Faget Claudiu-Cabana

Va rog sa ascultati aceasta ambienta pentru experiente mai tari:



Faget Claudiu-Cabana



Partea Intai: Pana cand moartea ne va da foc

!!!ATENŢIE!!!

Această poveste este foarte horror aşa că dacă aveţi probleme cu....ştii ce?

O citeşti pe proprie răspundere.Să începem:



Este vorba despre o familie formată din John(tatăl meu),Sandra(mama mea),Yorik(sora mea) şi...Gabriel(adică eu)

Era o oră foarte târzie de noapte în care citeam poveşti de groază, pe internet. Mă înspăimântau foarte tare, mai ales imaginile, însă asta era o nimica toată, până când am dat de un link foarte ciudat. Era cu o femeie îmbrăcată în negru, cu faţă albă tăiată pe jumătate, părul tras pe ochi, însă nu în totalitate, căci i se vedea ochiul stâng roşu.

Când am intrat pe pagină, am văzut un video în care era acea femeie, însă un copil. Era foarte veselă. Se juca prin pădure din zori până-n noapte, iubind natura şi bucurându-se din plin de copilărie.

Totul bine şi frumos, până ajungea acasă, în cabana din mijlocul pădurii dese. Era o casă micuţă, sărăcăcioasă, care la intrare avea două torţe puse şi ţinute aprinse dintr-un motiv necunoscut, de către tatăl ei. Nu se stingeau niciodată. Din păcate, atunci când ea ajungea acasă, tatăl ei vitreg  ce era mai mereu alcoolic, o bătea şi o punea să meargă pe pioneze, căci aşa îi plăcea lui să o tortureze. Fata se obişnuise deja şi începuse să i se pară normal deoarece, neavând prieteni, nu ştia cum este să stai într-o familie normală. Mama ei...sărăcuţa, mereu muncea prin gospodărie şi făcea în aşa fel încât să le ofere tot ce este mai bun, chiar dacă nu îi prea plăcea, mai ales văzându-şi fata chinuită, însă nu avea cui să-i zică asta. Toată lumea îi consideră canibalii din pădure, chiar dacă nu mâncaseră încă pe nimeni... încă...

La un moment dat, fata, cu privirea în pământ şi tristă, spuse cu o voce blândă, însă tremurând de frică:

-Tată,aş vrea să te rog ceva...

-Ce vrei, panaramo? Unde ai fost toată ziua? Iar te-ai frecat cu iepurii în cur, prin pădure?

-Nu tati! Dar eu le dau de mâncare şi...

-Taci! Du-te în camera ta! încheie tatăl, ţipând la fată.

Din fericire, de data asta, nici nu a dat în ea şi nici nu a mers pe pioneze. Oh, am uitat să fac o precizare mai devreme. Camera ei era în beci. Era închisă acolo până dimineaţă, însă se pare că de dată, tatăl ei uitase şi de asta. Cu toate acestea, fata era foarte furioasă. Atât de furioasă încât a început să se dea cu capul de toţi pereţii, să se taie pe mâini cu nişte cioburi de la sticlele de bere şi să îşi introducă sârme de la saltea în mâini, până în vene. În cameră era un adevărat măcel.

Tatăl ei, auzind zgomote, s-a dus să vadă ce se întâmplă. Coborând în beci, şi-a pus mâinile-n capul lui chel şi, luând o scândură de lemn, a început să o bată pe fată. Mama, uitându-se la bărbat cum îşi chinuie din nou copilul, nu a stat prea mult pe gânduri. A luat un cuţit, iar în timp ce tatăl o bătea pe fată, i l-a introdus în gât. În acel moment, videoclipul s-a întrerupt. O dată cu el însă, şi instalaţia electrică din casă s-a stins. M-am speriat îngrozitor şi am fugit repede în camera surorii mele, rugând-o să mă lase să dorm cu ea. Mi-a venit foarte greu să dorm, mai ales că acea cameră mi se părea destul de înfricoşătoare. În fine... Ideea e că am adormit la un moment dat, iar apoi, când m-am trezit de dimineaţă, eram într-un nor de fum negru care mă îneca, iar eu, panicandu-mă, m-am ridicat în picioare, fiindu-mi foarte cald şi uitându-mă mai atent la casa mea ce luase foc din temelii. În momentul în care norul de fum s-a dus, am văzut o siluetă de femeie slăbuţă, iar faţa îi era acoperită de par.



P.s.:In urmatoarele capitole nu o sa mai folosesc diacritice caci imi e cam lene sa le scriu

-<>- Topic corectat de Dandelion

-<>- Imagine redimensionată de Dandelion

:SN: :SN: :SN:

Partea a doua-Au ramas dărămături

Am rămas înspăimântat când am văzut acea femeie, aşa că nu aveam nimic altceva de ales decât să fug, însă, nu puteam fugi decât în faţă, în spate fiindu-mi imposibil. M-am pus în poziţie de pornire, apoi am fugit.
În timp ce alergam, mă aşteptam să o strivesc pe acea femeie sau ceva, dar nu. Nu a fost aşa. Am trecut prin ea. Toate componentele corpului ei se despărţeau una de cealaltă, dar când am trecut de ea, aceasta şi le-a pus la loc.
Am reuşit să fug până-n hol, de unde m-a scos un pompier, care a rămas uimit când m-a văzut, crezând că nimeni nu mai este în viaţă, şi foarte speriat, căci eram negru pe faţă de la atâta fum.
În timp ce coboram scările, am început să aud tot felul de cuvinte într-o limbă foarte ciudată pe care nu o cunoşteam. Am reuşit să ajung într-un final afară, unde m-am pus în fund, privind neputincios cum pompierii se luptau cu flăcările, iar după mi-au scos părintii şi sora din casă. Sau mai bine zis, ce a mai rămas din ei.
-Esti bine? m-a întrebat un pompier, apropiindu-se de mine.
În timp ce-mi tremura capul, uitându-mă la rămăşiţele casei de după incendiu,  l-am întrebat:
-Pot să mă duc în casă? Poate mai găsesc ceva.
-Sincer, nu prea ai voie, însă îţi voi da un extinctor şi în caz că mai ia foc ceva, ceea ce nu prea cred, să dai cu extinctorul, ok?
După ce am luat extinctorul, am urcat scările, intrând încet în casă. Sufletul îmi era negru de durere, văzând cum după 30 de ani de muncă, totul s-a dus pe Apa Sâmbetei. Totuşi, nu aveam ce face. Trebuia să îndur toate acestea.
"Oare eu eram de vină pentru ce s-a întâmplat? Oare eu am provocat asta?" Erau doar câteva din miile de întrebări care-mi veneau în minte, făcându-mă să mă sinucid pe moment.
Intrând în dormitorul părinţilor mei, am căzut pradă unei stări de tristeţe si ameţeală care mă făcea sa cad într-un vis foarte straniu. Am început să văd acelaşi videoclip, însă, de data aceasta, era continuarea:

După ce i-a tăiat gâtul, mama s-a dus s-o ia pe fată în braţe, însă i-a venit cumva greu să facă asta, deoarece o cam înţepau sârmele care fata şi le introduse în vene.
După asta, cadrul s-a schimbat, scriind pe ecran: "Peste 10 ani".
Acum, copila ajunsese la maturitate, însă, din păcate, tot în aceeaşi cabană locuia. Chiar dacă videoclipul a încercat să ascundă acest aspect, am observat ca torţele nu mai erau aprinse. Ciudat...
Deodată, apăruseo secvenţă între mamă şi fiică.
-Mamă, te pot ajuta ?
-Desigur, draga mea.
Am observat însă un mic detaliu: când a pus mâna pe cuţit, avea găurită mâna, şi peste tot era plină de semne. Probabil de acum 10 ani.
-Mama,am o întrebare..., zise fata, încercând să evite puţin subiectul.
-Ce întrebare, draga mea?
-Este aceeaşi întrebare pe care am vrut să i-o pun şi tatălui.
-Ok, spune-o.
-În ziua în care l-ai omorât pe tata, m-am întâlnit cu cineva.
-Cu cine?
În acel moment, am încremenit. Faţa fetei s-a transformat în ceva oribil, apoi a început să-si devoreze mama.
După ce şi-a făcut treaba, s-a întors către mine -oarecum, către camera de filmat- şi mi-a spus o poezie:

Trandafirii-s roşii, ca sângele tău
Gabriel, nu te ascunde, ştiu că eşti ateu,
Că n-ai crezut în el, în idiotul de Dumnezeu.
Ai crezut în mine, dar nu ai făcut bine.
O să te mănânc, iar printre dărămături,
O sa încep s-arunc cu pietre-n tine, să nu mă înjuri!

Apoi m-am trezit din vis. Uitându-mă atent, am...

:SP: :SSH: :SM:

★ Topic corectat de Dandelion

Idiotul de Dumnezeu ... Vai , ce frumos i te adresezi Creatorului . -.-

:SN cai tare

Mamă super tare, :idiotul de dumnezeu: îmi place cum sună :twisted:

Ele. a scris:

Idiotul de Dumnezeu ... Vai , ce frumos i te adresezi Creatorului . -.-

El nu exista.Este o inventie al unei minti bolnave si cu frica de viata.

AVE DEMONI!