Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
Spectrul Realității
Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
• • Administratorii forumului vă invită să citiți regulamentul forumului cu un CLICK AICI . Crezi că îndeplinești toate criteriile vreunui grup? Vrei să faci parte din staff? Tot ce trebuie să faci, e să dai CLICK AICI și să faci o cerere și verifică dacă cerea ta îndeplinește cerințele cu un CLICK AICI. Mulțumesc pentru timpul acordat! • •
În cazul în care ești un membru vechi care și-a uitat parola, intră pe serverul de discord sau trimite un mesaj privat de pe un cont nou unui administrator.
Mesaje : 178 Data de inscriere : 20/03/2015 Varsta : 25 Localizare : Brasov
Subiect: Marile Jocuri Magice Dum Mai 02, 2021 1:20 am
Prolog
— Trei, am spus trei, rosti tărăgănat, cu voce molcomă, pe jumătate plată și fără expresie, pe sfert iritată și pe sfert forțată. — Ah, făcu bărbatul din spatele geamului, cu cutia de Aerius în mână. Mai luați pentru cineva? — Nu, răspunse sec. Bărbatul clipi, simțindu-se vizibil inconfortabil. Epuizase întrebările și nu știa cum să îl abordeze pe bărbat, ca să îl convingă să renunțe la două dintre cele trei cutii de Aerius – pastile puternice împotriva alergiilor, cu risc crescut de afecțiuni cardio-vasculare și cu numeroase efecte adverse și contra-indicații. Consumarea unei doze mai mare decât cea recomandată în prospect sau de către medicul de familie avea o varietate colorată de posibile efecte negative, începând cu decolorarea ficatului, șoc anafilactic, un număr de afecțiuni psihice (depresie, tulburare de personalitate, halucinații, dependență obsesiv-compulsivă), convulsii și uneori deces. Farmacistul își luă câteva clipe, timp în care trase câteva guri de aer sacadate, cu pauze între ele, de parcă încerca să spună ceva care nu voia să iasă, sau se hotăra în ultimul moment că nu e potrivit și exprimarea mai trebuia cizelată. Într-un final, după un lung contact vizual, își lăsă mâinile pe tejghea și puse jos cutia de pastile, dar nu și pixul din cealaltă mână, cu care începu să gesticuleze. — Doza recomandată este de două pastile în cazuri extreme în primele două zile, după care se reduce la o pastilă și nu trebuie depășită o perioadă de administrare de patru zile, începu farmacistul să turuie, nițel precipitat, dar totuși stăpân pe sine și cu un aer profesional. Și asta doar în cazurile extreme. Acum… dumneavoastră nu păreți a avea nevoie urgentă sau extremă, cu tot respectul. Ce vă recomand eu este o jumătate de pilulă diseară și încă o pilulă întreagă mâine dimineață, dacă nu sunteți mai bine... — Este interzis să cumpăr trei cutii? îl întrerupse bărbatul din polologhie, pe același ton plat și cu un substrat generos de viață falsă dedesubt. Farmacistul își linse buzele stresat și opri mișcarea pixului pe cutia lucioasă. — Nu este interzis, se bâlbâi acesta, dar nu este recomandat... — Atunci vreau trei cutii, vă rog, îl întrerupse încă o dată, iar farmacistul cedă în cele din urmă și îi împachetă capitulând trei cutii de Aerius într-o pungă de hârtie aspră care ataca la ochi cu reclama farmaciei mare, depresivă și colorată fix pe mijloc, ca un scuipat cu avânt. — Face 66,51.
Bărbatul pășea pe strada goală și dogorindă de fierbințeala nefirească a vremii, însă lui nu i se părea cald. Își strânse jacheta în jurul lui mai bine, de parcă era căptușită cu aluminiu pe interior. Pășea agale cu adidașii lui înalți de firmă și se gândea că încălțările sunt doar o expresie nefirească a avariției, niște idoli peste care să călcăm, dar care în același timp ne poartă pe noi în moduri dureros de invizibile pentru oamenii normali și limitați. S-ar fi descălțat dacă cimentul nu era așa fierbinte. A mers o vreme în felul acesta, meditând și încărcându-și sufletul, ținând punga de medicamente în mâini, lipită de abdomen. Nu o mișcase deloc de când ieșise din farmacie și asta îl făcea să se întrebe de ce cosmetiza lumea până și industria asta bolnavă a sănătății. De unde atâtea eufemisme? Pe vremuri se numea drogherie. Străbătu în două viteze trotuarul și băgă în marșarier când se apropie la trecerea de pietoni. Opri apoi tălpile și se asigură stânga-dreapta, după care se mai asigură o dată. Știa el. Era liber. Nu trecea nici măcar o mașină. Se hotărî să pună jos piciorul și porni credincios înainte. — Pfiu, pufni ușurat când ajunse de partea cealaltă a drumului și își luase un moment pentru a-și trage sufletul. A fost cât pe-aci. La o distanță de două blocuri mici de la trecerea de pietoni se afla căsuța lui. Din afară nu părea primitoare, iar când intrai, era de-a dreptul respingătoare. Pereții se presupunea că erau albi, dar în realitate nu părea că fuseseră albi vreodată. Pe jos zăceau niște covoare vechi și groase, cu culori prăfuite nestilistic, dar nu erau murdare – nu. Erau naturale. Își lăsă încălțările albe la ușă și intră în bucătăria destul de ordonată. Lăsă pe masă punga de hârtie și închise ochii, respirând adânc. Era ziua în care avea să scape de energiile negative care îl copleșeau. De undeva dintr-un colț al încăperii sclipea o pereche de ochi curioși, care îl urmăreau în liniște, fără să se apropie. — Îmi pare rău că suntem în situația asta, prietene, oftă Alexander și își lăsă capul pe spate. Nu te uita trist la mine. Nu e vina mea, e a ta... dar trecem noi și peste asta. Iartă-mă pentru păcatul pe care îl fac din iubire, își cântă acesta regretele către o divinitate pe care era sigur că a înțeles-o pe deplin, deși creatura din colțul camerei se îndoia de acestea. Dar nici că o interesa, câtă vreme își putea continua zborul liniștit prin casă. Se atașase de Alexander Grai-de-Aur în perioada de două sau trei zile de când conviețuiau în apartamentul lui mic. La început i s-a părut o ființă ciudată, năucă și dereglată, dar pe parcurs a prins drag de el și au devenit prieteni. Alexander era hotărât să îl adopte și îl boteză Romulus – după marele Romulus din mitologie. I-ar fi spus Remus poate, dar i s-a părut banal. Prea banal pentru noul lui companion. Dar să îl adopte era un mare păcat, o cădere în păcatul creației gandanice – creație a urâtului, a nenumitului, a nefolositorului. Dar se zdruncină puțin în credința lui destul de repede, după ce acesta îi salvă viața când îl trezise chiar atunci când era pe punctul de a se îneca în cadă. Așa că se hotărî că poate există șanse să iasă ceva bun și din ceva rău. Musca își înclină căpșorul privindu-l cu atenție cum desfăcea punga solemn și înghițea pe rând pastilele împotriva alergiei. — Bzzzz, făcu precaut Romulus după ce Grai-de-Aur înghiți și ultima pilulă. — Șș, este făcut, răspunse Alexander solemn, cu ochii încă închiși. Să știi că pentru tine o fac. În câteva momente vei fi liber să zbori și să te apropii de mine, datorită trupului meu pre-purificat. Doar câteva... Se opri și își simți gâtul cum se umple brusc. Nu reușea să tragă aer pentru a se calma, iar pe bărbie simțea doar vag cum ceva umed și gros se scurge, dar nu simțea încotro se duce. Plămânii începeau să îl ardă. Brusc, s-a dezechilibrat. Musca din colțul camerei și-a fremătat aripile agitată. — Cred că asta... asta meritam, spuse bărbatul cu greu, chinuindu-se să respire. Am... am păcătuit... dar am f...făcut-o din... din priet... priete... — Bzzz? Bzzzzzz! și Romulus se apropie de el în grabă.
***
Sarcedos sări brusc în fund, chinuit de o tuse seacă, pe care o asocie imediat cu înecul. Dar nu avea salivă. De fapt, gâtul îi era foarte uscat. Mereu adormea cu gura deschisă și visa toate ciudățeniile, apoi se trezea cu dureri și întrebări. Tuși până ce din gât îi sări biata insectă, care acum tremura fără viață pe podea. O privi câteva clipe, frecându-și gâtul iritat și apoi pufni nemulțumit. — Muște proaste. Și se băgă din nou la somn. De data asta visa că purta o mască verde cu nas mare și striga iritat după căței știrbi.
Remor, Andra. și DedeDali apreciaza acest mesaj
DedeDali V.I.P
Mesaje : 41 Data de inscriere : 23/06/2019 Varsta : 24 Localizare : Brasov
Subiect: Re: Marile Jocuri Magice Dum Mai 02, 2021 1:35 am
Cât de fascinant! Deci sentimentul predominant este de confuzie:))) Dar îmi place mult, abia aştept să vadă Remus ce i-ai facut prima parte şi deja avem umor, muşte, suicid, vise dubioase, Alexandru nea gură de aur şi farmacişti anxioşi. Place la nebunie, aiba aștept continuarea să îmi luminezi confuzia
Arthakin Membru
Mesaje : 6 Data de inscriere : 10/05/2020 Varsta : 25 Localizare : 067_111_100_108_101_097
Subiect: Re: Marile Jocuri Magice Dum Mai 02, 2021 2:00 am
Am rămas confuz, am să-mi păstrez aceasta stare pentru partea următoare. Ne vom revedea mai tarzzzzzzzzziu.
Andra. Moderator
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
10 ani
10 ani de la crearea contului.
Mesaje : 105 Data de inscriere : 13/08/2014 Varsta : 24 Localizare : Alba
Subiect: Re: Marile Jocuri Magice Dum Mai 02, 2021 2:36 pm
O descriere fascinantă cu o tentă de parodie! Am fost confuză la jumătatea textului, dar felul tău de a scrie m-a captivat pe de-a-ntregul! Aștept cu nerăbdare următoarea parte!
Alex. Administrator
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
10 ani
10 ani de la crearea contului.
Mesaje : 1321 Data de inscriere : 26/07/2013 Varsta : 24 Localizare : Brasov
Subiect: Re: Marile Jocuri Magice Dum Mai 02, 2021 6:22 pm
Nu știu dacă mai are rost să spun și eu că sunt confuz in urma prologului, așa că mă rezum la a spune că mi-a plăcut oarecum ideea cu visele ciudate și fără rost (pun pariu că te-ai inspirat din propria experiență ;> ) și că nu sunt singurul care îi zice Romulus lui Remus. Next, snake.
Remor Fondator
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
10 ani
10 ani de la crearea contului.
Mesaje : 333 Data de inscriere : 19/12/2011 Varsta : 26 Localizare : Wonderland