Capitolul IV
Mă aflam în fața casei lui Seth,am apăsat pe clanță și am pătruns în casă,Seth era în living,zăcând pe canapea cu mâinile încrucișate,când ne-a văzut expresia feței sale din cea glacială a devenit una mirată,s-a ridicat de pe canapea și a pornit către noi.Ajuns la câțiva cm de mine și-a ridicat bărbia și m-a fixat cu privirea.A stat așa preț de câteva minute apoi s-a răsucit pe călcâie și s-a așezat din nou pe canapea privind în gol și oftând,era destul de evident că ceva îl frământa.
-Ăă..
-Taci,a spus Seth cu un ton de superioritate.
La auzirea acestui îndemn,am arcuit o sprânceană și am pufnit,de parcă aș face ceea ce vrea el să fac.
-Și dacă nu vreau?
Molly era chiar în spatele meu,probabil îngrozită,îi puteam simții respirația în geafă,mă apucase cu mâinile de umeri,dar la un moment dat a început să-și înfigă unghiile în carnea mea.
-Calmează-te,i-am șoptit eu.
Fata a încuvințat din cap și,și-a îndepărat mâinile de mine.
-Nu vreau decât să înțeleg ce se petrece,a spus Seth.
Băiatul a folosit aceea privire de cățeluș neajutorat ce m-a făcut să-mi pară rău pentru el,era clar că el și Molly erau doar niște victime colaterare ale războiului ce avea să înceapă.Timpul se scurge,iar eu știu că Jerome,Lydia și oamenii lor sunt pe urmele mele,mi-aș dorii doar ca totul să se termine,să revin din nou la să zicem „viața” pe care am avut-o până acum,dar astea erau consecințele în fascinanta viață de Luminat..mori,te reîncarnez,mori iar și iar te reîncarnez,pe deasupra te lupți cu Umbrele,care nu sunt prea prietenoase sau prea amabile.Atunci când o umbră dorește ceva,face rost de acel lucru cu orice preț,dar și atunci când un Luminat își propune ceva,duce acel lucru până la capăr,singurul lucru care ne asemăna,era faptul că luptăm până la final.Dar Umbrele sunt viclene și mereu trișează.Toată dușmănia asta,este exact ca un joc,un joc de cărți,cel care câștigă este pe deplin satisfăcut,fericit că a câștigat,iar cel ce pierde este trist,dar aici era vorba de un joc mult mai periculos,unul care nu se poate repeta la infinit,orice aș face,trebuie să joc până la ultima carte,altfel risc să fiu „descalificată”.Șirul gândurilor mi-a fost distrus de către un sunet puternic,când am revenit la realitate am observat că geamul era spart,cioburile erau împrăștiate pe minunatul covor cu model floral,iar pe jos zăcea un bătrân zvârcolindu-se,din rănile sale deschise se scurgea ușor sângele,acele răni fusese provocate de cioburile ascuțite ce i-au străpuns carnea.
-Fugiți!ne-a îndemnat bătrânul.
Nu am stat prea mult pe gânduri și am apucat-o pe Molly de mână,Seth era în urma noastră,am pornit către bucătărie și am încercat să deschid ușa care ducea spre grădină.Din păcate ușa era încuiată,am observat cheile care se aflau pe bufet.
-Stați aici,le-am spus lui Seth și Molly cu o voce înceată.
Am pășit pe vârfuri până la bufet și am apucat cheile,pe ușă puteam privii până în sufragerie,acolo stătea Lydia în picioare cu mâinile în șolduri,lângă ea se afla un bărbat înalt cu părul șaten-blond,culoarea ochilor nu putea fii distinsă.
Lydia și-a îndreptat atenția spre hol și atunci m-a văzut,am auzit-o țipând și arătând cu degetul spre mine,am pornit repede către ușă,am strecurat cheile în broască și am deschis ușa.Molly și Seth au luat-o la fugă,eu am rămas în urmă și am privid în spate,Lydia și acel bărbat care presupun că era Jerome,se aflau la ușă și priveau furioși.
Am ieșit și am închis ușa în urma mea,luând-o în direcția în care au luat-o prietenii mei.
Sam Mar 16, 2024 2:39 am Scris de 
Subiect: Re: ^Trădarea^ 
:SD: :SN: :SC: 
