O viață neobișnuită

Subiect: O viață neobișnuită Dum Dec 14, 2014 5:16 pm

O viață neobișnuită
Capitol 1 - Accidentul

“Eu sunt Elena Shone și aceasta este povestea mea.”

- Mamă! Tată! La-ți văzut pe Edward?
- Edward? Da, el este deja în mașină. îmi spune tata uitându-se pe geamul de la fereastră.
- Deja în mașină? Asta înseamnă că eu sunt cea care întârzie și eu de obicei nu întârzii niciodată, îi spun eu tatei, încălțându-mă la sandale și intrând în mașină.
- Mamă, ai luat momeala de pește? o întreabă Edward.
- Nu, tata a luat-o, îi spune ea.
- Nu am luat-o eu, îi spune tata.
- Atunci să se ducă cineva să o ia! le spune Edward.
- Mă duc eu.Dacă mai stăm după voi se face noapte.spun eu, nervoasă.
Acum eu plec, dar în lipsa mea tata îl întreabă pe Edward:
- E cumva supărată?
- Ce? De ce te uiți la mine? îl întreabă Edward.
- Pentru că eu nu am supărat-o, mama nu a supărat-o. Mama, ai supărat-o? o întreabă tata pe mama.
- Nu. răspunde mama, dintr-o dată.
- Auzi? îl întreabă tata pe Edward.
- Da, aud, dar nu am facut nimic. Jur. îi spune Edward tatei, chiar când vin eu, spunând:
- Gata! Am adus-o. Acum putem pleca?
- Da! îmi spune tata, pornind mașina.
Acum suntem deja pe lângă marginea unei păduri. Și simt că ceva straniu se întâmplă acolo, dar nu dau importanță și mă gândesc la locul unde trebuie să ajungem, și anume, la cabana de pe lac. Și acum, în momentul ăsta eu simt cum mașina s-a oprit brusc în fața cabanei. Acum eu deschid ușa mașinii și ies afară. Cerul senin și soarele călduros îmi amintesc de anii petrecuți în această cabană.

Acum eu deschid porbagajul chiar când vine Edward și mă întreabă:
- Hei, Elena? Tata crede că ești supărată. Este adevărat?
- Nu, nu este adevărat, doar că mă simt extrem de îngrijorată, îi spun eu.
- Și de ce te simți îngrijorată? mă întreabă el.
- Păi, asta este problema. Nu știu de ce mă simt așa, îi spun eu, uitându-mă la tata care se uită la noi.
- Hei, tată! Ai nevoie de ajutor la despachetat? îl întreabă Edward.
- Da, dar voi puteți începe prin a despacheta hainele voastre, ne spune tata.
Acum eu sunt în camera mea, camera pe care am avut-o și în copilărie. De la vârsta de 5 ani veneam aici și ne petreceam toata vara jucându-ne. Iar în momentul ăsta mă uit la noptiera mea, unde se aflau câteva tablouri cu mine și Edward la vârsta de 6 ani.
Acum mă duc în camera fratelui meu și deschid ușa chiar când Edward mă întreabă:
- Ai terminat de despachetat?
- Da, dar eu am venit doar ca să văd dacă și tu ai terminat, îi spun eu.
- Da și eu am terminat, dar acum îmi amintesc cum ne jucam noi la 6 ani, îmi spune el, zâmbind.
- Da, și eu îmi aduc aminte toate lucrurile astea, îi spun eu, zâmbind.
- Și îți mai aduci aminte de pedepsele tale? mă întreabă Edward, curios.
- Da, dar vrei să vii undeva? îl întreb eu, deschizându-i ușa.
- Unde? mă întreabă el, din nou, curios.
- Ai să vezi. îi spun eu.
Eu și cu Edward suntem afară și stăm pe jos lângă lac, chiar când eu îl întreb pe Edward:
- Mai ți minte când te-am împins la 6 ani în apă pentru că mi l-ai luat pe ursulețul Tedi?
- Da, mai țin minte, dar tu mai ții minte când ai fost pedepsită pentru asta? mă întreabă el, râzând.
- Da, și pe asta o țin minte, pentru că au fost două săptămâni foarte îngrozitoare pentru mine, atunci. Fără joacă, fără păpuși și fără ursulețul Tedi.
- Fără ursulețul Tedi? Nu ai stat fără ursulețul Tedi, pentru că ai venit la mine în cameră și mi l-ai luat, îmi spune el, zâmbind.
- Da, dar nu a fost corect pentru că a fost al meu prima oară, îi spun eu, zâmbind.
- Da, așa este., îmi spune el, oftând.
- Auzi, tu crezi că sa-r putea întampla ceva rău? îl întreb eu, îngrijorată.
- Nu, de ce s-ar întâmpla? mă întreabă el, neștiind cât de îngrijorată mă simțeam.
- Nu știu, doar că am o presimțire ciudată. Tu ce crezi? îl întreb eu, așteptând un răspuns pozitiv, cât mai pozitiv.
- Eu cred că ar trebui să te relaxezi! îmi răspunse Edward, încurajator și dându-mi un răspuns cât se poate de pozitiv.
Iar acum Edward pleacă și mă lasă pe mine singură, gândindu-mă încă odată la ce-ar putea merge prost. Acum este dimineață, iar tata îmi aduce micul-de-jun, întrebându-mă:
- Ai dormit bine?
- Da, îi spun eu, mințindu-l.
- Bine, acum ia și mănâncă și după aia o să îți spună Edward ceva, îmi spune el, zâmbind.
- Ce? îl întreb eu, curioasă.
- O să-ți zică el, îmi spune tata.
Iar în momentul ăsta tata pleacă și eu îmi caut jurnalul primit cadou de la mătușa mea. El este de culoare galbui și are două curele maro.

Acum eu mi-am găsit jurnalul în sertarul de la noptieră, unde este și poza lui Edward de la aniversarea lui de 7 ani. În momentul ăsta scriu în jurnalul meu.

“ Dragă jurnal, astăzi am început ziua mințindu-l pe tata că am dormit bine, pentru că adevărul este că nu am putut dormi deloc. Totul este așa de schimbat, nu mai pot gândi logic. Nu știu de ce mă simt atât de îngrijorată, poate faptul că sunt din nou aici, că mă simt ca în copilărie. Îngrijorarea te duce la teamă și eu nu am nevoie de așa ceva în momentul de față.”

Acum mănânc chiar când întra fratele meu și mă întreabă:
- Hei, știi unde sunt cheile de la mașina tatei?
- Nu, dar de ce îți trebuie? îl întreb eu, curioasă.
- Nu îmi trebuie mie, îi trebuie tatei. îmi zice el, gândindu-se la ceva anume, ceva care sigur nu mă înteresa.
- Dar de ce are nevoie tata de cheile mașini? îl întreb eu, îngijorată.
- Nu știi? mă întreabă el.
- Ce să știu? îl întreb eu, așteptând și așteptând să răspundă.
- …Că în seara asta o să plecăm înapoi acasă. îmi zice el.
- Stai, frate, ce tot borborosești acolo? îl întreb eu, prefăcându-mă că nu am auzit ce-a zis.
- Vine acasă la noi unchiul Dalton, îmi răspunde el.
- Unchiul Dalton? De când nu l-am mai văzut! îi spun eu, cu un mic zâmbet pe buze.
- Da știu.Acum vii? mă întreabă Edward, foarte plictisit să caute cheile.
- Normal că da, îi răspund eu, la fel de plictisită.
Acum sunt în bucătărie, unde este mama, așa că profit că este aici și o întreb:
- Mamă, știi unde sunt cheile tatei de la mașină?
- Da, sunt pe frigider, îmi răspunde mama, știind că trebuia să plecăm cu toți în seara asta acasă.
Iar acum iau cheile ducându-mă să i le dau tatei. Și plec în camera mea, unde pregătesc bagajul. Acum l-am terminat de făcut și plec să-l pun în portbagaj. Și acum pornim mașina și plecăm. Numai că plecăm fără Edward, pentru că el o luase înaintea noastră. Afară este o noapte cu Lună Plină.

Noi o luăm pe un drum mai scurt, dar acum ne deplasăm.Din spatele mașinii se aude un sunet, iar tata ne spune:
- Stați puțin în mașină!
- Tată, unde te duci? îl întreb eu, îngrijorată.
- Mă duc să văd ce s-a auzit, îmi spune el.
Au trecut 10 minute de când tata nu a mai venit și acum se aude un urlet de lup, iar mama îmi spune:
- Elena, stai aici până mă întorc!
- Mamă, este cumva un urlet de lup? o întreb eu, îngrozită.
- Da, dar nu- ți face griji pentru că mă descurc, îmi spune ea.
Acum au trecut 5 minute de când mama nu a venit și eu mă duc să văd ce se întâmplă acolo.Când ies din mașină, văd o bestie mare cu ochii galbenii și colții lungi, care seamănă cu un lup, dar nu părea.

Acum, eu intru în mașină plină de spaimă și de frică,dar totul se face negru în fața ochiilor mei și leșin.

------------------------------------------------

Sfârșitul primului NEXT din
"Capitol 1 - Accidentul"

Topic corectat de Cadú.Corectarea a constat in:
-plasarea de diacritice acolo unde a fost cazul
-corectarea unor greșeli gramaticale sau de tastare

Subiect: Re: O viață neobișnuită Dum Dec 14, 2014 6:15 pm

Povestea este foarte interesanta, si are unele greselii de gramatica dar conteaza ca este frumoasa si chiar te-ai straduit la ea.
Astept :SN: !

Subiect: Re: O viață neobișnuită Dum Dec 14, 2014 6:29 pm

Genial ^°^

Subiect: Re: O viață neobișnuită Dum Dec 14, 2014 9:49 pm

Heh, povestea pare interesanta, sunt curios ce e bestia aia, desi am deja o presupunere. INSA trebuie sa te critic.
1. Dialogul, draga mea, e excesiv, ceea ce face ca descrierea sa fie prea putina, la fel si naratiunea.
2. Am gasit mai multe tipuri de greseli de tastare, care puteau fi evitate.
3. Unele poze nu isi prea au rostul, si nu vad sensul lor.
Baga next, poate te corectezi...

Subiect: Re: O viață neobișnuită Dum Dec 14, 2014 10:26 pm

Alex. a scris:: Heh, povestea pare interesanta, sunt curios ce e bestia aia, desi am deja o presupunere. INSA trebuie sa te critic.
1. Dialogul, draga mea, e excesiv, ceea ce face ca descrierea sa fie prea putina, la fel si naratiunea.
2. Am gasit mai multe tipuri de greseli de tastare, care puteau fi evitate.
3. Unele poze nu isi prea au rostul, si nu vad sensul lor.
Baga next, poate te corectezi...

Eu cred ca toate pozele isi au rostul si cred ca nu stii cat mi-a luat sa pun tampeniile alea de cratime. Deci, eu cred ca este inceputul povesti si de asta este mai mult dialog, ca sa "intelegeti" mai bine. Ok, deci daca ma criticati din cauza dialogului atunci nu mai continui povestea si gata. Eu nu stau 5 sau 6 ore pentru o poveste pe care voi mi-o critici. Dar asta este. Si am gresit la gramatica din cauza ca am pus cratimele. Si asta a fost.

Subiect: Re: O viață neobișnuită Mar Dec 16, 2014 10:44 am

Astept :SN: Imi place inceputul Very Happy

Subiect: Re: O viață neobișnuită Dum Feb 15, 2015 4:06 pm

Бαbrγзℓℓα™♀ a scris:

Alex. a scris:: Heh, povestea pare interesanta, sunt curios ce e bestia aia, desi am deja o presupunere. INSA trebuie sa te critic.
1. Dialogul, draga mea, e excesiv, ceea ce face ca descrierea sa fie prea putina, la fel si naratiunea.
2. Am gasit mai multe tipuri de greseli de tastare, care puteau fi evitate.
3. Unele poze nu isi prea au rostul, si nu vad sensul lor.
Baga next, poate te corectezi...

Eu cred ca toate pozele isi au rostul si cred ca nu stii cat mi-a luat sa pun tampeniile alea de cratime. Deci, eu cred ca este inceputul povesti si de asta este mai mult dialog, ca sa "intelegeti" mai bine. Ok, deci daca ma criticati din cauza dialogului atunci nu mai continui povestea si gata. Eu nu stau 5 sau 6 ore pentru o poveste pe care voi mi-o critici. Dar asta este. Si am gresit la gramatica din cauza ca am pus cratimele. Si asta a fost.

Îmi pare rău dar asta este treaba noastră.Alex are dreptate,ai folosit dialogul în exces și câteva greșeli de tastare.Te înțelegem perfect că ai stat mult să faci partea asta,dar noi ne facem treaba.Am înțeles cât de cât ideea povești și e ok.Data viitoare descrie întâmplarile mai mult,ca să ne dăm seama mai mult despre ce e vorba și nu mai folosi atăt dialog,că-i prea exagerat și după părerea mea o poveste nu este bazată doar pe dialog,mai de grabă este bazată pe descriere.Next

Subiect: Re: O viață neobișnuită Dum Feb 15, 2015 5:09 pm

Din toata inimioara mea te implor NU MAI FOLOSI FONTURI cand scrii. PLUS SIZE. Ocuta atata spatiu incat nici nu imi vine sa ma apuc de ea sa o citesc.

De la inceput pana la partea in care elena revine in masina nu am inteles nimic. Banuiesc ca "mama" si "tata" au si ei nume, asa-i? Repeti de atatea ori cele doua cuvinte incat mi se pare ca pana si ei in intimitatea lor se striga cu "mama" si "tata". In plus, chestiile de genul se folosesc mai mult la copii de pana in cinci ani ca sa ii determini sa iti spun astfel.

Citat :: ACUM suntem deja pe langă marginea unei pădurii. Și simt că ceva straniu se întâmplă acolo, dar nu dau importanță și mă gândesc la locul unde trebuie să ajungem, și anume, la cabana de pe lac. Și ACUM, în momentul ăsta eu simt cum mașina sa oprit brusc în fața cabanei. ACUM eu deschid ușa mașinii și ies afară. Cerul senin și soarele călduros îmi amintesc de anii petrecuți în această cabană.

What the fuck?! Serios? In acelasi paragraf ai pe putin trei repetitii ale aceluiasi cuvant. Totul se petrece in exact acelasi moment? Acum? Du-te pe persoana a III-a daca la I-a stai prost cu coordonatele temporale.

Nu mai folosi imagini. Descrierea are si ea rolul ei si nu degeaba e folosita prin carti.

Doamne, ai o groaza de cuvinte pe care le repeti la nesfarsit. NU stiu daca tu iti dai seama, pentru ca uneori si eu mai fac asta, dar de exemplu tu ai repetat, din nou, de foarte multe ori "ursuletul Tedi" care putea sa fie inlocuit foarte usor cu "jucaria" sau "plusul".

Ai atat de mult dialog si atat de putin descriere incat, in momentul in care ai scris asta:

Citat :: Iar acum Edward pleacă și mă lasă pe mine singură,[...]

Nici nu am avut cum sa imi dau seama dupa ce urmeaza asta. Adica, ce a fost inainte sa plece? Unde erau ei?

Prin actiune treci ca Voda prin loboda. Acum sunt undeva, in clipa urmatoare este dimineata. HOTARATE-TE!

Citat :: El este de culoare galbui și are două curele maro.

No bun, si daca ai spus ce culoare are jurnalul de ce te-ai mai chinuit sa pui si imagine? Chiar asa de incapabili de consideri incat imaginatia noastra are valoare negativa? Scuza-ma ca iti spun, dar nu noi sunt asa.

Citat :: Acum eu mi-am găsit jurnalul în sertarul de la noptieră, unde este și poza lui Edward de la aniversarea lui de 7 ani. În momentul ăsta scriu în jurnalul meu.

Ma tampesti cu "acum"-ul asta al tau. Ma mir cumde in loc de "in momentul asta" nu ai pus "acum"

Citat :: Dragă jurnal, astăzi am început ziua mințindu-l pe tata că am dormit bine

Iti dai seama ce intamplare atat de marcanta a fost asta incat sa o scrii in jurnal.

Citat :: Acum mănânc

Dar parca scriai in jurnal...

Citat :: Da, … sunt pe frigider. îmi răspunde mama, știind că trebuia să plecăm cu toți în seara asta înapoi acasă.

In frigider? Ce pisici cauta cheile in frigider? Si normal ca personajul principal nu e deloc interesant de ce cheile statea in frigider.

Citat :: Afară este o noapte cu Lună Plină.

Din nou acelasi comentariu pe care ti l-am dat si la partea cu jurnalul.

Citat :: Noi o luăm pe un drum mai scurt, dar acum ne deplasăm din spatele mașinii și se aude un sunet, iar tata ne spune:
- Stați puțin în mașină!

Nu pricep.
De ce sunt in spatele masinii? De ce merg pe jos daca au masina? Si de ce le spune tata sa stea in masina daca ei sunt in spatele ei?

De douazeci si trei de ori ai folosit cuvantul "acum" e nevoie sa spun mai mult de atat?

@Alex:

Citat :: 1. Dialogul, draga mea, e excesiv, ceea ce face ca descrierea sa fie prea putina, la fel si naratiunea.
(..)
3. Unele poze nu isi prea au rostul, si nu vad sensul lor.

1. Dialog (bifat), naratiunea (aproape lipseste), descrierea (lipseste de tot)
3. Nici o poza nu isi avea rostul, din punctul meu de vedere.

@Autoarea textului ~~pentru ca si tu ai un titlu imposibil de scris sau de pronuntat.~~
Greselile pe care le-ai facut nu sunt din cauza acelor "tampite" cratime ci din cauza ca nu stii sa scrii la tastatura. In plus, asta este o critica constructiva, care ar trebui sa te determine sa iti repari greselile, nu sa persisti in ele. Daca vrei, eu iti pot face o critica distructiva si o sa vezi atunci cum e. Nu trebuie sa stai cinci sau sase ore ca sa scrii o poveste. Jumatate de ora si e de ajuns, cu conditia sa nu scrii toate bazaconiile de pe lume.
Spre deosebire de Drog eu nu sunt critic dar ti-am facut o critica destul de clara, sper eu, asupra viziunii mele despre povestea ta.

Subiect: Re: O viață neobișnuită Lun Feb 16, 2015 11:14 pm

Nu stiu mai Gabi mai, dar ai avut ceva greșeli...
Fii atenta, ca data viitoare nu mai corectez chestia asta, pentru ca m-a luat ameteala...
De acum incolo, asa trebuie procedat la replici:
,,-Salut, Dorele.Vino aici sa iti zic ceva, spuse Mihai încântat."

Nu asa:
,,-Salut, Dorele.Vino aici sa iti zic ceva. Spuse Mihai încântat."
Observi diferența?Asa trebuie procedat.

Bun, am vazut ca ai mai avut niste probleme cu cratimele, dar nu au fost asa multe.Ti-am mai corectat niste pasaje in care nu prea se înțelegea ce ai de zis.Cam atat am avut de spus.

Cadú, TERMINAT!

Subiect: Re: O viață neobișnuită Mar Feb 17, 2015 8:54 am

Hei,hei . Sincer mi s-a părut un capitol destul de scurtuț. Pozele nu înseamnă rânduri, mai bine puteai descrie jurnalul acela al tău (să zicem că aici mai merge). Dar chiar și cerul?
Cum a zis și DramaQueen (ignorând faptul că ea nu este critic) , ai foarte multe repetiții.
N-am apucat să-ți văd și greșelile de ortografie, dar chiar și cu intervenirea lui Cadu au mai rămas câteva pe acolo.

Aștept să văd continuarea. Spor la scris!

» ANUNT 2!!! Legat de povestea "O viata neobisnuita" pe care o fac.
» o vacanta neobisnuita
» Alcoolul este viata iar viata este alcooL
» Viata mea!
» Viata Din Vis

Cont pierdut

// Dacă nu ai acces la cont

O viață neobișnuită