Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
Spectrul Realității
Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
• • Administratorii forumului vă invită să citiți regulamentul forumului cu un CLICK AICI . Crezi că îndeplinești toate criteriile vreunui grup? Vrei să faci parte din staff? Tot ce trebuie să faci, e să dai CLICK AICI și să faci o cerere și verifică dacă cerea ta îndeplinește cerințele cu un CLICK AICI. Mulțumesc pentru timpul acordat! • •
În cazul în care ești un membru vechi care și-a uitat parola, intră pe serverul de discord sau trimite un mesaj privat de pe un cont nou unui administrator.
Mesaje : 393 Data de inscriere : 07/11/2014 Varsta : 21 Localizare : Acasa.
Subiect: Re: ~ O mie unu! Lun Iul 27, 2015 12:27 am
Doriana?! Dorianaaaa?! Ok nevastă , te ţin eu minte! Deci , fără deci, îţi ador povestea şi frate , nu ştiu de unde îţi vin atâtea idei uimitoare.Eu zic să bagi next cât de repede , că de nu.... vezi tu de ce e în stare vampiriţa Doriana (fick mit diese name). Next! ♥♡♥♡
Andra. Moderator
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
10 ani
10 ani de la crearea contului.
Mesaje : 105 Data de inscriere : 13/08/2014 Varsta : 24 Localizare : Alba
*Zdrang* O altă vază se sparse de mâinile zânei întunecate. Era peste limita normală a furiei.
- NU ÎMI VINE SĂ CRED! ţipă ea, privind deja altă vază. CUM S-A PUTUT CA SORĂ-MEA SĂ PUNĂ GHEARA PE UN OM?! Într-un castel din Aglesia, aflat la mare distanţă de Capitală, unde domnea Eleanor şi Liga sa, o mare revelaţie se desfăşura. Înconjurată de propia sa Ligă, prinţesa întunecată Emar îşi descărcase furia pe obiectele din jurul ei. Spre fericirea ligii. - CUM?! Cu aripi uriaşe, de fluture, transparente şi în acelaşi timp cu o nuanţă puternică de gri închis, Emar se diferenţia şi prin aspectul său fizic: un păr lins, scurt, cu adevărat negru şi ochii violeţi, exact ca şi a lui Eleanor. Detesta asta, să aibă nu doar acelaşi sânge ca şi ea, dar şi aceaşi ochi! Credea că Creatorul s-a plictisit când i-a decis personalitatea şi fizicul, încât se oprise la ce era mai important: ochii! Îl blestema în furia sa incredibilă, nu doar corpurile neînsufleţite ale vazelor cu flori aveau de suferit. Până acum a distrus patru. - AAAAAHHHH!!! Cinci cu aceasta. Se rotea în jurul unui covor ţesut din argint de câteva secunde, cu mâinile la tâmple, disperată. Mai bine spus, nervoasă. Îşi târâia trena lungă pe gresia puternic strălucitoare în lumina lunii. Deşi fâşiile lungi ale mănuşilor nu ajungeau până la gresie, tot se puteau freca de genunchii ei complet albi. Cele două surori nu îşi puteau găsii o pereche în frumuseţe... Şase vaze... Unul dintre membrii care vizionau spectacolul de furie ieşise din umbră şi începu a strânge rapid cioburile de porţelan. În câteva secunde, la propiu, toate cioburile erau puse pe o masă. Din spate se auzi o voce feminină, plină cu venin. - Ce vrei să faci Remus? Ha??? şi începu a râde puternic. Te consideri menajeră??? Băiatul arăta perfect... normal. La prima vedere. Avea părul ciufulit, brunet şi ochii căprui, adânci. Însă, în jurul gurii, avea înfăşurată o bucată de material pentru a-i ascunde... - Ce crezi că Fac, Kris? Îi răspunse cu asprime. Ajut stăpâna în a-şi face ordine în gânduri. - Curăţându-i cioburile? Hahaha, continuă uşor magiciana de Kris. O fată înaltă, şi întunecată. Ochii negri, părul şaten. Specie: Magician. Unul dintre cei mai afurisiţi... Kris este descendenta unei familii regale decăzute a căror unic moştenitor doreşte să readucă onoarea familiei sale. S-a aliat cu Emar... - Mai uşor Kris... Vrei să te muşte? Se auzi o altă voce masculină din spate. Fata se cutremură când auzi „să te muşte”. Orice, dar să nu te muşte Remus... Nu este o creatură obişnuită. El este călăuza lui Emar! Ca şi în cazul lui Eleanor, o călăuză săvârseşte aproape toate ordinile principale ale stăpânei. O poţi numi mâna dreaptă, cea mai apropiată de conducător. Emar l-a numit pe Remus mâna sa dreaptă... El beneficează de o putere incredibilă a membrelor şi în acelaşi timp deţine o viteză incredibilă. Nimeni nu se poate compara cu el, înafară de O mie unu. Chiar dacă el nu este călăuza lui Eleanor, Tyrion ocupă o altă funcţie. Mult... mai... importantă. - Nu Robert, nu doresc! Răspunde fata iritată. Poate ar dori o bucăţică din tine!! - TERMINAŢI! Ţipă puternic Emar şi distruse a zecea vază, curăţată oricum de Remus. Toţi se cutremurară. Robert ieşise şi el din întuneric, cu ochii săi portocalii strălucind puternic. Un băiat brunet care era îmbrăcat cu o jachetă neagră de piele şi pantaloni de aceaşi culoare. Îşi freca bucuros palmele, lăsându-şi colţii la vedere. Era un vampir. - Robert... mârâi Emar şi îl ţinti cu degetul; în momentul următor vampirul ajunse involuntar în faţa zânei, levitând speriat. - Regina mea.... - Vei pleca după urmele omului cules de sora mea. Îmi dau seama că a ales-o cu mare grijă din rândul semiţei lor... Se opri şi îşi alese cu înţelepciune cuvintele... Doresc, Robert, ca tu să fi liderul următoarei expediţii şi să-mi aduci omul... Troth se va ocupa de el cum se cuvine. Remus făcu ochii mari, iar Kris aproape scuipă vinul care-l gustase. Troth era doctorul nebun şi sadic al lui Emar. S-au întâlnit cu el de multe ori. În coşmaruri... - Am înţeles, regina mea... Vom pleca în zori.
***
M-am plictisit. La propiu... Cum am plecat din Aglesia, nu îmi dau seama. Înaripata, zâna, nu Mona, a făcut un fel de descântec şi am ajuns în ploaie, pe o stradă din spatelele unui restaurant. Bineînţeles că eu sunt îmbrăcată la fel de sumar, pătate cu lichid vişiniu, cu hainele arse de la lupta cu Tyrion şi vânătă... şi înfometată... şi obosită. Dar totul a meritat din plin!!! Feţele lor îngrozite, sângele de pe feţele lor, aripile rupte ale lui Night (Tyrion), disperarea din aer... Atât de delicios... Eleanor... mi se părea că a fost devastată. Asta se întâmplă când mă calci pe coadă. De parcă aş avea eu aşa ceva... A, s[ nu uit să vă spun. Ca şi gest al distrugerii casei mele, mi-a fost dăruită o bucată de 2 kg de aur.
Intru în restaurant, uitând complet de înfăţişarea mea şi de săbiile X din spatele meu. Toate privirile se întorc spre mine, văd că ora este opt jumătate. Destul de devreme pentru întunericul de afară. Însă nu mă interesează ce gândesc despre mine. Să creadă ce vor. Pentru mine, fantasticul oficial există! Mă aşez la o masă şi aproape adorm până vine chelneriţa speriată şi începe a comunica bâlbâit. - Nu aveţi.... voie... cu arme înăuntrul res-res-restaurantului... Mă uit la ea, la vestimentaţie şi la decoraţiunile din jurum meu. Tipic restaurant american. Gen... fast-food cu chelneriţe băgăcioase care vorbesc urât. Dar nu şi asta. Era aproape să facă pe ea. - Nu renunţ la ele, îi spun aproape adormită. Renunţ la ele şi tu la viaţă.... deci, scumpa, am ajuns la un compromis.. Şi scot din vestă lingo-ul de aur, doresc un hamburger, o porţie de spagheti şi orice este scump. Păstrează 100 de dolari şi restul îl vreau în bancnote cât mai mari... ai înţeles? Chelneriţa a pălit la faţă. Probabil credea că am jefuit o bancă sau că am ucis pe cineva pentru această cantitate de bani. Ok, devine amuzant că eu chiar ucid! pentru bani. I-am făcut semn să se ducă şi... - Şi o porţie de scoici! - Şi una de legume la cuptor! Vocile acestea. Mă uit în faţa mea şi văd păr ondulat. Mona. Simt cum cineva mă miroase. Doris. - Ce faci colega? Ai făcut un adevărat show acolo! Spune vampiriţa Doris. - Şi nu a fost apreciat de nici unul dintre noi, continuă Mona. L-ai pus direct în camera de urgenţe pe Tyrion! - Crezi că-mi pasă? Ripostez adormită. Aţi meritat-o! Cine v-a mărturisit că eu vreau să ajung acolo, la o regină cu probleme, ha? - Nu o face pe Eleanor nebună! Lovi Doris masa cu forţă, aproape rupând-o în două. Ea este regina ta. - Nu, nu este. Şi nu vă permit vouă să comandaţi de pe banii meu mâncare! Mârâi la ele. Îmi dau seama că tot restaurantul se holbează la noi. Când îmi întorc privirea spre Mona, ea îmi face cu ochiul, zâmbind. Când mă uit spre Doris, simt cum nasul mi se striveşte de atingerea pumnului ei şi... întuneric.
Mă trezesc cu ochii larg deschişi şi simt cum stropii de apă mă săgetează, rănindu-mi retina. Clipesc repetat şi simt cum sunt cărată... Încheieturile mâinilor sunt apăsate şi împreunate, la fel şi a picioarelor. - Cât mai avem? Aud ca printr-un vis vocea Monei. - Habar nu am, crezi că sunt un GPS modern? asta-i Doris, cu siguranţă. Încep să mă zbat din toate puterile şi îmi dau seama, în momentul în care încerc să scot un cuvânt, că nu pot vorbi bine. - La d‘cu chu ‘roi de ‘roaste… Ele încep să râdă de slăbiciunea mea. - Până acum nu am fost făcută o roastă, dar tu, Mona? Hahaha!! - Nici eu, spuse zburătoarea pe un ton mai calm. Mă bălăngănesc ca o frunză în adierea vântului şi o privesc pe Doris cum mă ţine de picioare. Cu siguranţă în cealaltă parte este 2 Aripi... Ce vor să facă cu mine, nu ştiu. Dacă pot gândi bine, nu am nici un habar. Unde mă aflu, PAS! - Aturisitelor, bolborosesc ceva de şi mie mi-e ruşine de propia voce. După simt cum corpul mi se izbeşte de pământ, în ceva umed. O baltă... -.- - Zoeeeee, aud vocea mieroasă a lui Doris. Avem nevoie de tine, drăguţa! De noi nu vei scăpa nici moartă. - La propiu, completă Mona în ploaie. Simt cum întreg corpul îşi recapătă energia când Mona mă atinge pe frunte. Mai mult îmi dă o palmă, însă nu vreau să intru în detali. Pasăre afurisită, poate frea un nou stil la aripioare. Stilul Zoe! - Deci, iubiţica, continuă vampiriţa, mi s-a părut blasfemie ce ai făcut acolo. Ai rupt aripile lui Tyrion fără vreo milă şi l-ai lăsat într-o baltă de sânge! Pe lângă asta ai luat şi aurul lui Eleanor. - Păi dacă mi l-a dat!! - Nu este frumos, zise Mona pe un ton calm, încercând să acopere sunetul ploii. Ai fost onorată să o vezi pe regină în persoană. Însă tu i-ai prezentat o adevărată ofensă cu gestul tău... sadic. - De parcă ar fi prima dată, murmur şi mă ridic din baltă; este complet neplăcut să fi îmbrăcată ca mine şi să fi într-o baltă... baltă noroioasă... Mă uit la ele, amândouă stând în faţa mea, drepte. Cam înfricoşător ştiind că una dintre ele este vampir. Îmi strâng puternic mânerul uneia dintre săbii şi văzând asta Mona oftează zgomotos. Doreşte să spună ceva, spune însă spre uimirea mea îmi aduc aminte că mai am şi altceva înafară de săbiile X. Mă uit pierdută în ochii Monei care mi se adresează şi cealaltă mână mi-o duc în spatele pantalonilor, unde îmi este pistolul cu cârlig. Îl ţin bine în mâini şi o întrerup brusc pe Zburătoare: - Nu mi-a părut bine că v-am cunoscut, şi le zâmbesc; în următoarea secundă am ochit un bloc din cărămidă aflată la câţiva metri distanţă, am simţit smucitura puternică şi dusă am fost. Am auzit-o pe Doris cum mă înjura şi mi-am dat seama că ceea ce făceam era în zadar. Ele m-au găsit imediat şi ca să pun mai multă sare pe rană, sunt creaturi supranaturale! Ajung pe pervazul unei ferestre şi o femeie mă vede speriată. Arătam oribil, ştiam. I-am făcut cu mâna şi după am ochit al colţ cu pistolul, zburând zeci de metri prin ploaie. Asta a durat vreo zece minute până când am înţeles că m-am îndepărtat câţiva kilometri. Am fost rapidă şi... cred că am reuşit să ajung într-o zonă sigură. Sar de la câţiva metri înălţime pe iarba udă a unui... parc. Am sărit da... vreo 10 metri pe diagonală. Mă mir! Cum este posibil!? Şi nu simt nici o durere!! Îmi pun înapoi pistolul cu cârlig şi m-am ascuns sub un copac cu coroana mare. Am început să inspectez cerul, crezând că o să o văd pe Mona. După mă uitam prin împrejur- tare mi-aş fi dorit să ştiu unde mă aflu- Doris nici unde. Oficial am scăpat de ele. Oficial am rămas fără aur. Oficial sunt falită şi fără casă. Toate mi se par bune până acum...
După câteva minute plângeam ca o femeie părăsită la altar. Nu-mi vine să cred cum a evoluat viaţa mea! De la o fată a străzii la un asasin urban; şi acum din cauza unei zâne totul mi s-a dus pe râpă. Dacă cineva m-ar asculta ar spune că sunt nebună. Dar, dacă aş fi acceptat oferta lui Eleanor, să-i fi antrenat Liga? Adică, o parte din viaţa mea am axat-o pe violenţă şi să-mi dedic ceva timp pentru o pregătire serioasă în caz de război al supranaturalului... Ce tot spun aici? Să-mi risc viaţa pentru aşa ceva?! Însă... ce aş putea să fac mai departe pe calea Normalilor? Să mă fac o femeie de afacere şi să car după mine doi plozi? Până aici! Trebuie să ajung înapoi la Eleanor, să-mi cer iertare şi să o ajut! Îmi voi accepta pedeapsa, dacă voi primi una, şi să să-mi dau toată silinţa în pregatirea Ligii!!! Lovesc cu pumnul pieptul în semn de solidaritate. Da, da! Asta trebuie să fac. Dar cum?! Da... da! Trebuie să mă întorc la Doris şi Mona. La ... unde m-au cărat. Sper să mai fie acolo! Pornesc la fugă prin stropii reci de ploaie care îm biciuiau pielea caldă. Zâmbeam. Mă întreb ce o să mă aştepte? Bogăţii, mâncare, relaxare, distracţie... prietenie. Abia aşteptam!! Până când am auzit o voce groasă a unui bărbat. - Omuuuul... Mi-a îngheţat inima în piept şi sângele în vene doar la auzul acelui glas înfiorător. Mă întorc speriată, pas cu pas 180 de grade. Şi îl văd. O siluetă întunecată de doi metri jumătate care se mă priveşte cu ochi roşi strălucitori. Am rămas paralizată. Pot vedea cu greu că silueta are păr pe faţă şi pe mâini, iar cel din cap este destul de zbârlit. Om-lup! Am scos repede săbiile din teacă şi am făcut câţiva paşi înapoi, complet speriată! Văd că în spatele acelei creaturi mai sunt duzini întregi de alte creaturi, la fel de păroase, cu ochii aurii. Scot mârâituri, răsuflări grele. Toţi sunt îmbrăcaţi la fel, toţi într-o uniformă ciudată, neagră. O vestă fără mâneci asemănătoare cu a mea, dar mai bărbătească fără nasturi, şi pantaloni lungi negricioaşi. În picioare nu purtau nimic, însă li se vedeau ghearele... Am tăiat-o din loc înţelegând situaţia în care sunt. Nu ştiu cine sunt sau ce vor de la mine, dar un lucru e sigur: îmi vor răul. Încerc să mă uit în spate şi dau cu capul de ceva tare. Mă frec în locul durerii şi privesc în sus. Cel cu ochi roşii era în faţa mea. Cum s-a putut mişca aşa de repede?! - ZOOOE! În următoarea secundă sunt în aer. - CE NAIBA AI FĂCUT?! - NIMIC, îi răspund Monei atât de tare încât să audă. Mă uit în jos şi văd în acea aglomeraţie vampiriţa cu o sabie în mână. Încercă să se apere şi după văd începătoarea din ea. Doar dădea dintr-o parte şi în alta cu lama sabiei, încercâd să lovească unul dintre oamenii-lupi. Poate că nu era chiar atât de începătoare precum părea, însă eu aşa o vedeam. Mi-am dat seama că trebuia să o ajut. Mona, cu aripile sale uimitoare, începe să coboare cu viteză, înţelegând intenţia mea. Mă eliberează, căzând direct pe unul dintre lupi, moment în care Doris se lupta corp-la-corp cu Roşul. Se pricepea, nu glumă. Probabil vampirii au o super putere în membre. Pe creatura pe care am căzut, imediat i-am introdus sabia prin gât. Mă uit în prejur şi văd câţiva venind înspre mine. Acum, fiindcă erau şi fetele lângă mine, putem lupta cu toţi, chiar dacă ele nu se pricepeau la arme. Şi vom ieşi victorioase! Simt cum cineva mă leagă la gură şi primesc o lovitură în cap.
Când îmi revin câtuşi de puţin văd corpurile celor două fete în faţa mea, într-un spaţiu închis cu puţină lumină. Simt răcoare în jurul meu şi metal sub mine. O drace... - Am fost... încerca Mona să spună... - Capturate, i-o reteză Doris. Creaturile acelea sunt vârcolaci şi sunt din ordinul lui Emar aici! Mârâi ea nervoasă. Nu pot să cred că am căzut din mâna lor!! - Dar unde suntem, întrebă Mona sfioasă. - Într-o dubă, i-am răspuns. Îmi amintesc când tata m-a legat şi m-a sechestrat şi pe mine într-o astfel de maşină. Simt cum încheieturile sunt legate. Cătuşe... -.- nu frânghie. - La naiba... şopti Mona printre dinţi. Nici nu am avut timp să trimit un S.O.S. Sunt destul de bună la dezlegarea funiilor, dar nu şi cătuşelor. Aşa că îmi încerc norocul în altă parte, fără ca măcar să le privesc pe celălalte două fete. Mă ridic repede – nu prea îmi dau seama cum am făcut-o, dar am făcut-o!- şi privesc prin încăperea mică în care suntem. Era să cad de câteva ori din cauza curbelor pe care le lua autoturismul. Părerea mea, acei oameni-lupi ne-au răpit şi cine ştie unde ne duc. Nu pot accepta faptul că doar pe mine mă doreau. Acel cuvânt „Omuuuul”, vocea groasă care o spunea... Simt cum mi se face pielea de gâină, înainte să fi dat cu capul de peretele metalic. Mă ridic din nou, în ciuda râsului lui Doris. - Ce vrei să faci, întrebă Mona calmă. Le-am făcut semn cu bărbia către un dreptunghi transparent ce mi se părea un gema. Abia mă puteam mişca din cauza cătuşelor de la picioare, foooarte strânse. M-am dus la el, m-am ridicat cu greu pe vârfuri şi priveam cu ochii mari ceea ce păreau patru perosane: două în faţă, două în spate. Gen un simplu transport... Acolo erau afurisiţii de oameni lup... -M-am mai gândit la oferta voastră şi cred că o să o accept, le-am spus încercând să privesc mai bine prin gemuleţ; ele au gemut amândouă sarcastic. Unul şi-a întors privirea către mine şi aproape am ţipat când i-am văzut ochiul galben. M-am pitit, am căzut în fund, Doris a mai scos un râset şi din nou m-am ridicat. - De ce nu încercaţi să faceţi ceva? Le-am întrebat iritată de lipsa lor de interes. - Ceeee? Făcu vampiriţa. De ce să ne consumăm energia când deja ştiu că ei sunt pe aproape? - Hmmm? Mona îşi arcui sprâncenele. Mi-am întors privirea către gemuleţ, nici un ochi nu se mai holba la mine. Ok, bine până acum. Trebuie să mă gândesc cum vom scăpa de aici. Doris încerca să se scarpine la nas, Mona fluiera un cântecel. Eu eram atentă prin gemuleţ la drum. Se vedea destul de bine şi am scos un ţipăt când, în mijlocul drumului, apăruse de nicăieri o siluetă. BOOM! O smucitură de volan, eu dând cu capul de pereţi, chicotul lui Doris şi un mormăit de-al Monei. După ce-am mai clipit mi-am dat seama că maşina s-a răsturnat cu noi. Încerc să mă mişc, să mă ridic, dar în zadar. Picioarele mă dor. - V-am spus că ei sunt pe aproape... - EI? Se agită Mona. Şi eu am încercat să trimit un S.O.S. Deodată ochii îmi sunt inundaţi de lumină şi se formează o crăpătură în camera metalică unde eram. Şi... bineînţeles că este un om lup. Mă trage de păr, altul vine şi le ia pe celălalte fete de sus. Obserăv că în jurul Monei era o cămaşă de forţă: pentru aripi pun pariu. Doris dădea semne că vroia să-l muşte de gât, însă mai mult se distra. Eu eram speriată. Ne scoate pe toate trei afară şi văd că este aproape răsăritul. Cu nuanţe închise de întuneric. ... Nu doar maşina noastră s-a răsturnat. Dar şi alte zece la fel în urma noastră. Toate semănau! Şi din toate ieşeau creaturile acelea mutante! - Pam-Pam-PAAAM! Făcut Doris. Echipa de salvare, exact la timp. Nu simt nimic în jurul meu, pe spatele meu. Nu mai am săbiile... Mă uit în faţă şi observ cum câteva maşini au luat foc şi văd câţiva oameni hibrizi cum aleargă şi încerc să se rostogolească. Sunt cuprinşi de flăcări şi încearcă să-şi salveze viaţa. Mirosul ars de carne îmi irită nările, făcându-mi să vărs. Însă mă abţin. Fetele cad la pământ, deasupra lor fiind omul lup cu ochii roşii, mort. Cel care mă ţine se întoarce mârâind şi ghiciţi pe cine văd: tipul cu părul alb ţinând bucuros în mână o bâtă. Ano zâmbeşte şi face un semn în stânga sa. Şi el şi eu mă uit acolo, încercând să nu fiu atrasă de înjurăturile lui Doris. În următoarea secundă simt o căldură năucitoare care mă cuprinde, iar lupul mă aruncă câţiva metri distanţă, încercând să stingă flăcările care l-au cuprins. Şi eu m-am ars... Rău de tot. Dacă asta nu pot numi răzbunare atunci ce este? Tyrion înaintează printre flăcări ca un adevărat rege al Iadului. Cu mâinile în buzunarul jachetei negre, stă cu privirea ridicată, fără vreo expresie şi merge... şi merge... Ajunge în faţa mea şi îşi coboară privirea către mine. Ochii săi s-au schimbat, străluceau puternic a albastru şi simt cum talpa cizmei lui îmi răneşte nasul. Simt cum sângele îmi curge încetişor din nas. Mă durea nu glumă şi am încercat să mă ridic. Nu am reuşit, căzând în fund din cauza ameţelii. Mă uit la el şi el la mine. Şi-a încorcat braţul pregătindu-se de o altă lovitură, de data asta cu pumnul. - STAI! Mă reped eu. Îşi arcuieşte o sprânceană, aşteptând următoarele mele cuvinte cu pumnul în aer. - Nu ai lovi o fată neînarmată, nu? Zâmbesc şi îmi ridic umerii şi palmele. - Da.. sigur, zâmbeşte şi el şi îmi aplică pumnul dureros direct în ochi; după care un somn lung.
DarkParadise Incepator
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 44 Data de inscriere : 25/03/2015 Varsta : 23 Localizare : Maybe in hell.
Nesuferita, ha? ))) Oricum, ador partea asta. Ma gandeam ca poate vei ajunge la Emar si vei vorbi si cu ea sau ceva de genul. Dar no.. trebuie sa apara salvatorii .. )))) Nu de alta dar as fi fost curioasa sa vad pe cine ai mai desfigura si acolo ) Capitolul asta a fost super. Si lung.. exact cum imi place.. :> Astept neeext :33
Vixen. Spammer
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 625 Data de inscriere : 04/07/2014 Varsta : 23 Localizare : Bacău
Peste ceva timp, când cărțile tale vor defeni faimoase și tu un autor de succes, ar fi drăguț să precizezi și de noi, știi, gașca care face parte din prima ta carte lansată.
Îmi place, ador faptul că faci capitolele lungi. Acțiunea și descrierea le îmbini perfect. Sunt atât de mândră să am o cunoscută talentată ca tine. *sob*
Dmn, m-ai făcut curioasă să știu ce se întâmplă în continuare.
Aștept next-ul, Andi! Spor la scris.
Dizzy Designer
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 393 Data de inscriere : 17/09/2014 Varsta : 25 Localizare : B-N
Ok noi personaje, ma enerveaza ca uneori uit cine-I cine ) O parte mai lunga decat la prima vedere, deja vad in ceata, in fine. Pai am inteles ca este o lume fantastica, nu stiu ce cauta masinile pe acolo o.O Parerea mea este ca nu se imbine O fost tare la sfarsit, am aparut eu :> ti-am rupt fasu, ti-am spart bornauu, ti-am dat ceaiu "Nu ai lovi o fata inarmata nu?" Meri si bateti coasa, bow! Inca o parte foarte captivanta, next
Drog Nebun dupa forum
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 393 Data de inscriere : 07/11/2014 Varsta : 21 Localizare : Acasa.
Subiect: Re: ~ O mie unu! Sam Aug 01, 2015 11:01 pm
Vezi ca ai cateva greseli de tastare, fii mai atenta data viitoare. Povestea e geniala ) Astept next!
Bishamon Spammer
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 1153 Data de inscriere : 03/01/2015 Varsta : 24
Subiect: Re: ~ O mie unu! Dum Aug 09, 2015 10:03 pm
Esti nebuna! imi place mult O.o si tot eu sunt cel mai diferit si ciudat, dar imi place ano zambind cu o bata in mana ce perfect !!!! Deci sa inteleg! deci umm deci daca calauza aia e asa puternica, atunci sunt si eu asa ? sper ca da! astept next!!!! Imi place modul tau de a scrie citat Omoară. Taie. Secerează. Omoară. Taie. Decapitează. Omoară. Taie..... OMOARĂ.
AlessiaAny Administrator
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
10 ani
10 ani de la crearea contului.
Mesaje : 178 Data de inscriere : 20/03/2015 Varsta : 25 Localizare : Brasov
Subiect: Re: ~ O mie unu! Dum Sept 06, 2015 1:30 pm
Foarte buna povestea, chiar imi facea "inima sa se opreasca",0.0. Prima mea reactiea cand am citit titlul Capitpolului 2, a fost: " sunt o zana". Ahh, amintiri... . In orce caz trebuie, dar trebuie sa pui neaparat NEXT!
Calindor Membru
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 1 Data de inscriere : 17/08/2015 Varsta : 23 Localizare : Romania
Subiect: Re: ~ O mie unu! Dum Sept 06, 2015 10:25 pm
2 cuvinte PUNE NEXT Imi place de Tyrion si tipa cu sabiile Zoe
Roxii♥ Incepator
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 34 Data de inscriere : 01/09/2015 Varsta : 23 Localizare : La mine acasa.
Sam Mar 16, 2024 2:39 am Scris de 
Subiect: Re: ~ O mie unu! 
))) Oricum, ador partea asta. Ma gandeam ca poate vei ajunge la Emar si vei vorbi si cu ea sau ceva de genul. Dar no.. trebuie sa apara salvatorii .. 
) Capitolul asta a fost super. Si lung.. exact cum imi place.. :> Astept neeext :33
ano zambind cu o bata in mana ce perfect !!!!
