La loc de cinste, în mitologia urbană americană sau britanică, stau și poveștile în care sunt implicate fantome, precum cea a unui șofer care ia o fată la autostop de pe marginea drumului, o duce acasă, iar a doua zi găsește haina acesteia pe banchetă. Mai face un drum ca să îi înapoieze obiectul de îmbrăcăminte, dar la ușă apare o bătrânică (mama fetei), care îi spune că fiica ei a murit cu 40 de ani în urmă, într-un accident de mașină pe acel drum, când se întorcea cu prietenul ei de la o seară de dans la liceu. Fantomele se regăsesc din belșug și în folclorul urban românesc, dar predilecte sunt poveștile cu strigoi (sau moroi). O astfel de legendă vorbește despre doi prieteni care traversau o pădurice pentru a ajunge la discoteca din satul vecin; unul era căsătorit, celălalt avea o iubită. Cel căsătorit face glume pe seama iubitei celuilalt, iar în aburii târzii de alcool, la întoarcerea acasă, cel din urmă îl înjunghie pe prietenul căsătorit. Omul este îngropat după datină, soția însărcinată face pomeni și ține doliu, dar la o lună după înmormântare se trezește cu bărbatul dând ușa casei de perete și cerând supărat mâncare, că tocmai a venit prin frig de la discotecă și îi este foame. Șocată, soția nu știe ce să îi spună, omul iese prin curte, îl văd vecinii, care o iau la sănătoasa… în final, dus la cimitir și văzându-și mormântul, pricepe și bietul bărbat că e mort și a devenit strigoi. Povestea spune că de atunci el nu a mai ieșit din casă, stă și lucrează coșuri de nuiele pe care soția le vinde la târguri, iar copilul său este strigat de oameni ”băiatul strigoiului”.