Copii, doar copii

Probabil ca ...
Probabil ca atunci cand esti doar un mic copil , care nu stie multe , si totusi le stie pe toate , atunci cand ai nevoie de mami sa-ti lege sireturile si sa-ti de-a cate o explicatie nefondata pe orice intrebare stupida ce iti vine in minte .Pe la varsta cand totul ti se pare minunat si frumos , totul pare usor si greu simultan ,pe la acea varsta nu iti dai seama de multe lucruri , nu te poti defini inca o persoana , esti doar un mic copil ,curios, care isi baga nasul in toate , intreband despre fiecare asteptand cate un raspuns , asteptandu-te la ceva cat mai sincer si real .
Cand cresti mai mare iti dai seama de multe lucruri , lucruri pe care probabil nu ai vrea sa le stii , iti dai seama ca toata lumea  te vedea ca pe un lucru inutil , un copil , greu de cap , imatur , la varsta adolescentei cand tot peretele tau fictiv de realitate cade si se prabuseste lent in gol , zi de zi mai adanc transformanduse in praf , care se evapora raspandindu-se in aer ,cand parinti iti spuneau minciunile alea ca si-ar fi dat viata pentru tine , cand de fapt nici nu le pasa , ei habar-nau de nimic , pentruca sunt doar niste oameni , ca toti ceilalti .Niciodata nu am vrut sa fiu un om , definitia lor din propriul vocabular era un suflet de piatra , erau reci , nu le pasa de nimic , chiar daca plangeau ei nu simteau niciun junghi ascutit in inima , nu simtiau o usturime in gat si lacrimi fierbinti pe fata , chiar daca radeau , ei nu radeau si pe interior , nu stiau sa se bucure de nimic , de nici un lucru  marunt care te face fericit , de ziua de azi care maine va fii doar o amintire , de rasaritul soarelui , de aerul proaspat al diminetii , de roua dintre degete cand te plimbi prin gradina dimineata .Ei erau doar niste finte, traiau , si se plangeau de cat de greu e totul , si de faptul ca nu mai fac fata , erau infundati in secrete, secrete pe care le stiam , care mi se pareau absolut inutile , ducand o viata jalnica de pe o clipa pe alta , pana la moarte .
Eu nu am fost niciodata asa , inainte si dupa copilaie , orice lucru micut , absolut orice ma cutemura debucurie,tristete,si multe alte mii emoti pe care nu le puteam descrie , asta era un lucru pe care il iubeam si detestam la mine , faptul ca puneam totul pe inima , facandu-mi pulsul sa alerge din ce in ce mai repede , si palmele sa-mi transpre , facansu-ma sa-mi umplu fata de lacrimi sarate si deschizandu-mi dinti albi , cu maxilarul incordat la maximum ,era ceva ce adulti nu puteau sa simta , acel fior rece pe sira spinari ,pentruca ei ramaneau mereu acelasi  ,."pietris".

Sunt la ora de istorie???

cam da..

:bounce: