~Dansul umbrelor~

Subiect: ~Dansul umbrelor~ Lun Mai 19, 2014 5:59 pm

*Prolog*

Razele lunii o făceau să pară şi mai frumoasă decât era. Pielea ei albă, aproape metalică, rochia ei trandafirie lungă până în pământ , părul ei negru prins întru-un coc elegant, mănuşile din mătase de aceeaşi culoare ca rochia şi perlele ce îi împodobeau graţios gâtul, îl făcea să simtă fascinat, orbit de atâta frumuseţe. El doar stătea şi o admira. Ştia că dacă se va apropia prea mult putea să îi pună viaţa în pericol. Nu vroia să o implice. Dacă păţea ceva... Nu! Nu putea să permită acest lucru. Şi totuşi... Nu se putea abţine din ai privii încontinuu buzele de un roşu strident şi ochii ca de smarald. Pur şi simplu nu putea sta departe de ea.
Dar era conştient. Conştient de faptul că ea era doar o simplă muritoare, în timp ce el era o umbră. Da, o umbră ce sălăsluieşte pe Pământ. Umbrele nu pot iubi. Umbrele nu au sentimente. Ele doar mişună fără încetare dând uneori târcoale oamenilor şi speriindu-i. Însă el nu era aşa. El simţea. Se diferenţia de restul umbrelor prin faptul că avea emoţii. Sentimente.

Sunt curioasă... să o continui sau nu? :SP: Very Happy

Subiect: Re: ~Dansul umbrelor~ Lun Mai 19, 2014 6:02 pm

da pune next e tare

Subiect: Re: ~Dansul umbrelor~ Lun Mai 19, 2014 9:20 pm

La suprafaţă

În sfârşit: ziua cea mare. Ziua în care putea să iasă şi să bântuie oamenii. Ziua în care putea să pună în practică tot ceea ce învăţase de-a lungul anilor în subteranele Pământului.
Învăţase că umbrele există pentru a induce teamă, frică în sufletele oamenilor de la suprafaţă. Mereu se întreba cum arătau. Auzise zvonuri cum că ei ar fi doar nişte fiinţe slab dezvoltate din punct de vedere spiritual. Că ei puneau mai mult preţ pe lucrurile materiale şi de aceea umbrele se putea apropia mai uşor de ei. Însă auzi şi zvonuri cum că de fapt, unii oameni ar fi mai periculoşi decât umbrele sau alţii ar fi mai binevoitori cu ele.
Ştia şi o legendă cunoscută încă din străbuni cum că acum foarte mult timp oamenii şi umbrele ar fi convieţuit la suprafaţă. Oamenii învăţau umbrele taina simţului şi cum să-şi exteriorizeze sentimentele, emoţiile, trăirile, iar umbrele învăţau oamenii tainele cunoaşterii, ale magiei şi înfruntarea fricii faţă de necunoscut. Într-o zi însă un băiat umbră s-a îndrăgostit de o fată pământeancă, ceea ce era împotriva firii normale. Aşa că Zeul Umbrelor, Infernus, se mânie atât de tare încât distruse toate relaţiile cu oamenii, blestemându-i şi spunându-le că umbrele îi vor pedepsiră pentru fără de legea pe care o înfăptuiră. Astfel trimise la suprafaţă hoarde de umbre pentru ai înfricoşa pe oameni şi făcndu-i să le fie teamă. Aceştia din urmă nu mai puteau lua contact cu umbrele şi vice-versa. De atunci destinul umbrelor este acela de a invada visele oamenilor făcându-le coşmaruri şi, uneori, de a-i ataca.
Era oricum o legendă. Legendele sunt legende, chiar dacă se spune că ar avea un sâmbure de adevăr. El, ca şi celelalte umbre, nu avea sentimente. Nu simţea nimic pentru nimeni. Mai ales pentru oameni. Tot ceea ce aşteptase el era doar ziua în care va ieşi la suprafaţă pentru prima dată ca să înfricoşeze oamenii.
Şi iată că acea zi sosise. Acompaniat încă de două umbre merse în sala măreţului Rege al Umbrelor, Terras. Acesta spuse:
- Leonis, după atâta trudă în a învăţa arta de a înspăimânta oamenii, ai ajuns, într-un final, la partea cea mai grea a misiunii tale. Ştii foarte bine că fiecare umbră ce tocmai a terminat învăţătura Marelui Zeu Infernus, va trebui să dea o probă înainte să fie proclamat ca "Umbră ce poate călătorii între cele două lumi" şi în aţi pune în practică cele dobândite. Această etapă nu este una foarte uşoară. Trebuie să ai mare grijă. După Legile impuse de Zeul Infernus, această probă va dura 30 de zile şi 30 de nopţi. Ai destul timp la dispoziţie pentru a distruge vieţile multor oameni.
- Da, Mărite Rege Terras!
- Înainte să pleci ia acest colier. Are puterea de a te transforma în om timp de 12 ore în fiecare zi. Cum se vede, trebuie să acţionezi mai mult noaptea, pentru că ziua e mai puţin prielnică din cauza soarelui.
- Da, regele meu!
- Şi nu uita: cu cât mai multe suflete pângărite de groaznicele şi tenebrele noastre forţe, cu atât vei ajunge să posezi o putere inimaginabilă.
- Am înţeles!
- Prea bine, acestea fiind spuse, mult noroc în misiunea ta, tânără umbră!
Leonis ieşi din sala regelui, merse direct către portal, un fel de gaură de vierme între cele două lumi, şi păşi, fără vreo reţinere, în necunoscut.

:SP: Very Happy

Subiect: Re: ~Dansul umbrelor~ Mier Mai 21, 2014 3:50 pm

Imi place povestea... mai ales prologul. Pune next Very Happy

Subiect: Re: ~Dansul umbrelor~ Joi Mai 22, 2014 11:41 am

Prima zi

Păşeam cu o oarecare tragere de inimă în acea lume nouă. Era atât de luminoasă şi... enervantă. Gălăgie, ţipete, o grămadă de oameni. Nu aveai loc să respiri. Dacă mă gândesc mai bine, chiar că trebuie puţină autoritate venită din partea noastră, a umbrelor, pe Pământ.
Încercam să mă ascund la umbra copacilor, a tufelor, a unor clădiri mărginaşe sau a unor străduţe lăturalnice. Voiam să îmi pregătes un plan de atac. Însă mai întâi de toate trebuia să îmi găsesc o primă victimă.
Prima dată mă gândisem să atac un copil. Sunt cei mai uşor de manipulat şi de înfricoşat. Doar că această idee era mult prea tipică, banală pentru o umbră de stadiul meu. Pe imp de zi nu prea ai ce face. E prea multă lumină, prea multă lume. Noaptea în schimb poţi face ceea ce vrei tu pentru că nimeni nu ştie de unde ataci şi când. Atunci e mult întuneric. Atunci ia naştere demonul fricii. Atunci mă pot hrănii cu strigătele puternice ale victimelor neajutorate în timp ce se zbat să scape de sub teroarea umbrelor.
Totuşi, nu aveam vreun plan. Mă uitam spre cer încercând să scrutez norii. Credeam că astfel voi găsi o idee. Dar nu se întâmplă nimic. Tipic.
Apoi îmi amintisem. Da... Aveam pandantivul de la Stăpânul meu, Terras, care îmi dădea puterea de a mă transforma în om timp de 12 ore. Aşa că îl luasem într-una din tentaculele mele (Da, umbrele au tentacule) şi începusem să spun incantaţia de transformare. În câteva clipe arătam exact ca un om. Un om ce avea să urmărească alţi oameni pentru a putea vedea ce fac ei, cum trăiesc în această lume şi cum pot fii anihilaţi cu ajutorul fricii.

Ştiu că este cam scurt, dar promit că data viitoare voi încerca să mai lungesc povestirea. :SP: Very Happy

Subiect: Re: ~Dansul umbrelor~ Joi Mai 22, 2014 12:31 pm

Imi place ideea... pune next Very Happy

Subiect: Re: ~Dansul umbrelor~ Joi Mai 22, 2014 9:26 pm

Din curiozitate doream să văd cum arătam în chip uman. Aşa că încercam să dau peste o oglindă sau geam unde îmi puteam vedea reflexia. Nu suportam picoarele şi felul în care mergeam. Nu înţelegeam cum oamenii reuşeau să le folosească. Era mult prea greu pentru mine. Umbrele nu au picioare. Umbrele nu au o formă. Şi hainele... Groaznice.
Când găsisem un loc unde puteam să mă observ mai în detaliu, nu îmi venea să cred cum arăt. Cu părul negru şi răvăşit, pielea albă, un tricou negru şi larg, blugi de un albastru închis şi un fel de pantofi, care avea şireturi. Nici asta nu înţelegeam la oameni. Cum puteau să suporte acele haine. Şi ele erau groaznice, pentru mine.
Dar îmi plăcea culoarea ochilor. Erau negrii. Foarte negrii. Mi se potrivea. Era singurul lucru ce agream la mine în acel moment. Cred că totul mergea spre bine. După ce îmi aşezasem şuviţele de păr rebele,pornisem din nou la drum. Aveam de gând să observ cât mai multe persoane. Chiar dacă dura mai mult decât credeam. Nu aveam timp de pierdut. În acea seară trebuia să rezolv prima mea victimă.
Şi tocmai o găsisem.
Era o femeie mică de înălţime, păr blond, vopsit, ochi căprui deschişi, grăsuţă şi cu câţiva pistrui pe nas, îmbrăcată într-o rochie de vară albă. Se întorcea de la cumpărături. Mă camuflasem cu restul lumii. Nu voiam să atrag atenţia în timp ce o urmăream în drumul ei spre casă. Se pare că nu era singură. Un bărbat mai înalt decât ea, ce părea că avea în jur de 45 de ani, cu părul negru şi mustaţă, o aştepta în tocul uşii. Era soţul ei. Se îmbrăţişară şi se sărutară. Ce scârbos! Începusem să devin dezgustat din ce în ce mai mult faţă de acele fiinţe pe două picioare.
Apoi de după bărbat apăruse un copil de vreo 7, 8 ani. Acesta ţinea în mână o maşinuţă de jucârie. Îşi îmbrăţişă mama (normal!), iar mai apoi intrară cu toţii în casă.
Ideea îmi surâdea. Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine.
Un rânjet diabolic mi se întipărise pe faţă.

Vă aştept părerile. :o3

Subiect: Re: ~Dansul umbrelor~ Vin Mai 23, 2014 1:44 am

Cam eeeeevvviiiillll :evil:
neeeeext .. Imi place cum scrii

Subiect: Re: ~Dansul umbrelor~ Joi Mai 29, 2014 5:07 am

pui neext?

Subiect: Re: ~Dansul umbrelor~ Mar Sept 08, 2015 11:53 am

Poveste mutata la povesti de groaza scurte

» Dealul Umbrelor
» ~ Taramul umbreloR ~
» Lumea umbrelor

Cont pierdut

// Dacă nu ai acces la cont

~Dansul umbrelor~