Inca vreau sa imi fie alaturi...

De ce? De ce sa nu vreau sa ma simt altfel, diferit?
Imi aduc aminte de vise oribile in care eram doar eu… Sau poate, nu? Care era motivul pentru care fugeam, strigam, dar de fiecare data vocea mea se auzea din ce in ce mai incet. Pana cand cadeam pe solul, oare cum era pamantul? Stii cum e sa vrei sa fugi de frica, dar sa nu te mai poti misca? Sa strigi in intuneric, dar nici pe tine sa nu te mai auzi?
Vise in care ma trezeam plangand, dar tot ce simteam, era un mare gol…
Acele vise in care toti ziceau ca este vina mea… As vrea sa pot, sa dau timpul inapoi, sa stiu cu ce am gresi-….
De ce sa nu incep sa cred ca nu merit nimic ce m-ar fericit… de ce nu este invers, de ce nu pare sa fie invers..? De ce cred ca sunt trist? Chiar sunt? 
Sunt un  asa idiot. Ma joc de-a copilul dur, dar sufletu-mi este sfarmat…
-De ce sa nu-mi urasc fiecare cuvant pe care ti l-am spus si care te-a facut trist? Sau acele cuvinte care te faceau sa te simti, cel putin nu fericit. Cred ca asta era
Vreau sa incerc sa fiu bun… Vreau sa numai stau ore intregi privind acele imagini sau sa stau sa vad asfintitul, luna si soarele in timp ce ma gandesc:
-Voi putea?
In fiecare seara lacrimile imi invadau fata-mi timida… De fiecare data el imi stergea acele lacrimi!
Imi pot amintii cum ma facuse sa cred ca zambetul nu este ceva imposibil, ci ceva simplu.
-Doar prostii
In fiecare seara vorbea cu mine, ma linistea…
-De ce sa nu ma urasc? De ce sa nu renunt…
Am voit sa o fac…dar m-am gandit la el si am renuntat…
In timpul ala el crezuse ca facusem ceva prostesc, eu ii zisei lui:
-Cred ca ai vrea sa imi dai o palma…
Iar el:
-As vrea sa te imbratisez, ai fost ranit destul
Am crezut ca este baiatul perfect, unul dragut si tot ce facea el, parea asa simplu.
Dar nu e chiar tocmai asa, doar iluzia perfectiunii se vedea.
O usoara chemarea dinspre neant ma chema, dar incercam sa fa ceva… i-am promis ca nu va fii asa
Eram disperat, uneori radeam… alteori plangeam, uneori le facem pe amandoua…
In unele cazuri zambeam fals, dar zambeam de atata timp fals incat incepusem sa ma intreb? Cum zambesc cu adevarat?
Iluzia perfectiunii nu dureaza mult, stiai? Si el a avut nevoie de ajutor, l-am ajutat si spirtu-mi a fost distrus, erau numai cioburi ce trebuiau aruncate la gunoiul din coltul strazii…
Incepusem sa cred ca trebuie sa fiu singur ca as fie alti fericiti
M-am ranit singur, nu fizic. Nici nu stiu cum
Apoi a aparut cineva care l-a facut fericit.
Numai era nevoie de mine, am inceput sa cred ca numai este nevoie de mine.
As fi vrut doar sa il imbratisez si sa ii zic ca vreau sa stea aproape de mine, ca sa nu mai fie trist si nici ca lacrimile sa mi atinga pielea rosiatica…
Era o fata draguta si simpatica ce-l facea fericit…
Apoi l-am ranit pe el, voiam sa fiu fericit. Sunt EGOIST
Mi-a zis :
-Nu stiu ce sa fac! Imi vine sa te bat…
Cateva clipe si m-a iertat, m-a iertat pentru ca sunt un prost…