Zeita Timpului

Am simțit cum pământul se zguduie la incantația lui . Putere era de nedescris si vrăjile mai puternice ca niciodată. Nu era prima mea lupta cu el si cu siguranța , nici ultima. Nu îmi place faptul ca m-a întrecut în putere și nici că mă poate ucide în orice minut sau secundă. Trebuia să-mi adun puterile și să încerc să nu mă tai singură cu sabia pentru că, îmi place sau nu, mă fascinează. Atunci când am văzut cum cerul se crapă în două... Am știut că trebuie să-mi revin. Trebuia să lupt și să înving, chiar dacă îmi e imposibil.
Am creat o sferă de energie lovindu-l din plin, dar abia clătinând-l. Mi-a zâmbit triumfător și m-a atacat cu sabia tăindu-mă pe abdomen. Scuipând sânge mă târam pe jos încercând să nu mă tai în a mea.. M-am sprijinit cât am putut de copac și m-am ridicat privindu-l în ochii ce îi jucau de mândrie.
- Retrage-te acum sau îți voi pune capăt și capul tău va sta pe biroul meu. Știam că nu trebuie să mă joc așa ca mi-am lăsat capul în jos si m-am predat.
- Atunci când data de 11 august va veni și cerul sa va întuneca, voi veni după tine să-mi iau trofeul sau să mor ucis de fiica lui Cronus.
Am privit cum se îndepărtează ștergându-și sabia cu degetele de sângele meu.

14 Iulie - 2086
Îmi era frică, știind că îl dezamăgesc pe Cronus și că voi începe din nou antrenamentele dure. Uneori îmi doresc să fiu om și să trăiesc pe pământ, nu în dimensiunea asta de rahat în care timpul trece dublu față de cel normal. Mi-am deschis ușa ușor, intrând în cameră și căutând lumânarea care era singura mea sursă de lumină. Nu era vorba că în dimensiunea asta nu exista tehnologie, dar Cronus nu vroia sa mi-o ofere. Nu am știut niciodată cum e să ai un tată iubitor care să-ți dea sfaturi, sa îți vorbească frumos, sa te sărute înainte de culcare și să te înveselească. Trebuia să trag atât de multe la o vârsta așa de fragedă . Am 17 ani și în tot timpul vieții mele, am avut parte numai de suferință și de plânsete. Îmi urăsc viața, urăsc ce sunt și îl urăsc pe Cronus care m-a făcut să sufăr atât de mult. Știu că nu am cum să scap de el. Pot să plec, să fug, să mă ascund, dar el va da timpul înapoi și mă va găsi. Preferam să mor pe câmpul de luptă unde am fost găsita la 2 luni și să nu am parte de atâta chin. Mă străduiesc să mă țin pe picioare și să îl respect, chiar dacă îmi vine sa îl omor.
Cu mâinile tremurând am aprins lumânarea și m-am dezbrăcat de hainele îmbibate de sânge. Niciodată nu am lăcrimat în timp ce eram atacată sau lovită de un alt demon sau zeu, dar atunci când sunt lovită de Cronus, cu un cuvat cedez.. Patul era tare și frigul se așeza în cameră. Stăteam într-o camera mică, cu un pat și un dulap în care îmi țineam puținele haine. Camera era din cărămizi, nici vorbă de var sau măcar ceva ce să o acopere. Jos era doar betonul rece și un mic covoraș lângă pat. Geamul era deasupra lui și era acoperit de un cearșaf mic și pătat de murdăria care venea de afară. Cât despre celelalte camere pot spune că e lux. Nu îmi este permis să stau pe canapeaua moale sau pe covorul pufos, fiindcă nu sunt destul de puternică pentru el, nu îmi pot permite nici măcar un sfert din sfertul luxului.
M-am trezit când soarele a răsărit și la auzul armăsarilor care galopau și nechezau fericiți la venirea dimineții.


Îmi cer scuze de greșeli, nu am scris de mult... Sper sa va placa!

Topic corectat de PaoloDeni.

Multumesc mult pentru sfaturi si parere. Probabil o sa postez saptamana viitoare pentru ca incepe scoala si am pregetiri de facut ca boboc Oricum nu o sa renunt la ea

Poveste originala, cu partea cu luxul ai fost interesanta!  fiica unui zeu, sa isi trateze asa fiica, e ceva...
Oricum astept next, ma bucur ca am citit si ca voi citi aceasta poveste

Am ieșit din cameră cu o cârpă în mână. Prin geamurile luxoase din sufragerie, bătea lumina soarelui și copacii verzi dansau ușor cu vântul. Mă deplasam greu cu durerea ce mă seca. Dezastrul din casă era făcut de Cronus care sigur nu era aici. Afară era cât de cât mai răcoros, dar perfect pentru o baie la cascadă. Apa era curată, ca și cristalul sau cerul alb. Se anunță o furtuna neprevenită... Vremea de genul ăsta aduce numai necazuri. Intrând în apă mi-am dat rochița și lenjeria jos. Apa e călduță față de vremea de afara. Dădeam ușor cu mâna peste tăietura dureroasa. Sper că, Cronus va încerca să facă ceva înainte să afle de ce o am eu și nu cel care mi-a facut-o. M-am scufundat în apă relaxându-mă și înnotând. Cât de frumoasă era cascada asta pe atât de periculoase. Atunci când doi Demoni puternici se luptă pe tărâmurile astea, cascada nu mai varsă apă, ci lavă. O picatură de lavă dacă te atinge, ești mort.
Cerul a început să se întunece și a devenit negru ca smoala. Dar soarele nu a disparut, ci s-a transformat într-o minge roșie ca sângele de foc. În jurul soarelui s-au format doua paranteze argintii și acum ochiul privea peste noi. Am ieșit din apa și din fugă m-am îmbrăcat alergând spre casă. Cronus aflase.

Corectat de Gina.
Corectare: Greșeli gramaticale, de exprimare; plasare diacritice

Pai locul unde se afla Chronos adica un zeu, o putere divina, ar trebui sa descrii mai mult locul acesta pentru ca pana la urma aici este asezamantul unei forte divinie si mai ai grija ca faci un fel de vartej de trecut si prezent.
In rest, astept next

Multumesc de sfat Vreau sa vad ce mai spun si altii si dupa pun netx

Pai Scorpion a zis cam tot ce se putea...
Eu astept next acum  dar oricum a fost bine pentru ca nici partea nu a fost langa, dar  deranjator a fost putin acea amintire cu lava si cea in  Chronos afla.

Scuze ca intreb .. dar de ce a fost deranjant?