Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
Spectrul Realității
Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
• • Administratorii forumului vă invită să citiți regulamentul forumului cu un CLICK AICI . Crezi că îndeplinești toate criteriile vreunui grup? Vrei să faci parte din staff? Tot ce trebuie să faci, e să dai CLICK AICI și să faci o cerere și verifică dacă cerea ta îndeplinește cerințele cu un CLICK AICI. Mulțumesc pentru timpul acordat! • •
În cazul în care ești un membru vechi care și-a uitat parola, intră pe serverul de discord sau trimite un mesaj privat de pe un cont nou unui administrator.
Mesaje : 333 Data de inscriere : 19/12/2011 Varsta : 26 Localizare : Wonderland
Subiect: George, prietenul imaginar Dum Apr 25, 2021 2:57 pm
L-am adoptat pe Charlie, fiul nostru, la doi ani. Știe că e adoptat, am fost sinceri cu chestia asta încă de când a început să vorbească, acum are șapte ani. Nu avem niciun copil al nostru, pentru că soția mea nu poate avea copii. Recent, eu și soția mea am început să observăm un comportament destul de ciudat al lui Charlie. Și ceea ce m-a făcut să mă așez și să scriu toată întâmplarea asta e ceva ce eu și soția mea încă nu putem explica. E o cameră la etaj cu jucăriile lui Charlie, cum avem două camere în plus în casă. Are un dulap mare cu jucării și în toată camera sunt jucării lego, figurine, mașini, etc. Timp de o lună, am început să prindem mai multe ocazii când Charlie vorbea singur. Nu vorbea cu sine ca la role play când se juca, ci vorbea ca și cum ar fi o persoană în cameră. Prima dată când s-a întâmplat asta, soția mea nu era acasă. Când treceam pe lângă camera lui de joacă, l-am auzit vorbind ca și cum are un prieten acolo. Și jur, am întrat în cameră să văd dacă nu cumva chiar are un prieten acolo. Charlie stătea la masă cu piesele de lego, cu câteva figurine pe ele. Dar nu se juca cu ele, stătea jos și se uita la mine. L-am întrebat cu cine vorbește și a dat din umeri. Pe cât de ciudat a fost m-am convins că doar se juca. Următoarea dată când ceva ciudat s-a întâmplat a fost mult mai rău. De data asta soția mea era acasă, așa că a putut să vadă și ea. Noi eram în bucătărie, Charlie era în curtea din spate jucându-se când dintr-o dată l-am auzit vorbind și râzând, așa că soția mea s-a dus la fereastră să vadă ce făcea, apoi m-a chemat pe mine să văd și eu. Ce am văzut era că Charlie vorbea pur și simplu cu aerul, ca și cum ar fi vorbit cu o persoană. Încerca să îi arate cuiva care nu era acolo cum să folosească sabia de plastic din mâna lui. I-am zis soției mele că îmi fac griji, iar ea a zis că la vârsta lui, unii copii au prieteni imaginari. I-am răspuns că nu știu ce să cred despre asta, dar ea părea să se comporte ca și cum totul era complet normal. Trece o vreme în care evenimentele de genul acesta s-au repetat până cam la a cincea întâmplare. Era o seară de miercuri, ora 21, se apropia ora de culcare a lui Charlie, iar el era în camera de joacă. Încercam să fiu strict cu programul de culcare al lui Charlie, dar întotdeauna îl lăsam să se mai joace câteva minute în plus. L-am auzit pe Charlie râzând și vorbind din nou cu prietenul lui imaginar. Eram curios așa că a trebuit să arunc o privire în cameră. Cum am deschis ușa, am auzit ușa de la dulap că se închide. M-am uitat la Charlie, care stătea nemișcat în mijlocul camerei, cu jucăriile pe lângă el. L-am întrebat cine e în dulap, iar ceva din dulap a căzut, după zgomot fiind probabil o jucărie mare de plastic. L-am mai întrebat odată pe Charlie cine e în dulap, iar el a răspuns George. Am deschis ușa încet, mă așteptam să găsesc un prieten de-ai lui Charlie (poate că soția mea i-a lăsat să stea peste noapte și nu mi-a spus). Dar dulapul era gol, erau doar jucăriile lui. L-am luat pe Charlie și l-am dus în camera lui, l-am pus în pat să doarmă, fiind ora lui de culcare. Apoi am mers înapoi în dormitor și i-am povestit soției mele întâmplarea cu dulapul care se închide singur, și în care jucăriile cad singure. Ea a crezut inițial că glumesc, dar și-a dat seama destul de repede că vorbeam serios. În seara aceea, puteam încă să aud zgomote din camera de joacă. Mi-am trezit soția și i-am zis să vină după mine în liniște. Am ajuns în fața camerei, Charlie nu era acolo, dar se auzea un sunet încet de zgâriat din interiorul dulapului. L-am deschis, arătând că sunt curajos în fața soției. În momentul în care am deschis dulapul sunetul a încetat, ne-am uitat dacă nu cumva era vreo jucărie pe baterii care mergea, asta ar fi putut explica sunetul, dar nu era cazul. Aceea a fost seara în care am început să cred cu adevărat în paranormal. Următoarea dimineață soția mea m-a trezând strigând. Plângea și avea în mână poza noastră de nuntă, era ruptă chiar pe mijloc. Chestia e că nu doar poza era ruptă, sticla și rama erau și ele crăpate. Erau crăpate fix pe mijloc, între mine și ea. L-am luat pe Charlie și am stat la mama pentru o săptămână. Apoi ne-am întors la casă, unde am pus casa spre vânzare. După câteva zile fără incidente l-am adus și pe Charlie. Ne-am mutat după o lună. De atunci întâmplările paranormale au încetat.
Nu vreau sa te superi pe mine dar mă așteptam la ceva mai mult de la aceasta poveste. A început cu un build-up lent și interesant, ne pregătea de un moment culminant și în schimb povestea s-a terminat așa abrupt. Putea să fie cu mult mai buna daca se continua cu mai mult mister... Apropo, și grijă la repetiții.
DedeDali apreciaza acest mesaj
DedeDali V.I.P
Mesaje : 41 Data de inscriere : 23/06/2019 Varsta : 24 Localizare : Brasov
O familie inteligentă, şi-au luat catrafusele şi au plecat în momentul când şi-au dat seama că ceva nu e ok:)))
AlessiaAny Administrator
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
10 ani
10 ani de la crearea contului.
Mesaje : 178 Data de inscriere : 20/03/2015 Varsta : 25 Localizare : Brasov
Subiect: Re: George, prietenul imaginar Sam Mai 01, 2021 10:37 pm
Sunt de acord cu Alex. A început bine povestea, s-a creat tensiune, a avut o evoluție care te ducea cu așteptările spre un punct culminant care nu a mai apărut. Pot aprecia povestea asta mai degrabă ca pe o istorisire, decât ca pe o poveste. În cazul ăsta, e înfricoșător și au făcut bine că au plecat.
Sam Mar 16, 2024 2:39 am Scris de 
Subiect: George, prietenul imaginar 
