Tot aici stau,de atunci,de cand cu incidentul,mereu aici...parintii mei au murit cand eu aveam 7 ani,am crescut ca un singuratic,asa sunt eu:retras.Singurul noroc pe care l.am avut au fost parintii adoptivi,fara ei eram pierdut....
septembrie 1998;undeva la tara
In fiecare dimineata ma trezesc la 6,singur.Parintii mereu sunt la munca.La ora 7 trebuie sa fiu la scoala...o mizerie.La pranz se termina orele si pot merge acasa,dar acolo ce sa fac singur pana la noapte cand vin parintii?Cu mult timp in urma, mai precis acum 8 ani eram cu prietenii la joaca in curtea bisericii.Unul dintre noi a observat ca poarta mare din spate era deschisa si desigur a propus sa mergem sa vedem ce e in spate.Mereu cand intrebam ni se zicea ca este o simpla gradina si nu e nimic de vazut acolo,dar am mers sa vedem...am mers printr.un coridor lung format din gardul bisericii si peretele acesteia pana la capat,era infundat cu buruieni.Am inaintat prin ele pana am ajuns pe un teren mare...asemanator unei gradini.Dar in mijloc era o cladire mare, cu un turn imens.Hotarasem sa urcam pana in varful acestuia.Constructia aducea a biserica: scari mari si late, care duceau la cele doua usi mari din lemn sculptat cu cruci.Usile erau incuiate dar am gasit o gaura in zid.Spatiul parea si mai mare din interior.Peste tot banci din lemn,pline de praf,unele chiar arse.Am inaintat pana intr.o incapere plina cu icoane zgariate si multe cruci din lemn,dar erau batute in cuie...de podea.Era clar o biserica,stranie,foarte stranie,iar noi ne aflam in altar.Prietenii mei au gasit scarile turnului,dar eu am ramas sa scotocesc....si am gasit o cheie aurie.Am ridicat.o dintr.un sertar.Era prea grea pentru o cheie,sigur era din aur.Am fugit pe scari dupa prieteni.I.am gasit sus de tot.Era ca o camera cu peretii rotunzi:un pat,o lada.Acoperisul era gaurit.O mare gaura.Pe margini se vedeu scanduri de lemn prinse in smoala de acoperis.In centrul camerei se afla clopotul.Sigur a fost prins candva de acoperis,dar a cazut.Ne.am apropiat de el si a inceput sa bata.Toti am incremenit.Stateam nemiscati si ne uitam unii la altii.O singura data a pocnit,dar a fost destul.Am iesit repede din cladire si am jurat ca nu ne mai intoarcem.Doi ani mai tarziu am incalcat juramantul si m.am dus singur acolo.Totul era exact la fel.Am urcat pana sus....am gasit si o scara si am urcat pana pe acoperisul turnului, prin acea gaura.Era absolut incredibila privelistea.In spate padure care se intindea pana la orizont,iar in fata vedeam mare parte din satul nostru.Si asa ajungem si in prezent....in fiecare zi dupa scoala ma urc aici si astept intunericul,cand ma duc acasa.Acum sunt destul de mare si am aflat multe despre acest loc.A fost candva o biserica...pana s.a aflat ca nu era sfintita....preotul a disparut,iar biserica a fost inchisa construindu.se una noua in fata ei.A fost data uitarii.Dar noaptea veneu tot felul de sectanti, din toate satele pentru a face ritualuri oculte.Intr.o noapte furtunoasa, un trasnet a lovit turnul.Lumanarile au cazut si s.a produs un incendiu care ia omorat pe toti.Nimeni nu a supravietuit.Un vanator a gasit cadavrele intr.o dimineata,iar a doua zi s.a sinucis.Asta am auzit....nu stiu mai mult de atat.Cu toate acestea eu tot aici vin.
Sam Mar 16, 2024 2:39 am Scris de 
Subiect: Lăcașul Diavolului 
