Masca pazitorului !Parte intai

Viaţa mea continuă, dar totul este un chin. Mâncatul, privitul şi mersul la muncă e un infern.
O voce îmi răsună în cap: „Te-am iubit!’’ . Merg spre casă. Casa în care ea a murit .. da, chiar acea casă. Am rănit-o .. Totuşi, de ce?
Solul este întunecat , puterea lui fiind trisţea . Păşesc pe pietrele mici şi tăioase . Viaţa mea parcă nu mai are culoare, totul fiind în alb şi negru. Cu fiecare pas, totul începe să prindă un contur maroniu. Mai întâi bătăile inimii .. sunt aşa de alarmante, chiar le simt .. sau le simţeam.
-Te-am iubit .. , îmi spune din nou vocea .
Totul pare să fie un vid divin al purităţii . Dar corpurile vin spre mine. Viaţa şi moartea , fericirea şi bucuria .. toate, le simt! Fata .. prietena mea .. Era acolo! Bătăile inimii sunt din ce în ce mai puternice. Mai trec câteva momente, apoi cad pe jos, plângând.
Când mă trezesc, observ că mă aflu într-o cameră vopsită în roşu. Singurul obiect din cameră este un pat. Lângă acesta, era o fată frumoasă ce purta un tricou scurt. Era aplecată spre capul meu.
-Cum te simţi? întrebă ea, îmbrăţişându-mă.
Simt căldura sufletească ce mi-o oferă îmbrăţişarea fetei necunoscute. O căldură pe care n-am mai simţit-o de mult. Una care să-mi alunge parcă toate supărările.
Uşa se deschise. O mână mă trage spre fereastră . Mă aflu între frigul ce mă trage şi îmbrăţişarea care mă încălzeşte . Pe geam, zăresc chipul prietenei mele, privindu-mă.
-Cum poţi să îmi faci asta?
Fata care mă îmbrăţişa avea aripi. Ba chiar una albă şi una neagră. Visez.. M-am frecat la ochi. Totul este real .

inca 2 comentarii si pun next :lol!: hmm sper ca am diminuat greselile

★ Topic editat de Dandelion

Partea a doua

Prietena mea mă cheamă să vin la ea.
-Hai să trăim împreună! îmi spuse ea.
Ochii ei erau aşa de inocenţi de parcă par să înceapă să plângă. Părul ei de un blond închis cade peste ochii-i trişti. Corpul meu se mişcă spre ea, dar şi sufletul vrea să o îmbrăţişeze.
De mâna cealaltă, fata-înger mă ţine de parcă i-ar fi frică să mă piardă.
-Vreau să fiu din nou cu tine , te iubesc! suspină aceasta.
În spatele ferestrei, luminile sunt agitate. Merg spre prietena mea sau mai bine zis, spre fantoma ei. Fata pune mâna pe capul meu, şi mângâindu-mă, îmi zice:
-Mi-a fost dor de tine!
Bătăile inimii par să fie de neoprit. Îngerul decăzut plânge pe jos , iar prietena mea zâmbeşte.
Lumina argintie a lunii intră în casă prin gaura mare a geamului spart, lăsând vântul rece de noapte să răcească încăperea. Atmosfera devine şi ea mai pustie, dar lăsând adevărate zbuciumuri sufleteşti în inimile noastre.
Îmi revin încet -încet şi îmi dau seama că trebuie să ajut îngerul care stă pe parchetul îngheţat , dar fantoma nu îmi dă drumul.
-Nu pleca .. Nu face asta din nou!
Chipul disperat al prietenei mele mă face să îngheţ. Jumătate din faţa ei devine uşor-uşor albă.
Lumina lunii se duce spre fantoma prietenei mele. Un ţipăt rătăcit iese din gura fetei. O flacără purpurie o răneşte. Urletele sunt un chin. Îngerul se ridică, apoi vine şi mă îmbrăţişează. Căldura ei ma face să adorm în braţele sale. Lumea pare să devină neagră . Ochii mei se închid. Aud cum fantoma zice că trebuie să fim împreună.

Sper să vă placă. La 3 comentarii next.

★ Topic corectat de Dandelion

dandelion nu ajuti mai schimba cuvintele! cand zic umbre albe asa raman

Draga Ana ,.Inteleg care e treaba lui Dandelion ,dar poate corecta doar greselile gramaticale!uite asa arata textu original
Prietena mea ma chema spre ea...hai sa traim impreuna.Ochii ei erau asa inocentii ,par sa inceapa sa planga!Parul ei de-un blond inchis cade peste ochii tristi!Corpul meu se misca spre ea ,dar si sufletul meu vrea sa o imbratiseze!
De mana celalanta fata inger ma tinea de mana de parca ar fii pierduta!
-Vreau sa fiu din nou cu tine ,te iubesc!
In spatele ferestrei luminiile par sa fie agitate si naïve!Merg spre prietena mea sau spre…fantoma ei!
Pune mana pe capul meu si zice mi-a fost,, dor de tine!’’Bataile inimii par sa fie de neoprit.Fericirea si bucuria, viata si moartea!ingerul decazut plange pe jos ,iar prietena mea zambeste!
Lumina lunii pare sa intre in casa printr-un mic luminis facut de geamul spart!
Imi revin incet si imi dau seama ca trebuie sa ajut ingerul care sta pe parchetul inghetat ,dar fantoma nu imi dadea drumu!
-Nu pleca…nu face asta din nou!chipul disperat al prietenei mele ma face sa inghet…nu..jumate din fata ei devine incet alba cu mici umbre de lumina intunecata!
Lumina lunii se duce spre fantoma prietenei mele!Un tipat ratacit iesi din corpul fetei!O flacara purpurie parea sa o raneasca in continuare!Urletele sunt un chin…Ingerul se ridicase si ma imbratiseaza!Caldura ei ma face sa adorm…lumea pare sa devina neagra…nu..ochii mei se inchid.aud cum fantoma zice ca trebuie sa fim impreuna!
cu ce o dreanja punctele de suspensie de la inceput eu unu nu pricep :pale: