Un zambet a fost suficinet.

Un zâmbet a fost suficient, pentru a-l iubi.Lumina ochilor lui mi-a orbit sufletul, vorbele spuse, îmi sunt și acum tipărite în minte.Fiecare cuvânt, fiecare șoaptă, vocea lui.O voce suavă, gingașă ce mă alina mereu.Stăteam ore-n șir și discutam, discutam orice, despre soare și lună, despre moarte și viață, despre vreme, despre NOI, despre lumea mea sau lumea lui.Nu m-a atins niciodată, cu toate că am impresia uneori că pe obraz îi simt parfumul, e departe de mine, mult prea departe. L-am cunoscut pe net, cand privirele ni s-au întâlnit am simțit amândoi ceva puternic. Cred că jumătate de oră ne-am privit fără să ne scriem măcar un cuvant.Ce ochii, ce buze, ce om, un înger ce coboră în fiecare noapte, în visele mele și în fiecare zi era acolo, în lumea lui, mă așteptă.Nu-mi cerea nimic, doar îmi oferea, mă făcea să zâmbesc chiar și atunci când credeam că e totul pierdut știa să-mi ștearga lacrimile fără să mă atingă.Știa să-mi vorbească fără cuvinte, doar prin priviri.M-a făcut să iubesc urâtul existent în lumea mea, să iubesc ploile, furtunile, să mă iubesc pe mine, și pe el.Îl iubesc foarte mult, și știu că și el mă iubește.Dar mereu același dar. Mi-a promis că va veni, mă va strânge în ale lui brațe, va fi lângă mine.De o săptămână nu mai știu nimic de el, am încercat să îl sun, are telefonul închis, iar pe messenger e mereu offline.De o săptămână nu reușesc să mă concentrez asupra studiilor.Mă gândesc doar la el, și plâng, alerg, mă rătăcesc, simt că mă prăbușesc. Totul e o nebunie înecată în ceața durerii.Nu mai vreau sa sufăr, îmi pun prea multe întrebări,dacă i s-a întâmplat ceva?dacă nu mă mai vrea?prea multe întrebări.Prea multă iubire, prea tristă lumea mea fără el.De fapt fără el totul e lipsit de rost, nu pot să merg mai departe.M-a învățat multe dar nu m-a învățat cum sa trăiesc fără el, fără vorbele lui, privirea lui, iubirea lui.Îmi lipsește, și-mi va lipsi mereu, eu încă îl aștept, prea tristă această așteptare, prea tristă sunt eu, prea trist e totul fără iubire.

Iubiți și iubiți-vă.Trăiți cu un singur scop:să dăruiți, dăruiți totul celui drag, căci tare trist e să ai ce oferi dar să nu ai cui.

Aceasta poveste a fost scrisa de Έλενα κορίτσι τρελό
Nu exista next!
Poveste concurs Sf. Valentin

Am sesizat o singură greșeală de tastare.
coboră corect-- coboară
dacă nu mă mai vrea?prea multe întrebări.
În aceast micuț lanț de întrebări, trebuie să scrii cu litere mari Dacă și Prea

M-a învățat multe dar nu m-a învățat cum sa trăiesc fără el
Fraza asta m-a întristat atât de mult încât m-a apucat plânsul..
Superbă poveste.

Place !trebuia sa particip si eu ar trebui sa fie un articol pentru genul asta de compuneri adica daca zici spectrul realitati eu unu nu ma gandesc la povesti de groaza.defapt ma gandesc la mesaje care sa ne invete, sa socializam !Frumoasa compunere

Am uitat sa iti zic dar suficint nu cred ca apartine limbii ro. poate suficient !iar compunerea este draguta