Prima poarta - atacul demonilor

Subiect: Prima poarta - atacul demonilor Sam Mai 24, 2014 2:16 pm

Capitolul 1 – Inceputul revederii

Chipul ei bland, parul blond si ochii albastri, cu buzele rosii ca sangele care zambeau mereu catre mine si fratii mei, iar cat despre voce, ziceai ca este inger. O atat de buna si frumoasa mama n-am mai vazut si nici n-as fi schimbat-o vreodata. Tata avea parul negru ca bezna, ochii de un albastru intens, un chip dur, dar o fire de mielusel si vocea minunata. Acestia erau parintii mei. Fratii mei sunt Antonio in varsta de 10 ani si Raoul, in varsta de 20 de ani. Toti trei eram fericiti atunci. Defapt, toata familia. Ce bucurie era inainte sa apara acest cosmar de neuitat.
- Surioara, imi este foame.
Glasul fratiorului meu ma trezeste la realitate, apoi arunc o privire spre Raoul, care da din umeri. Nu mai avem nici o resursa de mancare si chiar daca putem invinge toate fiintele astea numite „demoni”, o sa murim de foame sau alta lipsa de supravietuire. De doua luni incoace, au omorat intreaga omenire si doar noi trei am mai ramas, asta fiind tot ce stiu. Mama si tata si-au dat viata incercand sa ne apere, iar noi fugim intruna de acesti monstri care mananca o persoana ca si un carnivor din prada sa. Fratele nostru mai mare ne arata o gaura, destul de mica pentru mine si el, prin care sa iesim la suprafata si sa plecam.
Intra pititcul, apoi eu si Raoul ultimul. Amandoi sunt echipati doar cu cate doua cutite pe care le folosesc daca suntem atacati. Urmam micul punct alb, care se mareste cu cat ne apropiem. Aceasta este calea de scapare. Daca stam prea mult intr-un loc, o sa vina demonii din apropiere si-o sa ne omoare, daca nu ne tortureaza. Ne miscam tiptil pentru ca sa nu facem zgomot si sa vina dupa noi. O creanga rupta s-a auzit din spatele nostru, iar eu si fratele mai mare ne intoarcem si-l vedem pe Antonio cu lacrimi in ochi cu ramurica sub talpa lui. Isi scoate tremurand armele, la fel ca si celalalt, asteptand monstri. Pamantul se misca ca si cand un urias ar calca des, apasand, incat sa lase urme clare. De dupa cladirea in care am stat o saptamana, ies vreo 10 fiinte care semanau cu oamenii. Au luat trupurile in folosurile lor, dar se pot face la forma adevarata. Isi transforma bratele in mainile lor cu niste gheare de te cuprinde spaima. Ma pregatesc si eu cu miscarile mele atletice, pe care le folosesc pentru a ma feri. Tot timpul am sentimentul ca o sa ne omoare, iar acum, mi se pare c-o sa se adevereasca. Suntem pregatiti, ne imbratisam o data, cu lacrimi in ochi, crezand ca n-o sa mai scapam cu viata din aceasta intamplare. Acel grup vine spre mine si fratii mei, inca in forma umana, apoi ii ataca. Antonio si-a scapat cutitele aproape de mine, iar demonii aceia au sarit pe el si sa-l muste cu atata satisfactie, tracand din el carnea.
- Melisa, pleaca! Fugi cat mai departe! Il ajut eu! Striga Raoul.
Apuc repede cele doua arme si o tai la fuga. Tipetele celor doi, care, desigur, erau de durerea produsa de acei monstri din cauza dintilor care le intepau carnea, luand-o de pe oase, s-au oprit. Am inceput sa plang si mai tare deoarece mi-am pierdut fratii, iar eu n-am putut sa-i ajut. Ma afund in padurea de langa mine si deja sunt uda leoarca din cauza ploii care a inceput dupa ce am intrat in padure. Acum voi fi doar eu si gandurile mele care ma acuza incontinuu de o fapta pe care n-as vrea s-o fi facut: sa-mi las fratii acolo, murind mancati. Macar... au scapat de o suferinta, dar eu raman cu ea pana la capat. O sa lupt, orice-ar fi, pentru refacerea omenirii, desi n-am nici cea mai vaga idee cum as putea sa o refac. Ma asez langa un copac pe care-l stiu din copilarie. Tot timpul am simtit ca el ma asculta, indiferent ca ziceam ceva gresit sau corect, rau sau bun, fericit sau nefericit, apoi auzeam un vanticel si fosnetul frunzelor si mereu credeam ca imi spunea ceva intelept. Mi-am pus capul pe acest arbore si inchid ochii fiindca stiu ca daca ploua, demonii nu pot sa-mi faca ceva rau. Am nevoie de odihna, macar o ora - doua. N-am cum sa rezist fara ei. Erau tot ce imi ramasesera, tot pentru ce luptam cu gandul ca ar fi mai bine sa mor, tot pentru ca indurerasem din ziua in care ne-am vazut pentru ultima data parintii.
Dupa ceva timp, ma trezesc pe un pat, invelita intr-o plapuma usoara si calduroasa, cu o rochie uscata pe mine si doua persoane langa pat.
- Melisa? Melisa Suppet? Tu esti? Intreba fata.
Dau din cap in semn ca da, iar ea sare pe mine si ma imbratiseaza. Nu stiu cum sa reactionez, asa ca stau si ma uit la baiatul care era in cealalta parte a patului.
- Ma mai sti? Roxi Hotshelor si Mark Veetson? Incepe din nou tipa.
- Voi doi...Roxi!
Ne-am imbratisat strans pana cand nu mai aveam aer. Acestia sunt vechi mei colegi si prieteni, din clasa I – IV, pe care am crezut ca n-o sa-i mai revad deoarece am fost mutata la o scoala de arte, apoi a inceput luptele astea cu demonii. Plangem amandoua cu un mic zambet pe fata. Sunt atat de bucuroasa ca i-am reintalnit.
- Sa sti ca ai devenit mult mai frumoasa. Deabea te-am recunoscut! Incepe Mark.
- Multumesc... Apropo, stiti ceva de Lidia si Erik?
- Lidia este aici, doarme dusa, iar despre Erik... tot ce stiu este ca traieste, dar nu-l gasim, continua el.
O sa revad o rasfatata care doarme mult si cere toate prostiile din lume, dar pe Erik nu?! Tocmai cel cu care ma certam incontinuu, n-o sa-l intalnesc decat daca-l gasesc. Totusi, chiar daca ajungeam de ne bateam, imi este dor de el.
In acest timp, Roxi mi-a intins o farfurie cu un sandvis, sunca, branza si un ou fiert taiat in patru. Imi mai da o furculita, apoi incep sa mananc. Tristetea se citeste pe fata mea, asa ca cei doi ma intreaba ce-am patit. Nu le raspund deoarece s-ar putea sa pornesc sa plang.

M-am gandit ca prima poveste nu a fost asa buna, asa ca am inceput alta.

Subiect: Re: Prima poarta - atacul demonilor Sam Mai 24, 2014 2:24 pm

e super tareeeeee
ASTEPT NEXT

:S+: :S+:

Subiect: Re: Prima poarta - atacul demonilor Sam Mai 24, 2014 2:27 pm

Foarte tare! Baga :SN: si pentru ca imi place :S+:

Subiect: Faina supeer Sam Mai 24, 2014 2:28 pm

Super faina Next :SN:

Subiect: Re: Prima poarta - atacul demonilor Sam Mai 24, 2014 3:11 pm

Impresionant,astept continuarea :SL:

Subiect: Re: Prima poarta - atacul demonilor Sam Mai 24, 2014 3:13 pm

Like next start

Subiect: Re: Prima poarta - atacul demonilor Sam Mai 24, 2014 3:19 pm

Imi place dar am mai citito

Subiect: Re: Prima poarta - atacul demonilor Sam Mai 24, 2014 3:33 pm

Marius, eu fac povesti dupa cosmarurile avute. Iti spun cu toata sinceritatea mea ca n-am copiat-o de nicaieri. Ideea este crescuta in capul meu, dar daca zici ca e copiata, o sa rog pe cineva sa stearga/inchida subiectul acesta.

Subiect: Re: Prima poarta - atacul demonilor Sam Mai 24, 2014 3:47 pm

Eu nu cred k e copiata,mna acum fiecare cu ce crede.

Vizitator

Cum sa stergi povestea cand e asa de captivanta si interesanta ? Razz

Imi place mult cum ai descris parintii fetei. :3 Si numele personajelor le ador, dar inloc de Raoul ar fi mers putin mai bine Raul (asa spun eu). Imi place, chiar as vrea sa pui next.

» Atacul cosmarului
» Lilith, creatoarea demonilor?
» Poarta mintii
» Amnesia (prima poveste)
» Prima iubire

Cont pierdut

// Dacă nu ai acces la cont

Prima poarta - atacul demonilor