregatita de o moarte prematura.Sunt speriata.Kazimir are putere asupra mea.El stie ca ma poate face sa tremur si ca imi poate trezi frica.El stie ca eu nu sunt curajoasa si ca daca el ma prinde,eu nu mai scap.
-Stii care e diferenta dintre noi?ma intreaba creatura energic.Cand tu te trezesti,cosmarurile tale adorm.Cand eu ma trezesc,se trezesc si cosmarurile mele.Noi toti avem monstii,Janet,pe care incercam sa ii ascundem.Dar ei vor iesi la lumina.Accepta asta.Ii poti scoate acum.Stiu ca iti doresti,spune Kazimir apoi sopteste:Vei fi libera!
* * *
Ma trezesc intr-o incapere intunecata.Sunt legata de un scaun.Mainile imi sunt duse dupa speteaza,iar picioarele imi sunt incatusate impreuna la picioarele scaunului.Gura imi e acoperita de o bucata de material legata pe dupa cap.Ma zbat de cateva ori,dar totul e prea dur.Ma uit prin camera.Disting cateva obiecte.O fereastra prin care intra prea putina lumina.Un dulap ce contine cateva obiecte ciudate.Inca un scaun pozitionat exact in fata mea…
Din spatele meu se aude o usa scartiind.Niste pasi apasati si rari patrund in incaperea in care eu simt ca mor.Se aseaza pe scaunul din fata mea,punandu-si un picior peste celalalt.E o femeie inalta,imbracaat in alb.Complet in alb.Nu o vad foarte bine,dar ma infioreaza.Femeia se apleaca spre mine,eliberandu-mi gura.Apoi imcepe sa imi mangaie fata.
-Esti frumoasa,imi spune calm.
-Cine esti?
-Eu?Hmmm,tu sti foarte bine cine sunt.Sunt o persoana ce iti poseda trupul;fiecare os si membru,orice.Ai fost eu inainte sa devii tu.Ai fost eu inainte de toate.Dar nu mai esti.Esti tu.Acum eu vreau sa devin tu.Vreau sa iti strapung corpul mult mai mult si mai adanc.Tu mi-ai furat corpul.Mereu te-am speriat si am fost langa tine.Stii asta.Noaptea,cand zgomotele caudate te tineau treaza,ma amuza.Tu mi-ai furat corpul.Am fost micuta.Am fost copilul care a facut o greseala,care a vazut ceea ce nu trebuia si a devenit doar un suflet,dar nu mai sunt mica.Te urmaresc,iar acum te-am prins.Scumpo,monstrii nu sunt sub pat,eu sunt in tine.
Scutur capul.Femeia zambeste.
-Esti frumoasa ,iar eu abia astept sa te devor.
Se ridica elegant de pe scaun si se indreapta spre dulap.Scoate un cutit si se indreapta spre mine,fredonand haotic.Pune cutitul pe scaun si vine spre mine.Imi elibereaza mainile.Ia cutitul si mi-l intinde.
-Ia cutitul!imi ordona.
Dau din cap in semn de refuz.Ea zambeste din nou.Ma aplec si ating catusele de la picioare.Sunt sigura ca nu le pot scoate cu mainile goale.Ma gandesc la instrumente.Cutitul e prea gros pentru a intra.Poate un topor…
Femeia ridica cutitul si mi-l infige in picior.Un tipat imi paraseste involuntary gura.E dureros.Sangele incepe sa imi curga abundant.Scaote cutitul din rana.
-Ia cutitul,imi ordona mult mai dur.
-Nu!tip printre lacrimi.
Femeia imi baga cutitul si in celalat picior.Ma cutremur si tresar puternic.Sangele imi coloreaza ambele picioare si ma darama.
-Ia cutitul!urla femeia impunator.
Ma opun.
Femeia se calmeaza.In camera se aude numai respiratia mea apasata.Femeia arunca cutitul,iar zgomotul atingerii metalului de podea rasuna puternic si deranjant.Se duce la dulap din nou si isi ea un topor.Imi zdrobeste catusele.Incerc sa ma ridica,dar picioarele mele sunt mult prea ranite.Cad jos.Femeia rade isteric.
-Ce s-a intamplat,Jasmine,nu mai poti lupta.
Jasmine?Incerc sa ma intorc pe spate.Imi las capul sa cad ape podeaua rece si ma uit in sus.Femeia asta…crede ca eu sunt Jasmine.Si de asta ma tortureaza.
Si daca e adevarat?Daca eu sunt Jasmine?Daca Janet e doar o iluzie pentru a ascunde adevarata persoana.Femeia ma loveste puternic pe fata.
-Ridica-te,Jasmine!Parca nu erai atat de slaba.
Sunt eu Jasmine?Adevarata Jasmine oare salasluieste in mine si isi ascunde corpul scheletic in soliditudinea mea?Poate ca Janet nu a existat niciodata.A fost doar Jasmine si femeia asta.Mereu.
Stau pe podeaua rece,inconjurata de propriul meu sange.Picioarele imi sunt amortite si ranite.Nu ma pot misca.Femeia sta in dreapta mea privindu-ma tulburata.
Imi aduc aminte de Alex.El e cu adevarata Jasmine,undeva in infern,uitand de tot.Iar eu stau pe podea incercand sa imi dau seama cine sunt.

“-Alex,eu sunt diferita.spun reflectand asupra gandurilor mele.
-Am observant.raspunde fantoma zambind.”

Exact.Eu sunt diferita.Eu nu sunt Jasmine.Eu sunt eu.Sunt Janet.
-Ridica-te,Jasmine!tipa femeia incordata.
-Eu nu sunt Jasmine!tip epuizata.Sunt Janet!J-a-n-e-t!
Reusesc sa ma ridica tinandu-ma de scaun.Picioarele au inceput sa imi raspunda si sa se miste din nou.Eu sunt Janet.Asta sunt eu.

:SN: :SN: super tare, hai bafta cu next-ul

mai pui next sau nu???? nu mai pot de nerabdare :evil: :evil: :evil:

Imi place foarte mult povestea ta ....... Te rog pune next!!