Tristetea aduce moartea

Inca o zi oribila...iarasi noi dezamagiri...persoanele in care crezi te tradeaza intr-un mod asa de crunt.Si eu iar patesc asta,dar e o lovitura puternica pentru mine.Nu pot sa cred,le-am dezvaluit secretele mele,le-am dat increderea mea,de parca le-am incredintat sufletul,iar ei calca peste prietenia noastra.Mi se varsa prima lacrima...inca una...apoi iar si iar...incep a plange.Viata e atat de crunta.Te bucura des dar mai putin,dar te raneste rar si dureros.Si iarasi azi am suportat noi dezamagiri,noi tradari.Imi pierd rasuflarea cand patesc asta.Oare chiar se simt bine cand fac oamenii sa se simta atat de oribil ca mine?Chiar nu-mi vine sa cred.Le-am dat prietenia mea,le-am impartasit secretele,i-am sustinut,ei acum insa se intorc cu spatele la mine.Si asa,cum stau pe pat,aud un zgomot puternic in camera cealalta.Plec acolo...fereastra e deschisa.Nu-mi amintesc sa fi facut asta,si nui nimeni acasa in afara de mine.O inchid,si inchid si usa.Ma reintorc in camera mea.Incep sa-mi cada iar lacrimile...ma tot gandesc la ziua oribila de azi,la cat sufar.Deodata,se aude usa...plec iar in cealalta camera...nu e nimeni..-dar usa e deschisa.Incep sa ma sperii,e imaginatia mea,imi fac parintii farse?Dar nu!Ei au plecat.Plec iarasi in camera cazand cu capul in perna.Lacrimile imi invadeaza fata.Nu mai vad nimic din cauza lor.Ridic capul spre usa si vad o silueta.Ma ridic de pe pat si-mi sterg lacrimile...in fata mea era o fata cu o rochie alba de matase,parul negru si cu putin sange pe fata.Ma apuca de gat si ma tranteste in perete.Incerc sa ma apar,dar ea ma ia de la spate si incepe sa ma sugrume.In acel moment,fara sa vreau,imi aduc aminte ziua de azi,tradarile,certurile,simt ca le uit!Fata de dupa mine incepe sa surada diabolic,si aud soaptele ei"cat de mult imi plac suferintele oamenilor,ma hranesc cu ele!".Incerc sa ma eliberez,nu pot,incep sa raman fara aer!Mai incerc si iar,dar nu pot,n-am puteri...deodata am inceput sa vad ca prin ceata,simt ca n-am aer iar fata radea diabolic.Si totusi,incerc inca o data sa ma eliberez de ea,o ultima sansa,un ultim strigat de ajutor,dar nu merge.In cele din urma,raman fara aer.Mainele imi cad,iar in fata ochilor vad doar negru,inca auzind rasul malefic al fantomei care disparuse si el.Ma trezesc peste putin timp pe podea.Fantoma sau ce era fata aceea disparuse,ma simteam straniu...parca eram mai usor.Ma ridic in picioare si observ ca incep a straluci,apoi ma ridic in aer.Privesc pe podea si imi vad corpul...inseamna ca fata aceea a obtinut ce a dorit...se deschide dintr-o data o poarta plina de lumina,intru acolo,si ea se inchide,poate era poarta unei lumi mai bune,fara tradari si dezamagiri...

E foarte tare imi place povestea ta:*   

misto

Va multumesc  

Cu placere adevarul este ca chiar ne-a placut succes la altele:)      

E o poveste foarte buna. Cumva ma face sa ma gandesc la o siuncidere? E ciudata,m-a pus pe gânduri,îmi place mult.

Buna! Deci ai inceput cu o descriere frumoas, ideea este frumoasa, dar ai schimbat pur si simplu totul. 1. iubirea si dezamagirea nu se prea contopeste cu horror deci tre sa stii ce sa faci.
tu ai scis:
O inchid
nu stiu dar mie imi pare a ceva strain, nu era mai bine as pui virgula
3. Aspectul povestii, ca la multi altii mai aerisit va rog
4. ai schimbat totul prea rapid, dar astfel ai creeat originalitate.
Pe viitor te rog sa nu le mai schimbi asa rapid, iti trebuie o actiune complexa care sa te aduca din planul sentimentelor tale la horror sinucideri, crime.
Bafta

Am scris povestea acum 2 ani dar văd că abia acum e citită

Acum a fost gasita si se pare ca e destul de interesanta )