Lily era ingrozita. In fata ei se afla chiar tatal ei cu un :SK: in mana. In fata lui era o masa pe care zacea o fata intr-o balta mare de sange.
Lily: Tata, ce ai facut?! Cine este fata? :pale:
Ken(Tatal lui Lily): Nu te priveste. Pleaca de aici, Lily! Acum!
Lily: Dar..
Ken: Ti-am spus pleaca!
Lily o luase la fuga prin padure inapoi spre casa ei unde locuia un criminal: propriul ei tata. Cand ajunse acasa isi vazuse AMBII PARINTI pe canapea uitandu-se la tv. Lily fugi repede in fata lor si se holba la tatal ei. Era sigura ca se afla in padure acum 1 minut. :roll:
Lily: Tata? Tu esti?
Ken: Despre ce vorbesti? Normal ca eu sunt. o.o
Alexa: Esti bine, scumpo? pari speriata...
Lily: Sunt bine...Merg sa...in camera..Merg sus.
Lily tremura de frica, dar n-avea de ales. Trebuia sa taca pana maine macar. Nu putea sa zica ce vazuse chiar in fata mamei ei.
Intre timp, in casa familiei Morgan, singura prezenta, era Lara. Manca mancare chinezeasca si se uita la un film. Vila ei find pe soseaua din fata padurii, Lara isi amintise de picnicurile cu familia si iesi in padure. Cu mainile in buzunarele de la blugi, fata blonda mergea incet prin natura admirand peisajul.
Era calma pana cand...in dreapta ei cineva o urmarea. Fasnitul frunzelor se auzea din ce in ce mai tare. Lara isi continua drumul, incercand sa ignore sunetele stranii ale padurii. Mergand, a vazut ca pe un copac era scris: "OPRESTE-TE!". Iar a ignorat un semn care i`ar fi putut salva viata. Dar urmatorul semn nu mai avea cum sa-l ignore. Un baiat a iesit de dupa copac si o opri pe Lara inainte de a-l ignora chiar si pe el. Baiatul parea de aceeasi varsta cu fata. Avea parul brunet, ciufulit, ochi caprui si purta o jacheta neagra peste tricoul cel alb.
Baiatul: Lara, opreste-te! Vine dupa tine! Dupa voi toate!
Lara: Poftim?! :shock: Cine esti tu, ciudatule?! Cine vine? Eu nu vad pe nimeni. -.-
Baiatul: Asculta. Diseara sa stai in casa. Incuiata. Fata vrea sa te ucida. Asculta-ma si nu vei regreta. Nu-ti mai continua drumul!
Dupa toate acestea, baiatul la fel cum aparu, asa si disparu. Lara credea ca la sfarsitul padurii exista ceva ce nimeni nu vrea sa descopere. Iar asta o facea din ce in ce mai curioasa. Mergea, mergea, mergea din ce in ce mai repede. Cineva era pe urmele ei. Cu cat inainta mai mult, Lara ramanea fara aer. Se asfixia din ce in ce mai mult. Cazu in genunchi si tusea atat de tare incat tusea ei rasuna cu ecou prin intreaga padure. Ultimul lucru pe care il vazuse erau niste balerini rosii in fata ochilor ei. Apoi, incet, incet incepea sa vada in ceata si lesina...
O sa pun next la 2 pareri.
:lol!: :SP: :3