Dincolo de moarte

Subiect: Dincolo de moarte Sam Noi 29, 2014 8:59 pm

Capitolul1-Prezentare
"O zi caldă şi frumoasă de toamnă, în care soarele străluceşte pe cerul senin şi frunzele aşezate asemenea unui covor ce acoperă pământul rece sclipesc în preajma razelor sale..."
-Ce porcărie... Am spus aruncând cartea direct în coşul de gunoi. Acolo ţi-e locul! Am replicat în cele din urmă.
M-am ridicat din pat, clătinându-mă. Mă simţeam destul de ameţită, era prima noapte în casa cea nouă şi nu ştiu de ce mă treceau fiori de fiecare dată când ieşeam din cameră. Aveam senzaţia asta când străbăteam holul lung şi întunecat ce ducea spre scări. Acel hol era chiar şi în timpul zilei lipsit de lumină, deoarece nu era nici o fereastră, iar întrerupătorul era momentan stricat.
Ca de obicei, era aproape ora 3 dimineaţa, părinţii şi sora mea mai mică Amalia dormeau, iar eu umblam ca bezmetica prin casă... nimic nou.
Oraşul meu natal era Brooklyn. Am locuit acolo până în anul 2005, iar din 2005 ne-am mutat in Madrid, capitala Spaniei, deoarece tata fusese transferat. Şi acum am fost nevoită să-mi părăsesc liceul, prietenii... din nou, cam din aceleaşi motive ca şi în trecut. Doar că acum am ajuns în New York, şi ar trebui să mă adaptez la noul meu liceu, care după mine sigur va fi ca îngrozitor...
Casa în care mă aflu, cea cumpărată de părinţi, este o vilă cu un etaj. O casă cam mare pentru patru persoane (părerea mea) şi cum am spus şi adineauri, este o atmosferă destul de ciudată. De fiecare dată când merg în altă încăpere, am impresia că cineva mă priveşte, sau pur şi simplu simt că mă urmăreşte cineva la orice pas. Însă pot fi doar halucinaţii de la atâta oboseală.
-Tammy? Se auzi o voce din intuneric.
-Hm?!
M-am grăbit să aprind lumina din capătul scărilor de la parter, iar cea care îmi pronunţase numele era doar sora mea mai mică, în varsta de 15 ani. Amalia are ochiii verzi şi părul şaten deschis, care era prins mai neglijent într-un coc. Buzele ei sunt subţiri, iar pielea măslinie. Aceasta purta un tricou negru şi larg şi o pereche de pantaloni scurţi de pijamale. Îşi freca ochiii din două în două secunde cu mâna dreaptă, semn ca abia se trezise.
-Doamne,ce m-ai speriat! Am spus râzând. De unde ai ştiut că sunt eu pitico? Am întrebat în timp ce intram în bucătărie şi uitându-mă prin frigider.
-Păi cine mai e treaz la ora asta înafara de tine? Spuse Amalia.
-E... hai că nu e aşa tarziu. Răspund eu aproape râzând.
-A nu? E aproape 4 dimineata. Îmi reproşează ea.
-Oh..pe bune? Credeam ca e 3...
Amalia mă privi dându-şi ochiii peste cap şi zâmbind.
-Dar tu nu ai somn? Întreb eu.
-Nu... mi-e greu să dorm într-o casă nouă. În plus am nişte porcării de păpuşi luate de mama din fosta casă şi mi le-a aranjat mie prin cameră. Sincer mă cam înspăimântă...
-Păpuşi? Interesant, am spus scoţând o sticlă de lapte din frigider. Auzi... ce-ar fi să explorăm puţin podul? Îi propun eu, mai apoi înghişind puţin din laptele rece.
-Acum? Pe întuneric?
-Nu. Pe modul... lanternă, sau bec. Hai că oricum nu putem dormi. Spun eu încercând să o conving.
-Bine. Deşi cred că-i o idee proastă. Nu prea ai ce să vezi decât praf şi lăzi vechi, în cel mai rău caz. Îmi reproşează ea.
-Hm. Ce-ar fi să ţii aste. Am spus aruncându-i două lanterne uşor, astfel încât să le poată prinde.
-Ok.
După ce am luat şi eu o lanternă dintr-un sertar şi două baterii. Am pornit spre etaj, unde holul arăta şi mai înspăimântător.
-De ce ai vrut să ai camera la etaj? E înfricoşător aici. Spuse ea.
-Gura! Am spus în şoaptă.
-Ce? Te temi că trezim morţii? Spuse Amalia râzând.
În cele din urmă am început să râd şi eu, dar am continuat să străbatem holul până la trapa din tavan care ducea spre pod. Am coborât scara şi am urcat pe rând.
Podul nu era foarte interesant, la fel cum spunea şi Amalia, era plin de praf... Şi erau câteva lăzi şi lucruri mai vechi. Am hotărât să-l explorez puţin, în timp ce sora mea mă aştepta lângp trapă. Am mers până în capătul podului şi nu găsisem nimic special, doar un jurnal vechi de care m-am împiedicat. L-am luat dorind să văd ce anume era în el. M-am întors în cele din urmă lângă sora mea, după care am coborât împreună din pod şi ne-am dus în camera mea pentru a vedea ce este cu acel jurnal.

Sper că v-a plăcut primul capitol. Poate nu e cine ştie ce, dar totuşi... când scriu eu ceva interesant? ) Aâtept pareri :3

Cioco a intervenit în corectarea acestei poveşti.
Observaţii: Ai grijă la semnele de punctuaţie. Cioco terminat!

Subiect: Re: Dincolo de moarte Sam Noi 29, 2014 9:34 pm

Ah..scuze pentru greseli.Abea acum am vazut ca am si de astea:))

Subiect: Re: Dincolo de moarte Sam Noi 29, 2014 9:40 pm

Foarte frumoasa povestea! Astept :SN: !

Subiect: Re: Dincolo de moarte Vin Feb 06, 2015 12:23 pm

Capitolul 2 - Vis sau realitate?

Ajunse în camera mea, ne-am trântit amândouă în pat şi am început să răsfoim acel jurnal destul de vechi. Erau tot felul de poze, de date... nimic interesant, zic eu. Pe Amalia o plictisise teribil toată treaba asta, şi în final a adormit lângă mine. N-am vrut să o mai trezesc, aşa că am reuşit sa trag pătura pe amândoua, dupa ce am stins becul. Am lăsat jurnalul pe birou, deschis la pagina la care ajunsesem.
Mie încă nu îmi era somn, aşa că mă uitam pe pereţi, pur şi simplu. În timpul îsta, îmi amintisem câteva emisiuni de pe Discovery Channel. Era una în care nişte cercetători căutau case bântuite şi încercau să discute cu entităţile prezente în acele locuinţe. Doamne cât de penibil... Eu n-aş crede niciodată în aşa ceva. Cu toate că de când ne mutasem în casa asta, şi de câte ori străbăteam holurile, simţeam că sunt urmărită de cineva.
Însă suntem aici doar de o zi, şi sunt destul de sigură că halucinam din cauza oboseli.
Cum nu reuşeam să adorm, am decis să mă duc până la bucătărie, să îmi iau un pahar cu apă, aveam gâtul destul de uscat. Aşadar m-am dat jos din pat, cu grijă să nu o trezesc pe Amalia, şi am ieşit din camera, în acelaşi ritm. Etajul era foarte pustiu. Avea dreptate sora mea. Oare de ce mi-oi fi dorit să am camera la etaj?
În timp ce păşeam pe podeaua din lemn brut a casei, un zgomot se auzi din pod. Parcă s-ar fi răsturnat ceva, însa nu ştiam ce. Erau doar câteva lăzi bine aşezate acolo sus. N-ar fi avut cum să cada ceva. Am încercat să ignor asta şi mi-am continuat drumul, până cand se auzi o bufnitură şi mai gălăgioasă ca precedenta.
M-am oprit, ţinându-mă încă cu mâna de balustradă şi uitându-mă spre tavan. Se auzeau paşi.
-Ce naiba se întamplă acolo? Mi-am spus eu în şoaptă.
Am fugit până în camera mea, în linişte, şi mi-am luat lanterna, după care am mers înapoi spre intrarea în pod. Încă puteam auzi zgomotul făcut de nişte paşi, iar deasupra cineva încerca să spargă trapa. Cu siguranţă era cineva acolo, însa nu-mi puteam da seama cine.
Am stat preţ de câteva secunde bune. Mă tot gândeam daca era o idee buna să deschid uşa aia... Oare ce ar fi putut să sară de acolo? Însă trebuia să aflu ce naiba se întamplă, aşa că până la urmă am deschis trapa, şi de în secunda următoare totul revenise la normal. Zgomotele dispăruseră... nu se mai auzea nimic dubios. Am decis sa urc şi să verific ce căzuse. În timp ce străbăteam din nou podul, văzusem doar o ladă deschisă, cu câteva lucruri aruncate împrejur. Poate se răsturnase cumva... probabil nu fusese aşezată bine.

Înafară de asta nu găsisem nimic altceva, aşa că am decis sa ma întorc şi să merg să-mi iau paharul ăla cu apă. După asta poate reuşesc să dorm şi eu. Ajunsesem aproape de trapă, însă nici nu apucasem să ma pun în genunchi şi să cobor, că uşiţa se şi închise. Încercam să o împing, însă mânerul se blocase. Cum s-ar fi putut închide singură? Era mult prea grea, cineva ar fi trebuit să o ridice, dar cine?
Mă tot zbăteam încercând să o deschid, dar chiar nu puteam. Mă îngrozea gândul că ar fi trebuit să-mi petrec noaptea într-un loc ca acesta. Plin de praf şi pânze de păianjen. Ma ridicasem din nou, aveam nevoie de ceva pentru a sparge încuietoarea, de aceea m-am întors spre acea ladă deschisă şi am început să scotocesc prin ea cu speranţa că o să găsesc ceva care să-mi fie de folos. Lanterna deja nu îmi mai era de mare ajutor, începea sa pâlpaie. Dar de ce? Abia schimbasem bateriile alea.
-Ohh nu cred! Am început eu să ţip.
Eram deja obosită, nu mai rezistam. Iar în cutie nu găseam nimic cu care aş putea să sparg încuietoarea. M-am aşezat pe jos mai bine, sprijinindu-mă de perete, eram extenuata. Oboseală mă prinsese din urmă, acum aveam nevoie doar de somn. Simţeam cum ochiii mi se închid, şi nu ştiu dacă era din cauza oboselii, sau vedeam bine, deşi nu-mi credeam ochilor. Fereastra micuţă din pod se deschise, iar pe ea intră o siluetă neagră, se apropie încet de mine, nu mai reuşeam sa-mi ţin ochiii deschişi. Poate ar fi trebuit să fug, poate că nu. Cert e că imediat ce se apropie de faţa mea, am reuşit să-i văd picioarele crăpate şi albe. De îndată ce ajunsese lângă mine, trapa se deschise, iar de după ea se ivi chipul tatălui meu.
-Tammara! Ce cauţi aici? Spuse el, îngrijorat.
Silueta dispăruse pur şi simplu. Parca nici n-ar fi fost vreodată acolo. Iar eu fiind prea obosită, am adormit.

Mno...sper să vă placă Aştept păreri ^.^

Cioco a intervenit în corectarea acestei poveşti.

Subiect: Re: Dincolo de moarte Vin Feb 06, 2015 6:50 pm

În primul capitol am găsit două greșeli: "O zi calda si frumoasa de toamna,in care soarele straluceste pe cerul senin si frunzele care asezate asemenea unui covor ce acoperea pamantul rece,sclipesc in preajma razelor sale.."
,,sunt așezate'' ,sună mai ok din punctul meu de vedere.
A doua greșeală: nici o. De ani buni se scrie nicio.
Atât. În rest,tema este comună cu alte teme,dar nu este o problemă,cum am mai spus de atâtea ori,putem scrie o poveste cu,ce temă vrem,chiar dacă tema a mai fost în alte povești.
În capitolul al doilea,nu am găsit greșeli.Nimic de comentat aici.Mă rog,nimic negativ de comentat.
Aștept next.

Subiect: Re: Dincolo de moarte Vin Feb 06, 2015 8:23 pm

Aha..mersi Smile

Subiect: Re: Dincolo de moarte Sam Feb 07, 2015 3:01 pm

Subiect: Re: Dincolo de moarte Sam Feb 07, 2015 8:48 pm

Interesant,next.

Subiect: Re: Dincolo de moarte Dum Feb 08, 2015 7:29 am

:SN:

Subiect: Re: Dincolo de moarte Dum Feb 08, 2015 1:03 pm

Asteptam next. Imi plac povestile tale. Very Happy

» Pe viață și pe moarte
» O moarte tragica
» Iubire dupa moarte
» Adevar...sau MOARTE
» Viața fără de moarte.

Cont pierdut

// Dacă nu ai acces la cont

Dincolo de moarte