Printre lacrimi

Subiect: Printre lacrimi Mar Mai 05, 2015 11:13 pm

Stau aici veşnic…
Doar glumeam. Priveam în linişte cum serafimii se ridică încet spre bolta cerului.
Puţin mai departe se afla Castelul Wildsem. Se afla în spatele unui lac argintiu de culoarea nefritului.
Mă îndrept spre castel în timp ce văd cum iarba verzuie este atinsa de lumina roşiatică a felinarelor, iar acolo este banca. Banca pe care am avut primul sărut şi prima mea dezămgire.
Încă îi simt buzele reci cum îmi ating buzele sfidătoare. Era un iubit aşa bun!
Mă duc la mine în cameră şi mă arunc cu o oarecare disperare pe patul de lângă fereastră.
-Îl iubesc, este speranţa şi cel care mă ţine în viaţă, dar cumva mă răneşte mereu! Suspin eu, scoţându-mi capul din pernă.
Printre unele picături... Văd cum se scurg pe geamul meu. În timp ce stau cu perna în faţă, îmbrăţişând-o, mă uit cu exasperare la telefon.
-De ce ai făcut-o? Nu ma iubeai?
Mă întorc iar spre fereastra micuţă. Până şi picăturile ascuţite cad într-o manieră destul de lenta. Mă rotesc spre telefon.
-Show me love!
Mi-a trimis un mesaj.
Te iubesc, poate mai mult decât mă iubeşti tu. Aş vrea sa îţi mângâi părul zglobiu, admirând stelele nopţii. Dar nu pot, îmi pare rău, speranţa mea.
-Ce naiba?! De ce? Te iubesc!
Perna are mici lacrimi cristalii. Totul este aşa linştit şi, din păcate, pierdut!
Aştept cu capul pe fereastra plină de bleumarinul atins de mici sclipiri divine. În timp ce lacrimile ploii curg uşor pe alee... Încetul cu încetul ochii mei se închid

¤Topic corectat de Adda.¤

Subiect: Re: Printre lacrimi Vin Mai 08, 2015 5:28 pm

Deci povestea e foarte emotionala , si foarte adorabila , continua tot asa si succes in continuare

Subiect: Re: Printre lacrimi Vin Mai 08, 2015 8:17 pm

Mersi

mai astept un coment si pun next

Subiect: Re: Printre lacrimi Sam Mai 09, 2015 6:56 am

Povestea cred ca vrei sa o faci cu actiune lenta, daca tot ai pus iubirea ca tema "principala". Daca e asa, atunci iti iese foarte bine!

Subiect: Re: Printre lacrimi Sam Mai 09, 2015 11:12 am

O poveste super! Cred ca uni o sa ne regasim in ea! Astept next!

Subiect: Re: Printre lacrimi Lun Mai 11, 2015 11:42 am

Plimbare prin Philadelphia

O lumină îmi străbate corpul încetişor… mă încălzeşte. Îmi alină durerea, aprofundându-mi corpul într-un neant al infinitului.
După puţin timp mă dau jos din pat.
Ceva… S-a prins de piciorul meu. Este un pandativ dintr-un opal luminos. Acesta are o forma de inimă crăpată.
Mă mai uit puţin la el şi apoi îl pun încetişor pe gâtul cald. Mă duc spre masă, iar acolo cineva îmi vorbise cu o voce tandră.
-Ce aţi dori să serviţi la masă? Spuse servitorul. Acesta are ochii asemenea unui cristal de un albastru-deschis.
-Ca de obi-... Nu, de fapt nu vreau nimic.
Nu mai înţeleg nimic. Mă duc spre parcul Philadelphia.
Mergând acolo văd un trandafir rozaliu, iar cum te uiti spre centru observi culoarea acestuia cum se adânceşte într-un roşu spre un jăratic, aproape stins. Îl iau în mâna mea si il aduc spre nasul meu. Are un miros pur, dar nu este doar asta… miroase ca el.
Printre copaci observ ceva ciudat… o silueta de om. Acest sentiment, este el ?!
Fug spre copacii de acolo, iar când ajung aproape de el acesta fuge. Mă apropii iar de un copac şi după trec de acesta.
-Nu înţeleg.
Este ceaţă peste tot, iar de undeva străluceşte o lumină.Totul… este noapte.
Mă apropii de lumină şi trec de alt copac care face ca totul să fie din nou luminat, ba chiar o zi frumoasă şi strălucitoare.
Brusc eram cuprinsă de noapte, iar cealaltă parte de lumină, dar în depărtare tot este lumina binevoitoare. Mă apropii de ea şi o ating. Observ o fată care aleargă şi care din când în când se uită la mine, adica în spate.
Apoi o văd pe ea, pe rug. Lângă observ oamenii ce o analizează, dar un băiat o priveşte atent. Are acea sclipirea din ochii fermecători.
Încetul cu încetul focul se răspândeşte labil către corpul firav.
Mă trezesc pe jos. Ma ridic si dupa asta ma duc spre bancii, dar ce nu observ eu, este ca norii plangeau cu ardoare. Drumul este ud, iar felinarele… adică lumina acestora se observa estompându-se. Prin neclaritatatea acestora, observ pe drumul reflectiv umbre colorate, văd o fată şi un băiat care se ţin de mână. Merg incet spre castel….imi aminteste de el si observ cum pe o alta banca este o fata singura plangand, iar din spate un baiat o imbratiseaza.

Astept comentarii.

¤Topic corectat de Adda.¤

Subiect: Re: Printre lacrimi Mar Mai 12, 2015 8:25 pm

:SP: astept pareri! sper sa va placa

Subiect: Re: Printre lacrimi Mar Mai 12, 2015 10:09 pm

Citat :: nopate

Corect e noapte.

Altceva nu am mai vazut, din cauza ca Adda a corectat. Este foarte dragut, romantic. Totusi, nu prea e de groaza. Dar sunt sigura ca o sa ai o poveste frumoasa, deci next si succes in continuare !

Subiect: Re: Printre lacrimi Sam Mai 16, 2015 5:01 pm

Seraphia...Seraphia

Continui să merg încetişor spre castel… Încerc să mă înveselesc. Mă urc undeva şi merg cu mâinile puţin ridicate, apoi mă apropii de o floare suspendată pe înaltul copac al primăverii.
M-am dus direct la bucătărie şi acolo servitorul îşi servea cana cu ceai. Ma aşez pe un scaun, de acolo îi cer ceva de mancat iar el îmi da un răspuns la care nu mă aşteptam:
-Trebuie să aştepţi, draga mea! Zise el cu un sarcasm care mă enerva.
Mai încolo erau nişte fursecuri, păreau delicioase.
Scot câteva chicoteli şi apoi zic cu o voce blândă şi drăguţă:
-Îmi aduci, te rog, telefonul de pe masă?
Se duce spre telefon şi în timpul ala eu, Hap-Hap, iau două fursecuri şi fug spre holul central.
Acolo le devorez aproape instant, iar apoi mă îndrept spre camera mea. După ce dau colţul aud ceva în spate.
-Seraphia…. Seraphia!
Mă întorc şi văd rugul şi un băiat în spatele acestuia, care mă strigă. Văd fata care este legată de rug.
Băiatul, plin de resentimente şi trist, îi vorbeşte.
– Te rog, întoarce-te!
Focul mistuie corpul însângerat… Apoi cad.
Sunt cu genunchii pe jos iar covorul este pătat de mici picături roşiatice. Aceştia cad în voia lot. Cad. Se prăbuşesc. Se izbesc.
Parcă aş fi în neant.
Mă doare în dreptul pandantivului.
Simt cum, parcă, camera este înecată în ceaţă. Mă târăsc spre camera mea. Da, a trebuit să mă târăsc.
Mă sprijin de uşă şi în ciuda acestui fapt, cad.
Simt o mână pe capul meu…
-Tu esti! Am zis eu.

Astept păreri, deoarce astfel ştiu dacă vreţi sau nu să continui.
Oricum, sper că v-a plăcut!

¤Topic corectat de Adda din toate punctele de vedere¤

Subiect: Re: Printre lacrimi Sam Mai 16, 2015 11:04 pm

Pune următoarea parte! Este o poveste interesantă.

» Lacrimi de tristete
» Demoni printre oameni
» Lupul de printre noi!!!
» Trăind printre demoni.
» Traind printre demoni

Cont pierdut

// Dacă nu ai acces la cont

Printre lacrimi