Realitate Paralea

Eram cu niste prieteni in padure, este prima zii de vara si cum sa o serbam mai bine decat prin a petrece in padure o noate intreaga.
- Ne stabilim aici. Mi-a spus David can ajunseseram intr-un cerc fara copaci din padure. Zis si facut. Ne-am intins paturile, innaltat corturile si am facut un foc.
- Stiti baieti? Il aud pe Robert. Am auzit ca in padurea asta au fost ucisi milioane si ca spiritele lor inca mai bantuie cercul in care suntem chiar acum.
-Dute ma, cu povesti de astea o speriam eu pe sora-mea cand eram mici, tru chiar vrei sa le cred? Spun eu uitandu-ma la foc si chicotind.
- Cum spui tu. A spud David vorbind cu jumatate de gura.
- Hai ma, doar nu il crezi. Rad eu uitandu-ma la David si sambind.
- Spun doar ca se prea poate. Continua David si i-mi zambeste. Se lasa seara iar eu ma ridic in picioare si ma intind.
- Eu ma duc la o plimbare, nu stau mult, daca aveti nevoie de mine strigati.
- Ok, vazi sa aduci niste lemne. Spune Robert si intinde mana catre topoul infit in pamant langa el. Iau tomorul si ma afund in intunericul padurii relaxat si fericit bucurandu-ma de cerul senin si de sunetul vantului printre copaci. Dupa 30 de minute de mers in linie dreapta, ma opresc, atentia-mi fiind captata de o lumina de undeva de prin padure. Ma indrept spre lumina si simt un fior rece cum i-mi strabate trupul.
- S-a facut cam frig. Spun eu mai mult pentru a stinge linistea padurii.
- Mihai! Aud din spatele meu si simt o mana cum i-mi atinge umarul si ma inoarce. Crezand ca e unul dintre prietteni mei ma intorc cu zambetul pe buze dar spre surprinderea mea nu vad nimic, inca simt mana cum imi atinge umarul ca si cum ceva ar fi fost in fata mean dar de vazut nu vad nimic. Ma dau citiva pasi in spate si i-mi proptesc spatele de un copac. simt o caldura ca ma cuprinde si ma relaxez, un vant cald de vara trece pe langa mine si ochiii mi se ingreuneaza, pleoapele abea ca se mai tineau si simt in interriorul meu o caldura stranie, mai calda, si mai calda pana cand incepe sa arda. Cad in genunchi si i-mi pun mana pe piept, ma ardea, era asa de fierbinte incat am crezut ca intreg interiorul mi se topeste. i-mi dau haina jos si incerc sa tip dar nici un sunet nu iesea din gura mea, deja larg deschisa. Simt o inbratisare , doua maini osoase apar in jurul taliei mele si ma strang. simt ceva in spate dear nu am puterea de a ma intoarce. Dupa cateva minute lesin, ma trezesc pe spate uitanduma la un cer innorat si sumbru, nu mai simteam nimic, vantul, caldura, toate disparusera. Ma ridic in picoare si surprins dau inapoi. in fata ochilor mei vad mai multe personaja, desfigurate sau normale, in haoine de epoca, militare sau moderne, toate plimbandu-se prin padure, un soldat, care dupa uniforma parea un soldat neamt din al doilea razboi monmdial se loveste de mine. Isi pune degetul pe buze si sopteste:
- Shh, sunt aproape. Apoi de nicaieri niste gloante il strapung curuindul direect in urmele de gloante pe care acesta le avea deja in piept. CAde la pamant zvarcolindu-se pama intr-un final se opreste, se ridica si isi ia arma de jos, incepand sa mearga in continuare pe langa mine. Peste cativa metri il aud din nou adresandu-se nimanui:
- Shh, Sunt aproape. Gloantele din nou vin de nicaieri si il iuruiesc pe bietul om care cade la pamant din nou dar se ridica iar. Speriat incep sa fug spre tabara iar cand ajung acolo ii vad inca pe David si Robert dormind langa foc.
- Hei, baieti! Strig eu dar ei nu au nici o reactie. Ma apropi si disperat i-mi intind mainile vrind sa il scutur pe Robert pentru a se trezii dar spre surprinderea mea, mainile mele ii trec prin corp iar acesta se scutura cuprins de frigui.
- Ce e asta!? Strig ridicandu-ma si uitandu-ma in jur. In jurul cortului si prin tot cercul vad alti oameni umbland si retraind ultima lor actiune din viata, din cate mi-am dat seama. Incerc sa ma calmez dar dintr-o data vad un grup de oameni, toti in uniforma germana, inarmati escortand pe alti patru in uniforma ruseasca. Acestia ii pun in genunchi in mijlocul cercului si se indeparteaza cam la sase metrii de acestia luand o pozitie de executie si intrptand armele catre cei patru oameni. unul dintre ei plangea, plangea si se ruga iar ceilalti stateau nemiscati asteptandusi soarta. Toti ceilalti oamenisau spoirite din cerc se oprisera, nu se mai auzea nici un sunet. Doi oameni in uniforma de cavaleri isi oprira batalia si isi intorsesera privireaspre scena ce se petrecea in mijlocul cercului. Soldatii germani apasa oe tragaci iar prizonierii cad la pamant ciuruiti de gloante. unul dintre ei se ridica, urmele de gloantie erau doar pe spatele lui dar cand se intorsese spre germani putem vedea clar urma de glont din crestetul capului. Puteam sa jur ce se intamplase dupa. acesta o lua la fuga spre germani iar acestea isi descarcara gloantele in burta lui. Era un om fortos si mare dar cuo expresie de ura si agonie se avanta apre germani si il tintuieste pe unul dntre ei la pamant. Era cu mainile legate asa ca singurul lucru care il putea face era sa il mustel. Il vad pe soldatul rus cum isi infige dintii in clavicula germanului care incepe sa urle de durere si sa se zvarcoleasca. Un soldat german, dupa uniforma, cel mai inalt in grad nici macar nu se sinchiseste sa se grabeasca. Incet, isi scoate pistolul si il impusca pe rus direct in crestet. acesta cade la pamant lipsit de viata iar germanul de jos incepe sa strige:
- Ajuta-ma der Capitan, te rog! Te implor! Acesta dace un semnde dispret cu coltul gurii si sde intoarce dand un ordin celorlalti germani care se intoarsera si isi continuara drumul prin padure. Socat de reactia capitanului fuc spre soldatul german si incerc sa il ajut acoperindui rana cu palma mea. Aud un suierat si o durere cumplita in umar, ma intorc si il vad pe capitan cum isi incarca pistolul si se intreata spre mine, apoi si celelalte spirite ii urmeaza exemplul apropiinduse de mine iar o baba zbarcita sare la gatul me dezvelindu-si dintii galeni si scuturandu-ma strigand:
- Cune esti tu?! Nu apartiui acestui loc! Tu, tu esti de afara! MA poti scoate de aici, tu ma poti ajuta!
- El nu va ajuta pe nimeni altcineva decat pe noi! Spuse capitanul apropiinduse de mine si ranjind indreptantu-si pistolul catre mine. Nui asa?! Dintr-o data de peste tot se aud voci si strigate:
- Pe mine ajuta-ma, trebuie sa imi salvez fica!
- Ba pe mine eu sunt General in divizia a cincia, merit sa fiu salvat! Si multe altre rugaminti. Speriat inchid ochii si ma arunc la pamant trmurand iar corpul parca imi luase foc din nou. In fata mea o usa se deschise iar un vant racoros ma atragea spre ea. Capitanul german ma prinde de tricou si ma trage in spate maraidu-mi in ureche:
- Tu ramai aici baiete, eu ma intorc! Fara alte cuvinte na tranteste la pamant din nou si aleearga spre usa.
- Nu pot lasa asta sa se intample, nu pot! Imi spun ridicandu-ma mcu o durere in umar de la glontul de mai devreme si sar asupra capitanului tragandul in spate si sarind prin usa deschisa. Ma trezesc in mijlocul cercului, ghemult si infrigurat tinand ceva rece in mana. Deschid palama si ma tresar vazand ca in mana aveam insigna capitanului pe care accidental o smulsesem cand il trasesem in spate. o las sa cada pe pamant so fug spre corturile amicilor mei care abia acum se trezisera. Le povestesc ce sa intamplat dar ei spun ca am visat doar si ca nimic nu a fost real. Dupa cateva ore plecam da totusi ma intorc la locul unde am lasat insigna capitanului. era inca pe pamant. O ridic si o bag in buzunar si placand. Toata vara a decurs normal in continuare dar eu nu am putut sa uit nici o data ce mi sa intamplat in acea noapte.

Padurea e un loc potrivit in care sa ai parte de lucruri infioratoare,
scary si bine gandita povestea