O scrisoara pierduta prin Londra

Daca vrei ca totul sa para mai usor de inteles foloseste si muzica.



                                                Am invatat ca....



E usor sa zambesc si inca va fi usor sa o fac…! Am invatat sa zambesc, desi eram trist…
Mi-a placut sa citesc si sa pot face orice lucru ca orice alt copil normal, sa ma bucur de vremurile frumoase, dar sunt fericit desi numai pot face multe…Sa ma bucur de parintii mei…
Cu trecerea timpului, mi-am dat seama ca speranta mea a murit…dar nu eram trist, am ocazia sa intalnesc persoane noi, sa inteleg ceva de care probabil as fi ras mai tarziu…
-Ce patetic…


As putea sa nu fiu fericit….? Am luat  povara unui om, care ar fi putut fi ca mine…
Din ultimul timp, imi place sa ma uit la razele jucause ce par sa sara si sa imi faca ziua mai fericita, de asemenea imi place sa ma uit  si sa observ fluturasii draguti, ce isi misca corpul cu greutate…
Oare cum e sa ai aripi, sa vrei sa zbori, dar sa nu poti zbura…


Adeseori cand zambeam, zambeam ca un copil inocent, dar acum pot zambi ca un erou…Un erou copil, pot fi mandru ca am salvat o viata, ca am salvat un destin…dar….dar nu stiu simt ceva…
Pur si simplu imi place….imi place sa vad razele de lumina, acele raze jucause care intra pe geam si ma ating, imi ating corpul….desi nu mai simt nimic….E ceva diferit, dar o pot simti, e mai mult ca un sentiment atat de placut, dar ce conteaza e ca este atat de real si viu.




Obisnuiam sa cred ca este o povara ce am….este o povara, dar intr-un fel este o povara placuta…
Sa simti ceva ce nu ai mai simtit, sa simti sentimentele altfel si nu prin atingere… asta am invatat…
Nu am regrete, sunt fericit ca am putut ajuta…Gandul ca ma voi vindeca, a disparut, era un gand pretios, dar l-am luat si l-am rupt in mii de bucatele, apoi l-am aruncat in timp ce vedeam cum visul meu se destrama….Dar zambetul tau e mai pretios, e usor… zambetul tau e cel mai simplu mod de a ma face si pe mine sa zambesc.


Clipele frumoase continua, sunt special sa am pe cineva ca tine…Mi-as fi dorit ca sa te vad cand vei fi fericita cu adevarat, sa iti vad chipul acela atat de fin si atat de dragut…
Acum astept …sa sper ca fericirea va fi si pe chipul tau, eu nu regret ce am facut, iar tu nu ar trebui sa crezi ca e vina ta…



In final am aflat ca fericirea mea cea mai mare este ca am putut lua durerea cea mare care s-ar fi putut abate peste tine, am inteles ca mai bine as fiu eu asa decat tu….Nu-I lasa pe ei sa distruga ce eu am salvat….Meriti mai mult!!
 
                                                         O scrisoare pierduta prin mijlocul Londrei

                                                                        Cu drag fratele tau care acum este paralizat,                                                                                       sper doar ca  mesajul meu sa ajunga la tine 

Imi place,pur si simplu imi place .
Ador modul tau de a descrie sentimentele personajelor,este un mod unic care mi se pare superb.
Chiar daca aceasta 'Scrisoare' nu a fost foarte bine conturata mi-a placut foarte mult.Asta e ceva ce doar Ano ar putea scrie.

Ok. Imi place povestea. Te pricepi la povestile astea.  Nu am ce zice. Povestea, idea in sine mi se pare ok. Astept next, daca mai are.