Amalia Dallas

Subiect: Amalia Dallas Joi Dec 25, 2014 6:46 pm

Capitolul I-Cosmaruri

-Amalia! Amalia, trezirea! Amalia!
-Ce e?! Intreb eu trezindu-ma deodata si vazand privirea nelinistita a Nataliei.
Ma uitam in camera, la surioara mea, dupa care mi-am pus mana pe cap, pe frunte. Eram fierbinte si transpirata. Fara sa mai apuc sa mai spun ceva, Natalia m-a imbratisat strans, tacuta. Am ramas asa cateva momente, eu neintelegand mare lucru, nestiind ce se intamplase. Ma uitam la fereastra din peretele ce se afla in fata mea, observand ca afara era soare, pasarile cantau si camera era luminata. Usor, sora mea ne elibera pe amandoua din imbratisare, uitandu-se la mine. Ochii ingrijorati ii sclipeau de la lumina provocata de soare, respiratia sa parea a fi neregulata, iar inima ei parca mai avea doar putin pana sa explodeze. Voiam sa o intreb ce se intamplase, voiam sa inteleg si eu ceva, dar nu stiam cum sa incep, ce sa fac. Au trecut cateva minute, iar ea era in aceeasi stare de agitatie, fapt care ma ingrijora. Fara sa mai stau pe ganduri, i-am spus putin ingrijorata:
-Natalia, calmeaza-te, respira!
Mi-a luat sfatul in considerare, inchizand ochii si respirand adanc de cateva ori. Respiratia si pulsul pareau a fi normale, iar ea se mai relaxase. Intr-un final, dupa inca vreo cateva clipe, deschise ochii si se uita la mine. Privirea ii era blanda, mai linistita si, intr-un fel, increzatoare ca totul era bine. Incerca sa deschida gura pentru a spune ceva, dar imediat isi lipi din nou buzele de un roz deschis. Mai mult ca sigur nu stia cu ce sa inceapa. Incercam sa nu imi fac griji, sa nu se agite din nou la fel ca si inainte. Isi ridica mana stanga si imi atinse fata ezitand. Dupa cateva momente, deschise din nou gura, intreband cu un glas bland:
-Esti bine? Cum te simti?
-Sunt bine, ma simt extraordinar. Nu am nimic. Dar ce s-a intamplat? De ce erai atat de agitata mai devreme, surioara?
-Cum sa nu fiu agitata? Nu ai dormit deloc bine. Te-ai intors dintr-o parte in alta fara oprire, ai tipat in somn si ai facut febra. Chiar doream sa il chem pe Antonio sa te consulte.
-Dar de ce nu m-ai trezit mai repede, Natalia? am intrebat eu nedumerita.
-Am incercat, dar nu am putut. Nu te trezeai. Imi venea sa iti dau vreo cateva palme, recunoscuse ea, zambind putin.
-Ma mir ca nu ai facut-o, spun eu ingandurata, aceasta replica fiind urmata de rasetele a doua surori nebune.
Dupa ras, a urmat o mica bataie cu perne, inceputa de mine, bineinteles. Penele zburau in aer, aterizand usor pe pat si pe noi, pe parul nostru. La un moment dat, obosite fiind amandoua, ne-am intins pe pat uitandu-ne la tavanul alb ca marmura pentru ceva timp. Ma intrebam ce am visat noaptea trecuta, avand in vedere ca nu imi aminteam nimic, fapt care era foarte ciudat. Mereu imi aminteam visele, mai ales daca erau rele. Incepusem sa ma intreb daca e ceva in neregula cu mine, dar ma linistisem imediat. Oricui i se intampla uneori sa isi uite visele, iar pentru toate exista un inceput. Intorsesem capul in stanga spre sora mea, observand ca era si ea ingandurata, putin nelinistita. As fi putut baga mana in foc ca motivul era cosmarul meu din noaptea trecuta. Dupa cateva minute ce au mai trecut destul de greu, i-am spus zambind:
-Natalia, mor de foame! Ce mancam?
Isi ridica putin colturile buzelor, formand un zambet. Se uita la ceas cu coltul ochiului, dupa care la mine cu o privire de strengareata, urmata de un mic ordin:
-Fa un dus, schimba-te si vino in bucatarie. Sa nu dureze mai putin de o ora si jumate, caci tu vei fi atunci micul meu dejun. Ai inteles?
-'Nteles, sefa! am raspuns eu amuzandu-ma putin.
Sora mea se ridica rapid de pe pat, dupa care a iesit din camera. I-am auzit pasii ce coborau scarile in graba, usa de la bucatarie deschizandu-se si trantindu-se imediat dupa aceea. Am zambit usor, respirand adanc. Am ramas intinsa pe pat inca vreo 10 minute, relaxandu-ma putin, dupa care m-am ridicat. Mi-am aranjat patul imediat ce am strans penele, dupa care m-am indreptat spre dulapul mare din dreapta patului. Am deschis usile, m-am uitat cateva clipe la toata imbracamintea mea, alegand intr-un final o pereche de pantaloni scurti de un albastru marin si un tricou de aceeasi culoare, pe care erau scrise cuvintele: "Iubesc Muzica". M-am uitat la ceas. Pana sa pot cobori mai aveam jumatate de ora. Era destul timp pentru a face un dus rapid si pentru a ma aranja putin. Nefiind chiar atat de grabita cum ar fi alta persoana, ci linistita, m-am indreptat catre baie. Am deschis usa, intrand. M-am indreptat catre dus, iar cand ma aflam sub el mi-am dat jos maieul si boxerii, care reprezentau pijamalele mele. Am dat drumul la dus, lasand apa calda sa curga lin pe corpul meu. Am stat cateva minute, bucurandu-ma de scurtul dus, dupa care mi s-a parut ca am auzit un mic sgomot. Evident, am intrebat "Cine este?", neprimind niciun raspuns. Crezand ca doar mi s-a parut, mi-am continuat dusul relaxata. Dupa aproximativ 15 minute am iesit de sub dus, cu un prosop alb pe corpul meu umed si m-am dus la oglinda, privindu-mi ochii caprui, buzele de un roz deschis si parul saten, lung si ud ce era pe spate. Eram eu... O fata de 17 ani, simpla, mereu cu zambetul pe buze si care isi facea griji pentru ceilalti, ii proteja. Eram ca un inger care, desi nu multi stiau, a suferit enorm. Mi-am scuturat usor capul, alungandu-mi din minte aceasta imagine, aceasta persoana, punandu-mi la loc masca de zi cu zi. Am iesit din baie, calma in continuare. Cand am intrat in camera, prosopul a alunecat de pe mine in momentul in care mi-am luat mana de pe el. L-am ridicat si mi l-am pus din nou pe corp, dupa care am ridicat privirea. Socata, m-am uitat la hainele mele ce le pregatisem pentru a ma imbraca cu ele, sau, mai bine zis, la ce a mai ramas din ele. Erau rupte, distruse. Incet, mi-am ridicat privirea la perete, scotand un tipat speriat, cazand langa perete, rezemandu-ma de el. Imi tot spuneam ca nu era adevarat, ca visam. Ca era doar un cosmar. Pe peretele din spatele patului dublu era scris cu rosu "Acesta e inceputul sfarsitului tau".

Aceasta ar cam fi prima parte din primul capitol. Astept pareri, bune sau rele, pentru a vedea daca sa continui sau nu.

Subiect: Re: Amalia Dallas Vin Dec 26, 2014 12:51 pm

Ma mir ca inca nu sunt comentarii, pentru ca povestea pare interesanta. Imi place ideea, si inceputul primei parti. Descrierea e suficienta, si nu e mult dialog. Ai grija la greseli, ai 3. Pentru inceput e bine, astept continuarea.

Subiect: Re: Amalia Dallas Vin Dec 26, 2014 1:47 pm

Este destul de bunicica, mie chiar imi place :d NexT

Subiect: Re: Amalia Dallas Sam Dec 27, 2014 10:55 am

Dragut..., Baga NEXT( daca mai este) oricum....te descurci. Incearca sa pui mai mult suflet! Smile

:SR: :SR:

Subiect: Re: Amalia Dallas Dum Dec 28, 2014 8:44 pm

-Crezi ca va mai fi mult inconstienta? o audeam pe sora mea intreband, nelinistita si parand a fi destul de aproape de mine.
-In mod normal, nu ar trebui. Totusi, sa nu uitam ca a fost un soc destul de mare pentru dansa, sa-si gaseasca hainele rupte si sa fie scrisa o amenintare la adresa ei. Ai idee cine... ? zise un glas ce imi suna cunoscut, dar parea a fi mai departe de mine.
-Nu... Nu am niciuna. Noi nu avem dusmani, mai ales ea. Cel putin asta cred, raspunse calma dar tot ingrijorata, punandu-si mana pe fruntea mea si apoi maingaindu-mi parul usor.
Voiam sa deschid ochii, sa ma ridic si sa o iau in brate, sa inteleg ce se intampla, dar nu puteam. Ma simteam epuizata, simteam ca nu eram in stare nici sa deschid gura, abia de puteam sa respir cum trebuie. Pret de cateva minute, linistea se asternuse. Nimeni nu mai spunea nimic. Nu se auzeau decat respiratiile celor 3 persoane din incapere. Incepeam sa mai ascult, gandindu-ma ca cel mai probabil era inca zi. Nu credeam ca am fost inconstienta mai mult de cateva ore. Era posibil, dar din intrebarea surorii mele se subintelegea ca nu am "dormit" prea mult. Imi adusesem aminte de vocea barbateasca ce i-a raspuns Nataliei si incepusem sa incerc sa imi dau seama a cui era. Tonul pe care i-a raspuns era unul folosit de un medic, era un glas bland, ce te linistestea, iti dadea speranta si te alina. Imi trecuse prin minte deodata un chip de barbat tanar, chipes cu ochii aurii si parul blond, putin lung si ciufulit, puternic, de treaba. Antonio. Doctorul si prietenul nostru cel mai bun, care niciodata nu ne-a lasat la nevoie. Incercasem sa schitez un zambet la gandul ca el se afla aici, alaturi de mine si sora mea, asteptand ca eu sa ma trezesc, dar nu reuseam. A naibii oboseala! Deodata, auzeam cum o masina se oprise in fata casei, cum usa de la intrare se deschise rapid inchizandu-se mai apoi. Mai auzeam pasi grabiti ce urcau scarile si se indreaptau pe hol spre camera mea, deschizand usa si oprindu-se brusc. Imi auzeam numele strigat de un glas agitat, ingrijorat, dupa care pasii se auzeau din nou venind spre patul meu de aceasta data. Barbatul se aseza pe pat in dreapta mea, simtind mainile-i reci pe fata mea calda. Ma striga din nou, dupa care se adresa lui Antonio si Nataliei:
-Ce i s-a intamplat? De cat timp este asa?
-A lesinat acum jumatate de ora, cand si-a gasit hainele rupte pe pat si o amenintare era scrisa pe perete. I-am auzit strigatul si am urcat si eu si Antonio care venise de jumatate de ora. Am ridicat-o pe pat, dupa care am imbracat-o si am lasat-o asa. Acum asteptam sa se trezeasca.
-Amy! Amy, draga mea! Revino-ti! il auzeam alintandu-ma putin mai calm.
Cu greu, fiind putin ametita, deschisem ochii si ma uitasem la chipul ingrijorat si agitat al barbatului de deasupra mea. Era un barbat blond, incredibil de atragator, cu fata alba ca laptele, cu cearcane sub ochi, aratand destul de obosit. Ma intreba cu glasul lui bland si linistit, dar nespus de atragator:
-Cum se simte frumoasa din padurea adormita?
Am schitat un zambet micut, clipind usor. Andrew... Prietenul meu vechi pe care il iubeam atat de mult. Deschisem usor gura, si ii soptisem obosita:
-Somnoroasa si totusi bucuroasa sa te vada, ingerule.
-Sa inteleg ca vrei sa te lasam sa dormi? intreba sora mea calma, luandu-ma de mana stanga.
-Tu si Antonio puteti sa faceti ce vreti - am raspuns eu cu un zambet strengaresc pe buze - dar ingerul meu super atragator ramane cu mine sa doarma.
-Ooo! i-am auzit pe toti trei exclamand, dupa care Antonio si Natalia m-au sarutat pe frunte amandoi, urandu-mi multa sanatate si iesind din camera.
-Deci, cam ce vrei sa facem? intreba Andrew, uitandu-se la mine si strangandu-ma in brate, dupa care ma saruta pe braz.
-Mmm... murmurasem eu, ascunzandu-mi fata la pieptul sau. Dormim. Cel putin eu. Tu stai cu mine si ma tii in brate.
Am zambit amandoi, iar eu am inchis ochii. Peste doar cateva minute am adormit, un somn destul de adanc inca din prima. La inceput, mintea imi era goala, nu incepea niciun vis. Totusi, pe urma incepeau sa imi apara in cap diferite imagini. Se facea ca eram acasa, singura, in sufragerie. Citeam romanul meu preferat "La rascruce de vanturi" pe unul din cele doua fotolii din fata canapelei albe, cand deodata se luase lumina. Linistita, am pus cartea pe masuta din fata mea si m-am ridicat, luminandu-mi calea cu telefonul. Am iesit pe usa din sticla in curtea imensa, dupa care am inconjurat putin casa, ajungand in spate, la sigurante. Cum ma pricep la lucruri din astea datorita unchiului meu, am aruncat o privire, sa vad daca s-au ars. Cand m-am uitat mai bine, au fost taiate cateva fire, din aceasta cauza lumina luandu-se. Mi-a trecut pe spate un mic fior rece ca greata. Am ramas pe loc cateva minute, dupa care am auzit un zgomot prin curte, cum ar fii pasii cuiva, urmat de un tipat scurt, tipat care imi suna cunoscut. In momentul in care mi-am dat seama cine tipase, am inghetat cu mana pe telefonul din fata mea. Indica ora 22:30, ora la care sora mea avea sa se intoarca. Am inceput sa alerg spre usa din fata casei cat puteam de tare, incercand sa vad ce se intamplase. Am ajuns in cateva secunde, iar cand m-am uitat in jos, mi-am pus mana la gura. Aproape nu mai respiram, iar pulsul mi se oprise pret de cateva secunde. Am cazut langa corpul surorii mele. Se afla intr-o balta de sange, avand fata mutilata si un pumnal fiind infipt in inima sa. Lacrimi fierbinti au inceput sa imi curga pe obrajii ce in acel moment imi erau inghetati, la fel ca si mainile ce atingeau corpul Nataliei. Pe cand plangeam, se auzi un zgomot, o usa inchizandu-se mai exact. Nu am stat sa ma gandesc, fiind sigura ca era asasinul. Am inceput sa alerg cat puteam de tare pana la garaj, unde am cautat innebunita cheile de la masini, cele de rezerva. Nu erau acolo, iar criminalul venea dupa mine, ii puteam auzi pasii pe pamantul rece. In garaj nu aveam unde sa ma ascund, inafara de masini, dar evident ca ar fi cautat si acolo. Asa s-a intamplat si cand... Cand a fost ucis tatal meu, cand aveam varsta de 3 ani. Cel putin asa mi-a povestit unchiul meu. Am iesit cat am putut de repede din garaj, indreptandu-ma spre padurea ce imi inconjura casa. Ii auzeam pasii in urma mea, il auzeam cautand-ma. Fugeam din ce in ce mai tare. Inima imi batea atat de tare incat ar fi putut sa imi iasa din piept, iar respiratia imi era accelerata. Il simteam. Era fix in spatele meu, la vreo 5 metrii distanta. Alerga si el, dar nu mai repede decat mine. Nu ma putea intrece... Nu acum. Am continuat tot asa pret de cateva minute. Eram epuizata, aproape ca imi venea sa renunt. In cele din urma, intr-o clipa de neatentie, m-am impiedicat de o ramura putin groasa a unui copac, astfel cazand pe pamantul rece si umed, si zgariindu-ma la mana stanga ce incepea sa sangereze. Nu mai aveam putere sa ma ridic, nu mai aveam energie pentru a alerga... sau pentru a ma misca. M-am intors dupa cateva clipe, in momentul in care a ajuns langa mine. Mi-am ridicat privirea, uitandu-ma la el. Era un barbat inalt, ce parea bine facut sub hainele negre de pe dansul. Avea in cap o gluga care ii intuneca ochii. Din cauza intunericului, nici fara ea nu aveam cum sa ii vad fata. Brusc, scoase de la spate un topor, il ridicase spre mine si dadu sa ma loveasca. Am inchis ochii din instinct, dupa care am tresarit. M-am ridicat in fund si m-am uitat in jur. Eram in camera mea, atunci luminata de luna prin fereastra. Eram singura, Andrew disparuse. Am gasit forta sa ma ridic de pe pat, dar am simtit o mica durere la mana mea stanga. Am aprins veioza uitandu-ma mai bine, iar cand mi-am privit mana am inghetat. Era taiata usor, exact ca in visul meu.

Subiect: Re: Amalia Dallas Lun Dec 29, 2014 5:42 pm

Dăt story... chiar îmi place O.O Îmi place că există descriere, şi acţiunea e interesantă. Chiar sunt curios ce se va mai întâmpla, next Mary!

Subiect: Re: Amalia Dallas Dum Ian 25, 2015 12:07 pm

Ma aflam pe un fotoliu intr-o camera destul de mare, la geam. M-am ridicat, uiandu-ma la mine in oglinda de la sifonierul crem din peretele opus. In fata mea am vazut o adolescenta satena, cu ochii caprui, mari, purtand o rochie alba, de vara. Mi-am dat repede seama ca era vorba doar de un vis, caci am vazut in pat o fetita necunoscuta, iar camera imi era straina. Ma uitam in jurul meu, nedumerita, neputand sa spun ce se intampla. Era doar un vis oarecare sau ceva ce s-a intamplat cu vreo cativa ani in urma? Nu puteam preciza acest lucru, nu imi puteam da seama. M-am trezit din gandurile din capul meu in momentul in care s-a auzit o usa trantindu-se si au inceput sa se auda si cateva tipete de femeie, umate de cele ale unui barbat. M-am indreptat spre usa putin deschisa si am iesit din incapere, plimbandu-ma pe coridor pana la scari. Tipetele se auzeau tot mai tare. Am vazut o femeie cu parul ca de aur, cu ochii albastrii, machiata discret, purtand o rochie de culoare trandafirie, care ii avantaja corpul ca de regina. Din urma ei a intrat in salon un barbat cu parul brunet, ochii albastrii ca cerul la fel ca si ai femeii, imbracat cu blugi negrii si un tricou alb. O lua pe blonda care se indrepta spre scari de brat, spunandu-i nervos:
-Nu te duci la ea, Adriana! Este a mea, intelegi?! A mea si aici ramane!
-Nu prea cred. Ii va fi mai bine departe de noi, Aiden!
Femeia se elibera de barbatul cu numele de Aiden, incepand sa urce scarile cat de repede putea cu tocurile destul de inalte ale pantofilor rozalii. Aiden se lua dupa dansa, iar cand au terminat de urcat scarile a prins-o din nou. S-au uitat unul la celalalt, ambii avand privirile distruse si disperate. Adriana incepu sa aiba lacrimi in ochi, imediat ce incepu sa spuna:
-Amandoi stim la fel de bine ca este in pericol cu noi. O iubesc pe fetita aceea, dar nu pot sa o las cu aici. Nu pot sa o fac sa sufere, nu pot sa o dau lor daca vin sa o ceara. Intelege ca mai degraba as muri decat sa stiu ca va fii chinuita.
-Nu o sa le-o dam, Adriana. O lasam cu noi, vom pleca, va creste... Vom fi fericiti toti trei. Nu ii vor face nimic rau. Nu ne va gasi nimeni, nu voi permite asta!
Imediat ce spuse asta, se auzi o masina oprindu-se. Ne-am uitat toti catre geamul urias al sufrageriei, vazand un volvo argintiu oprind pe alee, din el iesind un barbat brunet, cu ochii caprui. Cateva secunde mai tarziu, batu la usa. Adriana ii strigase sa intre, in timp ce isi stergea lacrimile. Barbatul patrunse in incapere, in timp ce sotii coborara scarile cu zambete false pe fata. Au dat mana cu el si pe urma s-au asezat pe canapeaua cafenie din fata mesei. Am coborat si eu usor scarile, dupa care m-am asezat pe ultima scara, privind cei 3 oameni care au inceput sa discute dupa cateva minute de liniste, gheata fiind sparta de brunetul nou venit, vorbind prieteneste:
-Se citeste pe chipurile voastre neliniste. Mai bine v-ati calma, dragii mei. Ea va fi bine, va si jur daca vreti. Apropo, unde este?
-Sus, Lucas. Doarme. A...
-Sss... Nu ii spune numele. Amalia nu trebuie sa afle mai multe inca, spuse usor, uitandu-se spre mine cu un zambet malefic, dezvelindu-si dintii.
Privirile celorlalti doi oameni se oprira la mine de asemenea, numai ca ei se uitau cu tristete, cu dezamagire. In acel moment m-am ridicat si m-am indreptat rapid spre cele trei persoane, incepand sa spun confuza si nelinistita:
-Ce nu trebuie sa aflu? Cine sunteti si ce legatura aveti voi cu mine? Si cine este fetita de sus?!
Nu imi spunea nimeni nimic. Pret de cateva minute s-a lasat o liniste ca de cimitir. Deodata, barbatul cu acelasi zambet pe fata se ridica si incepu sa spuna mai multe propozitii in limba latina, probabil. Am vazut cum afara cerul se intuneca de parca ar fi fost noapte, vantul batea cu multa putere, tuna si fulgera exact ca in filmele de groaza. Pamantul a inceput sa se cutremure sub mine, podeaua se crapa foarte tare, iar noi toti priveam cum totul era rosu sub noi. Se crapa din ce in ce mai tare, iar mult mai jos am putut observa flacari uriase. Eram incremenita, uimita. Adriana si Aiden erau tristi si speriati, iar Lucas... Lucas avea inca acel zambet malefic pe fata, uitandu-se la crapatura ce nu se afla nici la 30 de centimetri distanta de picioarele mele. Din cauza cutemurului din ce in ce mai puternic mi-am pierdut echilibrul si am cazut un acea... prapastie, tipand. Ma uitam speriata in sus, unde blonda si brunetul se uitau inspaimantati, tipand si ei de disperare. Am inchis ochii pentru o secunda, iar cand i-am deschis din nou m-am trezit ca stateam in fund pe pat, transpirata, gafaind, in camera mea, iar inima nu mai avea mult si imi iesea din piept. M-am uitat la fereastra, observand ca afara ploua usor. M-am uitat la ceasul de pe noptiera, observand ca era ora 10:20 AM. M-am ridicat dupa cateva minute din pat, dupa care am facut putina ordine in camera. Pe urma, am intrat in baie si imediat ce mi-am dat jos hainele m-am asezat sub dus dand drumul la apa, lasand-o sa se prelinga pe corpul meu. Linistita, dupa aproximativ 20 de minute, am iesit de sub dus cu un prosop pe mine. Mi-am uscat parul ud, dupa care m-am dus in camera si mi-am luat o pereche de blugi albastrii taiati, un tricou alb, un hanorac subtire de un albastru deschis si o pereche de tenisi. Am iesit relaxata din camera, iar cand am ajuns la scari am auzit glasul surorii mele razand alaturi de glasul unei femei si al unui barbat, glasuri ce imi pareau cunoscute, dar nu imi dadeam seama de unde. Am coborat scarile si m-am indreptat spre sufragerie. Sora mea statea pe canapea cu o ceasca de cafea in mana, zambind si discutand cu o femeie blonda, inalta, cu ochii albastrii ce semana cu barbatul de langa ea, doar ca el era brunet. Imi pareau foarte cunoscuti, dar inca nu imi dadeam seama de unde. Am pasit mai mult in sufragerie, dar se parea ca nu ma remarcase nimeni inca, asa ca am spus pe un ton linistit, zambind prietenos:
-Buna dimineata!
-Oh, Amalia! 'Neata! Ma bucur ca te-ai trezit, chiar voiam sa iti prezit pe cineva, spuse sora mea ridicandu-se, la fel facand si cele doua persoane care imi pareau inca foarte cunoscute. Ei sunt Adriana si Aiden Rudlow, vechi si buni prieteni din copilarie.
-Imi pare bine, am spus ascunzandu-mi emotia si surprinderea cand mi-am dat seama de unde ii cunosteam si nu imi venea a crede.
-Si noua la fel, draga mea, raspunsera amandoi, dupa care ma imbratisasera si ma sarutara amandoi pe obraji.
Mi-am indreptat imediat privirea spre Natalia, care inca zambea, si i-am spus pe un ton linistit si cu un zambet pe chip:
-As vrea sa mai stau, surioara, dar merg la Andrew sa luam micul dejun si sa ne ocupam de niste lucruri.
-Du-te atunci. Apropo, saluta-l din partea mea si spune-i ca poate sa mai vina in vizita, daca daca nu cumva e prea ocupat. Si mai voiam sa iti spun ca Adri si Aiden vor ramane la noi un timp, pana cand isi cumpara o casa noua in oras. In orice caz, sa fi cuminte si ne vedem mai tarziu!
-O sa fiu. La revedere! raspunsesem si iesisem din sufragerie, parand linistita. Imi luasem geanta alba din hol si iesem din casa, observand ca nu mai ploua deloc si ca soarele aparuse putin de dupa nori. Mergeam pe strada, nevenidu-mi sa cred cine sunt ei. Nu avea cum sa fie o coincidenta. Aratau la fel, vorbeau la fel si aveau aceleasi nume ca si cei din visul meu. Mai intai cosmarul de care nu imi aminteam, apoi taietura din vis si acum asta... "Ce legatura au toate astea cu mine si cine sunt toti acei oameni?" M-am intrebat in gand, indreptandu-ma spre casa lui Andrew.

Astept pareri si critici, si as vrea sa imi scuzati greselile gramaticale.

Subiect: Re: Amalia Dallas Dum Ian 25, 2015 6:05 pm

Îmi place mult ideia poveştii ...... Aştept next!

Subiect: Re: Amalia Dallas Joi Ian 29, 2015 10:13 am

Ştiu că e cam târziu,dar îmi place.Ai câteva greşeli,cea mai clară fiind repetiţia cuvântului "dacă" .Oricum,aştept next!

Subiect: Re: Amalia Dallas Joi Ian 29, 2015 9:27 pm

Ai cateva greseli mici, dar se pot repara.
Povestea e foarte frumoasa si interesanta. Imi place mult descrierea si cum este asezata povestea in pagina.
Next si succes in continuare !

» Amalia şi secretul ei

Cont pierdut

// Dacă nu ai acces la cont

Amalia Dallas