Răzbunarea unui vampir

Capitolul 1:Începutul

Numele meu este Veronica Rodriguez, sunt un vampir şi scopul meu în viaţă este acela de a-i distruge pe Edith Harris, Dean Turner, Luis Miller şi pe oricine intervine în apărarea lor. De ce? Pentru că ei mi-au ucis familia.

Cu 10 ani în urmă...
-Mamă, tată eu plec afară, le spun eu părinţilor mei şi ies pe uşa din spate.
-Nu uita că azi avem musafiri, îmi aminti Basil, tatăl meu, un vampir brunet cu ochii roşii.
-Ştiu tată..
Nu-mi făceam griji dacă întârziam câteva minute sau chiar nu ajungeam deloc, în fond eram preferata tatei şi asta doar pentru că am părul negru şi ochii roşii exact ca el. Dar, nu puteam uita de Isaura, mama mea, o femeie cu păr şaten şi ochii roşii, care în ciuda faptului că mă iubea nu mă scutea de la regula casei, pe care nu rata nici o ocazie de a mi-o aminti.
-Când avem musafiri trebuie să fim toţi prezenţi, îmi spuse ea.
-Ştiu şi am să fiu prezentă când vor sosi invitaţii, dacă nu poţi să o trimiţi pe Artemis să mă cheme.
Artemis era sora mea mai mare, avea 16 ani şi semăna izbitor cu mama.
-Şi de ce să te chem tocmai eu? mă întrebă Artemis parţial furioasă.
-Pentru că nu am altă soră, îi răspund eu în timp ce mă dadeam în leagănul din spatele casei.

În ciuda zvonurilor care circulau mai prin toată America, că vampirii sunt fiinţe malefice care prind oameni şi le beau sângele până îi ucid, asta atragând ura oamenilor asupra vampirilor, pot spune că pe noi, cei din familia Rodriguez, oamenii nu aveau de ce să ne urască sau cel puţin aşa credeam.
Invitaţii din acea seară erau Edith Harris, Dean Turner şi Luis Miller, vecinii din apropiere.Fiecare dintre ei ştia că suntem vampiri şi ce reputaţie negativă au vampirii prin America, dar mai ştiau şi că nici un om nu a murit ucis de colţii unui Rodriguez, deoarece atunci când ne hraneam direct de la sursă(de obicei cumpăram sânge din banca spitalului, dupa ce ne asigurăm că totul e în regulă cu el), adică de la un om oarecare, avem grijă ca viaţa acestuia să nu fie pusă în pericol din cauza pierderii de sânge.
Au trecut câteva ore de când eu eram în spatele casei, iar musafirii urmau să sosească din clipa-n clipă.
-Intraţi, le spune mama celor trei musafiri care tocmai ajunseseră.
-Mulţumim pentru invitaţie, spune Edith, o femeie cam de 25 de ani, cu par blond şi ochi verzi.
Cei trei musafiri intraseră de câteva minute, iar eu eram tot în spatele casei.
-Cheam-o pe Veronica, îi spune tata surorii mele, care nu aşteaptă să i se spună şi a doua oară şi porneşte spre uşa din spate.
-Ne bucurăm că va fi şi Veronica prezentă, spune Dean, un barbat de vreo 30 de ani, cu păr blond-roşcat şi ochi verzi-albăstrui.
-E regula casei, când avem musafiri trebuie să fim toţi prezenţi, spune mama.

-Veronica, au sosit invitaţii, îmi spune sora mea din stând în pragul casei.
-Vin acum, îi spun eu.
După ce sora mea s-a asigurat că voi fi prezentă s-a întors în casă.
-Vine acum, le spune Artemis celorlalţi.
-Vine la sfârşitul ei şi al familiei ei, spune Luis Miller apăsând un buton de la micul aparat pe care-l ţinea în mână şi se îndreaptă spre ieşire cu cei doi prieteni ai lui.
Între timp eu ajunsesem la intrare şi mai aveam de făcut un singur pas ca să intru în casă, dar tocmai atunci aceasta explodează aruncându-mă la câţiva metri în spate.
În ciuda impactului am scapat doar cu câteva zgârieturi şi-i puteam vedea pe cei trei îndepartându-se.
Am ignorat faptul că casa era în flăcări şi am intrat, când am ajuns acolo am constatat că familia mea fusese ucisă, rămăsesem singură.
-Jur pe memoria tatei, a mamei şi a surorii mele că criminalii vor avea parte de răzbunarea mea, răzbunarea unui vampir, iar aceasta va fi cumplita! spun eu îndepărtându-mă de casă.


Next la 3 păreri! Nu le iau în considerare pe cele cu:Next, Next...Next!

Imi place...si este :SD: eu sunt noua pe  :SR: si incerc sa citesc cate mai multe povesti... :SL:   :lol!:  si  :SB:   :S+:   

Îmi place vreau  :SN: 

E super. Imi place!

Capitolul 2:Nu pot pleca aşa!

Mă îndepărtasem deja câţiva metri de casă şi mă îndreptam spre pădure.Dar, ştiam că nu pot merge în oraş deoarece riscul de a fi văzută de către unul dintre cei care mi-au ucis familia era mult prea mare, iar eu trebuia să rămân ascunsă, cel puţin o perioadă.
-Nu pot pleca aşa, nu cât cadavrele părinţilor şi surorii mele sunt încă acolo, am început eu să gândesc cu voce tare.
Trebuia să fac ceva, nu puteam să-i abandonez chiar dacă erau morţi, dar mai era o problemă, îmi era foame şi aveam nevoie urgentă de o porţie consistentă de sânge, grupa AB negativ, preferatul meu.
Chiar în timp ce eu mă gândeam de unde aş putea face rost de sânge l-am văzut pe Jason Miller, fiul lui Luis Miller, apropiindu-se de ceea ce a fost cândva casa mea.
-Nu se poate! spune acesta când mă vede. Trebuia să fii….
-Moartă? Îl întreb eu orbită de furie. Te aşteptai să fiu moartă, la fel ca familia mea, ce cauţi aici?
-Nu e evident, tot oraşul ştie despre averea familiei tale.
-Însă nimeni nu ştie că tu vei muri în această noapte!
-Şi cine…
Nu l-am mai lăsat să termine ceea ce avea de spus şi fără să mai stau pe gânduri m-am aruncat asupra lui trântindu-l la pământ, apoi mi-am înfipt colţii în gâtul său şi am început să-i beau sângele până când acesta a murit în braţele mele. Luis Miller mi-a ucis familia, iar eu mi-am început răzbunarea omorându-l pe unicul său fiu, pe cel care pentru el reprezenta întregul univers.
După ce am privit satisfăcută cadavrul lui Jason Miller m-am ocupat de cadavrele parinţilor şi surorii mele, mă rog, aşa cum se poate ocupa o fată de 12 ani de trei cadavre.
Am căutat în magazia de unelte cele necesare pentru săpat, odată găsite, le-am luat şi am început să sap în dreptul celor trei tufe de trandafiri roşii din curtea noastră.
Am tot săpat, iar atunci când am constatat că e destul m-am dus în casă după fiecare cadavru.Primul pe care l-am adus a fost cel al tatei, pe el l-am pus în mijloc, apoi pe cel al mamei pe care l-am pus în dreapta şi în cele din urmă pe cel al surorii mele, pe care l-am pus în dreapta.
După ce am adus fiecare cadavru am luat din nou în mână una dintre uneltele folosite pentru săpat şi am acoperit groapa având grija se nu se observe că acolo era îngropat cineva.
-Bun, aici am terminat, am început eu din nou să gândesc cu voce tare.
M-am mai uitat odată la ceea ce acum era mormântul familiei mele, apoi m-am uitat la cadavrul lui Jason Miller, iar apoi mi-am îndreptat paşii spre casă. Acolo, m-am dus direct la seiful din biroul tatei şi am luat tot ce era de valoare, apoi m-am dus în camera mea sau mai bine zis în ceea ce rămăsese din ea şi mi-am luat cateva haine pe care le-am pus în rucsacul meu albastru împreună cu lucrurile luate din seif de care că veni iar vorba, bine că ştiam cifrul.
Fiind sigură că am luat tot ce aveam nevoie şi că nu am uitat nimic, am luat un pix şi o hârtie pe care am scris:”Tu şi prietenii tăi mi-aţi ucis familia, eu ţi-am ucis fiul, dar acesta e doar începutul răzbunării mele. Şi ţine minte că atunci când eu îmi voi începe cu adevărat răzbunarea, tu, Edith Harris şi Dean Turner veţi începe să mă imploraţi să vă ucid! Semnat:Veronica Rodriguez”.
Cu rucsacul în spate şi cu mintea plină de dorinţa de răzbunare, am prins de mână cadavrul lui Jason Miller şi m-am îndreptat spre casa tatălui său.
Am mers vreo 15 metri către oraş, apoi am luat-o la stânga pe o străduţă şi m-am dus direct la uşa casei lui Luis Miller, o casă cu două etaje, cu uşă de stejar la intrarea principală, de care mă desparţea doar terasa construită în întregime din lemn de brad.
Am târât cadavrul lui Jason şi l-am lăsat la uşa lui Luis Miller împreună cu bileţelul pe care-l scrisesem cu câteva minute în urmă, apoi mi-am luat din nou rucsacul în spate şi m-am indreptat iar spre pădure.


Next la trei răspunsuri..

:SN:

Vreau Next!!!!!!!!!!!!!!!!!!

:SN: 

Perefecta povestea..next :SL:

Capitolul 3:O nouă familie…


Aveam senzaţia că a trecut o veşnicie de când hoinăresc prin pădure de una singură, fără sa ştiu încotro mă îndrept.Totuşi. faptul că nu ştiam încotro merg nu m-a făcut să dau înapoi,  deoarece am jurat că-mi voi răzbuna familia şi asta am de gând să fac.
Ceva mai târziu reuşesc să ies din pădure, ajunsesem într-un oraş pe care eu nu-l cunoşteam deloc, cu toate astea am înaintat până am ajuns la prima casă-Conacul Montero.
Odată ajunsă la uşa de la intrare, am pus mâna pe clanţă şi am deschis-o, apoi am privit puţin în jur după care am intrat.
-E cineva aici? Întreb eu înainte să mai fac câţiva paşi.
-Cine eşti şi ce cauţi aici? Mă întreabă un bărbat de vreo 45 de ani cu părul şaten şi ochii căprui.
-Dacă nu eşti proprietarul acestei case nu am de ce să-ţi dau explicaţii.
-Nu sunt proprietarul, domnul şi doamna Montero trebuie să ajungă imediat.
-Bine, mulţumesc, poţi pleca acum, nu am nevoie de o bonă.
Ştiu că nu am fost politicoasă şi nu m-am comportat cum trebuie, dar nu puteam să-i spun unui străin cine sunt sau de ce mă aflu în acea casă.
A trebuit să aştept câteva minute, însă într-un târziu am auzit uşa de la intrare deschizându-se şi pe  valet spunând:
-Doamnă, domnule e în salon o fetiţă, nu ştiu cine e şi cam nepoliticoasă.
-John, ştii că nu ne plac strainii, îi spune David Montero valetului.
-Ştiu domnule dar, e totuşi o copilă.
-Oh, bine să mergem să vedem despre cine e vorba, spune David în timp ce înainta prin casă împreună cu soţia lui, Isabella.
David era un bărbat de 40 de ani cu păr brunet şi ochi căprui, ier soţia lui, Isabella avea 35 de ani, părul blond şi ochii verzi.
-Cine eşti? Mă întreabă David de cum mă vede.
-Defapt, aş prefera să vă pun câteva ăntrebări mai întâi.
-Ne-a spus John că eşti nepoliticoasă, dar  nici chiar aşa.
-David, e doar o copilă, una cu ochii roşii. Eşti vampir cumva?
-Da sunt vampir, e vreo problemă? Spun eu ridicând uşor tonul.
-Noi avem prieteni vampiri, nu i-am mai văzut de ceva timp, dar sunt totuşi prietenii noştri, spune David. Despre familia Rodriguez e vorba, poate îi cunoşti.
-Poate într-o zi o să le facem o vizită, abia aştept să-mi văd fina, pe Veronica, avea  2 ani când am văzut-o ultima dată, spune Isabella.
-Ei bine, eu sunt Veronica Rodriguez şi sunt aici pentru că mama, tata şi Artemis au fost ucişi acum două zile.

După un timp...
Nu a trecut mult de când mă aflu la familia Montero şi totuşi au apărut câteva schimbări în viaţa mea. Am o nouă familie, o nouă identitate, numele meu este acum Renata Montero, iar cu ajutorul lentilelor de contact ochii mei sunt acum căprui.
-De ce ai vrut să îţi schimbi numele şi înfăţişarea? mă întreabă David, tatăl meu adoptiv.
-Deoarece nimeni nu trebuie să ştie cine sunt cu adevărat sau că sunt vampir, spun eu.
-Se pare că dorinţa de răzbunare arde încă în inima ta, dar acum nu uita că mâine trebuie să mergi la şcoală, îmi spune Isabella, mama mea adoptivă.
-Aşa e, mâine merg la şcoală, dar răzbunarea tot mi-o voi duce până la capăt, spun eu închizând ochii.

A doua zi dimineaţă, m-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni negri şi o bluză albastră, mi-am luat ghiozdanul în spate şi am pornit spre şcoală îmtrebându-mă cum voi fi primită acolo, deoarece până acum eu învăţasem acasă.


Next la 3 răspunsuri..