Oamenii din lumea întreagă au inventat, de-a lungul mileniilor, numeroase poveşti încercând să explice astfel "dispariţia" celui mai strălucitor astru de pe bolta cerească, în timpul eclipselor de Soare.
"Lupi cereşti" vikingi, "câini de foc" coreeni şi mai multe versiuni africane ale unei "reconcilieri celeste" - acestea sunt doar unele dintre poveştile prin care oamenii din diverse regiuni ale lumii au încercat, de-a lungul mileniilor, să îşi explice eclipsele solare.
"Dacă s-ar face o monitorizare pe plan mondial a poveştilor despre eclipsă, tema care ar apărea în mod constant, cu doar câteva excepţii minore, ar fi aceea potrivit căreia se produce o întrerupere a unei ordini stabilite", a declarat E.C. Krupp, directorul Observatorului Griffith din Los Angeles. "Acest lucru este valabil atât pentru eclipsele de Soare, cât şi pentru cele de Lună", a adăugat acesta. "Oamenii depind de mişcarea Soarelui. Este regulată, de încredere, nu poţi să o modifici. Dar apoi, dintr-o dată, se produce o tragedie shakespeariană, iar timpul pare scos din făgaşul său. Soarele şi Luna fac ceva ce nu ar trebui să facă", a adăugat el.
Ceea ce înseamnă acea "întrerupere" diferă de la o civilizaţie la alta şi nu toţi oamenii consideră eclipsele solare ca pe un lucru negativ, spune Jarita Holbrook, profesor de astronomie la Universitatea Western Cape din Bellville, un oraş din Africa de Sud.
Unii oameni asociază fenomenul cu o "perioadă a terorii", în timp ce alţii privesc eclipsele solare ca pe o parte a ordinii naturale a lucrurilor, care merită să fie privită cu respect, sau ca pe o perioadă de reflectare şi reconciliere. Multe culturi consideră că eclipsele - atât solare, cât şi lunare - se produc în perioade în care diverşi demoni şi animale "devorează" Soarele sau Luna.
"Vikingii au văzut în asta o pereche de lupi cereşti care vânau Soarele sau Luna", spune E.C. Krupp. Atunci când lupii prind unul dintre cele două corpuri cereşti se produce o eclipsă. "În Vietnam, o broască mănâncă Luna sau Soarele", a adăugat acelaşi astronom, în timp ce reprezentanţii tribului Kwakiutl de pe coasta vestică a Canadei cred că gura raiului înghite Soarele sau Luna în timpul fiecărei eclipse. De asemenea, cel mai vechi cuvânt pentru eclipsă din vocabularul chinezesc, "shih", înseamnă "a mânca".
Pentru a împiedica această "devorare" a astrului, oamenii din multe culturi fac zgomot, pentru a speria şi îndepărta demonul sau animalul în cauză, a explicat Nancy Maryboy, preşedintele Indigenous Education Institute din San Juan Island, un oraş din statul american Washington. În prezent, cercetătoarea americană colaborează cu specialiştii de la NASA pentru a populariza în rândul publicului larg credinţele de ordin astronomic ale străvechilor populaţii amerindiene.
"Oamenii băteau cu palmele în oale şi tigăi sau în tobe, pentru a-i face pe acei demoni care înghiţeau Soarele sau Luna să se îndepărteze", a adăugat ea.
E.C. Krupp organizează versiuni moderne ale acestei poveşti cu ocazia eclipselor, pe peluza din faţa Observatorului Griffith din Los Angeles. Cercetătorul american se îmbracă într-un costum de vrăjitor şi îi conduce pe vizitatori într-un marş prin faţa observatorului, bătând cu palmele în oale şi tigăi, pentru a speria "demonii" care ameninţă să "mănânce" Soarele sau Luna.