Zeita Timpului

Intrând în casă tremurând de frică. Mi-am acoperit rana cu o cârpa. Nu trebuia să afle... nu acum!
- Aimee! I-am auzit vocea groasă strigându-mi numele.
„E nervos.. Am încurcat-o.” A fost primul meu gand.
- Vino aici! Acum!
M-am dus spre bucatarie și m-am oprit în fața lui. Ochii săi verzi străluceu de mânie și ținea pumnii strânși.
- Ai pierdut bătălia, nu?
Nu stiam ce sa spun. Îmi era frică și credeam că mă va ucide doar din priviri.
- D-d-da.. Am încercat, dar n-nu am putut.
- Te-am antrenat ani întregi! Nu e prima ta lupta, cum ai putut pierde în fața unui demon?! Cum voi putea eu să te las pe tine să conduci timpul? Nu ești în stare de nimic!
S-a apropiat de mine cu repezeciune și mi-a prins mâna stângă strângând puternic. Am strâns din dinți. Durerea era mare, de ce nu înțelegea că nu pot să fiu ca el?!
- Pregătește-te pentru antrenament. Ai cinci minute să fii pe teren.
Am fugit în camera mea și mi-am îmbrăcat hainele de luptă. Un costum mare de piele care îmi mula corpul. Culoarea era îngrozitoare. Un maro deschis și murdar.
Pe terenul de luptă bătea vântul, iar cerul părea că va cădea peste noi în orice moment, copacii erau smulși din rădăcini și cădeau violent la pământ. Un tunet ne-a lovit și ploaia a început cu picături calde. Privindu-l, am observat cum se îndreapta spre mine cu repezeciune și cu o lovitură de degete m-a lovit un fulger. Am căzut la pământ cu putere. O durere mare de cap m-a copleșit și am simțit cum sângele îmi pulsa. M-am uitat la Cronus printre gene și l-am văzut apropiindu-se de mine, apoi ochii mi s-au închis și am căzut într-un somn adânc.

Am deschis ochii și am văzut tavanul camerei mele. Oare cum de nu m-a omorât? Sau mă așteaptă altceva..? M-am ridicat pe șezute și în fața mea am văzut ceva ce părea a fi un om, dar nu avea păr și nici haine. Din gură îi curgeau bale și mă fixa cu privirea. Ochii erau roșii și înspăimântători. Și-a trecut limba slinoasă peste buze, după care se apropia de mine în genunchi și mâini. Sângele mi se urcă în cap și durerea re-apare. Am pus o mâna pe pat apoi pe a doua, nu am mai așteptat și l-am lovit cu o bulă de energie. S-a trântit de perete, din gura și nas curgându-i șiroaie de sânge. Zona lovită sângera și ea abundent. Ochii i s-au dat peste cap și au devenit albi. Ușa s-a deschis și a intrat Cronus:
- Vad că te-ai aparat, de ce ai făcut-o? Nu știai că asta ți-e pedeapsa?
- Mă omora.. trebuia să o fac..!
- Ridică-te!
M-am ridicat cu greu din pat. Durerea de cap mă omora, la fel și cea de abdomen....


Îmi cer scuze pentru greșeli și că e așa scurt.

Corectat de Gina
Corectare greșeli de toate felurile; plasare diacritice

Umm, partea asta are multe greseli, deci rog un corector sa o corecteze.
Ceva nu am inteles:
Ochii verzi straluceu de manie si mainele s-au facut pumni.
Deci mainiile nu am cu sa se  faca pumni, poate sa isi stranga mana(pumn), deci intr-o parte ai voit sa transmiti anumite sentimente, pe care cel putin eu le-am inteles si am putut face conexiunea, partea cand e gata pentru antrenament a fost acea parte(adica cea de afara), mi-a placut in general

Vroiam sa scriu ''cearsaf mic" si presupun ca orice scriitoar are greseli de tastare.

Multumesc!

Umm pai s-a spus cam tot ce era de spus , momentan nu am nimic de adaugat , ideea povestii este foarte buna iar exprimarea nu a fost deloc rea.
Astept next