Fantoma din vis

Acum un an:

Stăteam în camera mea și mâncam biscuiți. Era o cameră mică, vopsită în verde, care avea doar un pat mic. Era o cameră dintr-o casă veche, nu foarte mare. Vecinii casei erau misterioși, nu i-am văzut decât de 2 ori. Față de noi, ei aveau case de lux. Oricum, să revenim la mine: Deși aveam biscuili destul de mulli, cam 10, eu sunt o persoană care nu se satură doar cu niște biscuiți, deci am vrut să merg în bucătărie, să-mi fac ceva de mâncare , dar era o problemă: Îmi era frică să ies din cameră. Chiar dacă  de la cameră mea până la bucătărie este doar un hol mic, vopsit în galben, în care era ușa, nu aveam curaj să merg fiindcă eu sunt o persoană care crede că orice vis se va întâmpla și în realitate, ieri aseara am avut un vis ciudat:
Eram într-o cameră ciudată, era la fel de mare ca a mea, dar era vopsită în galben și avea 2 paturi. Lângă mine era un copil mic, mai exact un bebeluș, destul de înalt, gras cu ochii verzi. El se mișca lângă mine, încercând să-mi spună ceva. Îmi dădeam seama că voia apă. Am deschis ușa, ca să îi aduc, cel puțin încercasem, fiindcă era bine închisă și nu am reușit din prima. Când am încercat să o deschid , am auzit o voce subțire spunând: "Faci o mare greșeală!", dar n-am băgat-oîn seamă, credeam că cineva îmi făcea  o farsă.  La final, am reușit să deschid ușă. Mare greșeală am făcut. În fața mea a apărut o fantomă. Am leșinat și am căzut pe pamant si dupa m-am trezit din vis.
Asta a fost visul, și de asta mi-e frică să ies din cameră. Totuși, dându-mi seama că nu pot sta aici la infinit, am încercat să găsesc un motiv pentru care nu aș fi omorât, și la final am găsit: "E doar un vis, doar mintea mea, nu poate fi reală, și aceea nici măcar nu era camera mea, deci până nu găsesc o cameră la fel nu am de ce să mă îngrijorez. Am ieșit din cameră și nu am patățit nimic. Mi-am dat o palmă în față, trebuia să-mi dau seama că nu există fantome și că nu mi s-ar fi întamplat nimic rău. Era totuși ceva ciudat: În hol e deobicei frig, dar de data asta a fost cald în el, dar nu am băgat prea mult de seamă, eram prea fericit că am ieșit din cameră fără să văd nicio fantomă.

În prezent:

Va urma...

Povestea rog sa nu fie mutata la povesti de groaza normale fiindca as termina-o acum dar nu prea am timp, si din cate am auzit sunt si povesti cu next aici.

=================================================================

Topic editat de Mihaela.

In prezent:
In prezent sunt clasa a VIII-a. Momentan, sunt la scoala, dar ma pregatesc sa plec. Era ultima ora. Ciudat e ca sunt genul de persoana care adora matematica, dar astazi nu m-am simtit prea bine. Fara sa-mi dau seama, s-a sfarsit si ora. Imi iau ghiozdanul si plec. Pe drum o mana imi atinge umarul. Ma pregateam sa fug, credeam ca e un hot, dar se pare ca nu era decat colega mea, care era in acelasi timp si vecina mea.
-Salut, unde mergi? Hai sa-ti arat o scurtatura.
Nu stiam ce sa zic. A venit pur si simplu sa imi arate o scurtatura. La inceput ma gandeam sa nu merg, dar cum ne cunoasteam de mici, puteam avea incredere in ea.
-Ok.
O urmez. Se pare ca aceasta scurtatura era in padure. Aproape de iesirea din padure, am auzit o voce blanda, ca de inger: "Nu intra in camera". Ma panichez putin, dar nu-i zic nimic prietenei mele. E genul de fata care se sperie la orice si incepe sa planga, si nu vreau sa o "ranesc".
-Gata, am ajuns. Vezi sa nu te sufoci de la cat vorbesti.
Ma panicasem, poate o sa radeti de mine, dar eu ma gandeam doar la acea voce, si nu eram atent la drum, dar cum nu-i puteam spune asta, am incercat sa gasesc o scuza, dar n-am gasit si m-am dus in casa mea, fara sa-i mai zic nimic. Alerg spre usa, fiindca ma simteam ciudat. E clar ca dupa ce am ignorat-o asa nu va mai vorbi prea curand cu mine, dar voiam mai intai macar sa intru in casa. Usa era destul de greu de deschis, dar la final am reusit. Aud o voce la fel ca cea din padure care spunea "Nu o face!". Nu am prea inteles ce sa nu fac, dar cred ca imi facea cineva o farsa, asa ca, si de data asta am ignorat vocea. Imi aud mama:
-Scumpule, hai aici, am o surpriza!
Imi era lene sa merg, dar nu voiam sa tipe, asa ca m-am grabit. Mama mea era genul care daca nu mergi la ea cand vrea, te pedepseste. Vocea se auzea din sufragerie, asa ca am mers acolo. Era o camera mica , dar totusi era cea mai mare din casa. Era vopsita in galben, si avea doar un TV, o canapea o masa si niste scaune. Intru in camera si vad un bebelus, fix ca cel din visul de acum un an. Zic foarte repede, fara sa ma gandesc prea mult:
-Stai?! Ati adoptat un bebelus fara macar ca eu sa stiu?
-A trebuit sa fie o surpriza.
-Ok, si el unde doarme?
-O sa aflii daca mergi in camera mea, dar vezi sa il iei si pe bebelus cu tine.
Mi s-a parut ciudat, adica de ce as lua copilul cu mine? Dar totusi fac ce zice mama si ma duc in camera cu copilul. Camera era renovata, fix ca cea din vis.
-Impart camera cu copilu...
Nu am avut timp sa termin intrebarea, fiindca usa s-a inchis singura. Am incercat sa o deschid, dar nu am putut. Se pare ca trebuia sa fie exact ca in vis, in acelasi moment. Tip tare " Nu poate fi ca in vis!". Am auzit o voce zicand "Ok, deschide usa daca vrei sa traiesti". Imi dadeam seama ca era o capcana, dar nu aveam ce face, la un moment dat tot muream, si macar daca mor sa nu fie ca in vis. Am pus mana pe clanta, fiindca nu aveam nimic de pierdut, dar dupa am trecut pur si simplu prin usa, iari bebelusul a ramas acolo. Simteam putina durere, care nu trecea. Am auzit o voce:
"Ti-ai sacrificat fratele, dar nu a fost suficient, ca sa ajunga o sa suferi toata viata."

Cam asta a fost mica mea poveste. Daca nu ati inteles prea bine, o sa va zic un mic sfat ca sa intelegeti:
Partea I nu conteaza, e doar ca sa exista fantoma.

O sa raspund pentru prima parte
biscuili
trebuiau sa fie biscuiti cred
ieri aseara
nu prea suna bine, poate ieri seara sau ieri, seara

Mica problema pui next ori :evil: :evil: :evil: :evil: :evil:

Draguta povestea , continua tot asa si pune next

Multumesc mult, dar povestea nu prea are next: " Cam asta a fost mica mea poveste

Love this story
G
R
E
A
T <3