O nouă șansă.

O nouă șansă.

Mireasma parfumului ei, ochii ei strălucitori, părul ei mătăsos,zâmbetul ei ce îți aducea bucurie în suflet la vederea lui. Mirosul dulce de levănțică îmi amintește de parfumului ei.Mereu am visat la o poveste de dragoste sinceră, o relație cu o fată care să merite efortul, căreia să-i pot dăruii tot timpul meu și să nu mă plictisesc. Asta am și obținut până într-o zi când lumea mea s-a prăbușit, iar odată cu ea mi-a dispărut toată fericirea, iar viața mi-a devenit mai întunecată ca niciodată. În aceea zi am realizat că viața nu cere niciodată înainte să ia, ia pur și simplu, apoi pleacă de parcă nu s-ar fii întâmplat nimic. Eleanor...cel mai minunat nume din lume, numele singurei fete care m-a făcut să tresar la auzul vocii ei, simțirii miresmei ei, vederii chipului ei palid și fin.
În august plănuisem o cină romantică în cinstea a doi ani de când eram de nedespărțit.
Am așteptat-o în jur de doup ore și mă panicasem când am văzut că nu mai apare.În gestiunea apelurilor din telefonul meu, apărea doar numelei ei. O apelasem de mai mult de 20 de ori. Când eram gata să cred că m-a lăsat baltă, că nu mai exista vreo speranță să vină am primit un telefon de la poliție. Polițista care era la celălalt capăt al firului mi-a dat cea mai groaznică veste din viața mea: A avut loc un accident, iar Eleanor a murit pe loc. Se pare că era în drum spre locul unde trebuia să mă văd cu ea.
Ziua aceea a rămas marcată în istorie, a devenit cea mai neagă amintire pe care o purtam atât în minte cât și în suflet.
În prezent, eu sunt Dawson, un bărbat de 26 de ani, neînsurat, așteptând ziua în care voi putea să-mi revăd dragostea vieții. Au trecut mai bine de patru ani,de la moartea ei și încă aștept să mă trezesc din acest coșmar groaznic.
Suntem în luna august și este ziua în care eu și Eleanor ne-am cunoscut la facultate, ziua în care un an mai târziu am devenit mai mult decât prieteni.
Durerea ce o port în suflet este atât de mare, mă arde pe interior, din inima mea rămâne doar scrumul și suferința.
Eram în baie, stăteam în fața oglinzii cu, cuțitul în dreptul gâtului.
Îmi priveam reflecția și-mi imaginam cum ar fii dacă EA, ar fii lângă mine cu zâmbetul ei dulce și vocea ei blajină.
Din ochi au început a-mi curge lacrimi amare ce veneau odată cu amintirile încântătoare despre EA. Am lăsat cuțitul jos, mi-am lăsat capul aplecat, renunțând la ideea că sinuciderea este bună.
Mă gândeam că voi trăii singur toată viața,că nu voi cunoaște pe cineva la fel ca ea.
Atunci soneria a sunat,iar eu m-am dus grăbit spre ușa de la intrare,am deschis-o iar în dreptul ușii stătea o fată care avea trăsăturile asemenea celor ale lui Eleanor,dar această fată avea părul mult mai închis decât culoarea celui al lui Eleanor.
-Bună,abia m-am mutat aici! a zâmbit aceasta
Atunci mi-am dat seama că am primit o nouă șansă de a-mi constrii viitorul alături de cineva.

Aceasta poveste a fost scrisa de Dave.
Nu exista next!
Poveste concurs Sf. Valentin

doup ore Corect--: două ore.
neagă Corect--: neagră
Ai grijă unde pui virgula și nu uita că se pune spațiu după virgulă. Povestea mi-a plăcut, a fost interesantă. Ce pot spune mai mult, tot trista de altfel ca restul poveștilor de Ziua Îndrăgostiților )

De ce se pune spatiu după virgulă??
Cine zice?
Nu te contrazic dar vreau sa stiu ce te convinge ca este necesar acest lucru.Sa-mi spui te rog.

Anasy a scris:

De ce se pune spatiu după virgulă??
Cine zice?
Nu te contrazic dar vreau sa stiu ce te convinge ca este necesar acest lucru.Sa-mi spui te rog.

Nu ai observat ca si in carti se face asa? Se lasa spatiu sa se inteleaga mai bine, asa si cu punctul.

E aiurea.Daca nu pui spatiu dupa virgula atunci nu mai are sens propozitia sau asa ceva?Stai sa-mi predea profa chestia asta,iar apoi nu te mai contrazic.

Doar intreab-o, iti va explica mai bine. Apropo nu e ceva de contrazis, asa fac toti, poti observa in carti.

Nu are sens..bine,cum zici tu.

Doamne, măi, cu toții am avut câte ceva cu virgula.
N-ai auzit niciodată de chestia asta : ”Hai să mâncăm, bunica! ”
Ori : ”Hai să mâncăm bunica!”
Acum vezi că și virgula are rolul ei?Doar n-o fi pusă așa, degeaba.
Virgula are o grămadă de atribuiri.
♣Ea poate fi folosită ca un semn ortografic (când se folosește cu o funcție asemănătoare cu a cratimei) în situații ca acestea :
- în interiorul unor locuțiuni adverbiale ”Vai de mine, ce să mă fac?!”
- între cuvintele cu sens asemănător (interjecții,adverbe,adjective) sau chiar identice : cioc,cioc ; miau,miau ș.a.m.d
♣Un rol mai important îl are ca semn de punctuație obligatoriu. O să încerc să îți explic foarte pe scurt. Virgula, ca semn de punctuație interioară,redă o pauză scurtă.
Ea este folosită în următoarele situații : în exprimarea raportului de coordonare( prin juxtapunere) , de subordonare sau în exprimarea altor determinări gramaticale (propoziții intercalate, a cuvintelor incidente, a adverbelor cu valoare de propoziție sau de frază, a interjecțiilor și vocativelor)
Mă rog, poate avea și funcția de identificare sintactică sau funcție de subtituție, dar asta e altă ”mâncare de pește”.

Ai și tu dreptate, nu tot timpul se pune virgulă. Există unele reguli. Așadar,nu se pune virgulă :
- între subiect și predicat (sau propoziția subiectică și regenta ei).
- între verbul copulativ și numele predicativ (predicativă și regenta ei).
- înainte de abrevierile : etc, ș.a. , ș.a.m.d
Bineînțeles că sunt mai multe situații în care nu se pune virgula, dar acestea mi se par cele mai des întâlnite.

Sper că ai înțeles,măcar puțin. Ca să pricepi trebuie să studiezi mult mai multe decât crezi. Nimeni nu știe să pună virgula mereu la locul ei.

O zi bună îți doresc.

Băi, dar ea n-a înțeles de ce se spune spațiu după virgulă, nu de ce se pune virgulă.
*FacePalm*