Stau în pat de ore în şir . Simt că nu mai rezist . Nu pot să fac absolut nimic . Aş vrea să ţip , însă nu pot. Tot ce pot face este să privesc şi să aştept până când acest coşmar se va termina . În pat , două trupuri întunecate stăteau şi ele aşezate lângă mine , tăindu-mi parcă suflarea . Nu-mi dau seama dacă sunt părinţii mei , însă pur şi simplu mă sufocă . Nu-mi pasă cine şi ce e , însă tot ce vreau e ca totul să se termine .
După câteva minute , simt cum acele fiinţe se dau de lângă mine , până când aud că acestea s-au dat jos din pat . Mă simţeam liber . Puteam să respir mai bine şi să mă mişc . Îmi venea să ţip de fericire , însă ştiam că acele chestii încă erau în camera mea . Totuşi , stau şi le privesc în continuare cum se îndepărtează de patul meu , pentru a fi sigur că pot face după ce vreau .
Le văd cum se îndreaptă uşor spre uşă . Mai e încă puţin până să iasă . Emoţiile din mine creşteau tot mai tare , când vedeam că erau tot mai aproape de a ieşi din camera mea . Într-un final , văd cum una din persoane pune mâna pe clanţă şi deschide uşor uşa , aceasta scârţâind . Înainte să iasă însă , acestea îşi întorc capul şi se uită la mine . Nu părea să aibă feţe , însă , deodată , în locul negru unde presupun c-ar trebui să le fie faţa , apare un zâmbet larg şi strălucitor , însă un zâmbet de rău augur . Preţ de câteva secunde , se uită cu acel zâmbet la mine . Nu ştiam dacă trebuia să închid ochii sau nu , însă , parcă rămân paralizat , nemaiputând nici măcar să-mi închid ochii . Mă uit în continuare la ei , sperând să plece . Până-n final , văd cum zâmbetul lor cel larg dispare , apoi îşi întorc capetele şi pleacă din cameră, lăsând uşa deschisă . Suflu uşurat . Am crezut că totul s-a terminat . Fix când să-mi mişc un picior , aud nişte sunete de la parter , ca şi cum cineva ar fi intrat în casă . M-am panicat puţin , însă m-am gândit că acele ciudăţenii ce au stat cu mine încă de când m-am pus în pat , au plecat . Mică mi-a fost însă după bucuria , căci în secunda următoare , aud nişte ţipete , însă destul de scurte . Nu cred c-au durat mai mult de 2 secunde . Încerc să mă ascund mai bine în pătură , însă în aşa fel încât să pot privi uşa .
După câteva secunde de aşteptare , aud nişte sunete , ca şi cum cineva ar urca la etaj . Nu ştiam cine e , însă sunetele provocate probabil de nişte paşi su aud tot mai tare . Cineva tocmai se apropia de camera mea .
Încerc să văd cine e , însă întunericul care domina oriunde priveai era prea puternic pentru ochii mei slabi. Deodată , o apariţie stranie îşi face prezenţa în faţa uşii mele deschise , intrând în cameră . Se apropia uşor de mine . Nu vedeam exact ce e , însă , cu câteva eforturi , am reuşit să văd ce e . Era o creatură , un fel de om... nu ştiu exact . Avea o mantie destul de neagră , precum întunericul dintr-un loc în care lumina este inexistentă . Nu m-am uitat dacă avea picioare sau mâini , totuşi , în locul feţei , era un craniu . Avea un zâmbet malefic , iar la locul ochilor , care trebuiau să fie goi , avea un fel de iris alb . Toate acestea mă făceau să mă tem destul de tare . Simţeam cum aerul era tot mai rece şi multă energie negativă în jur . Eram învăluit în acel sentiment ciudat numit frică . Într-un final , decid să închid ochii şi să par că dorm . Totuşi , chiar dacă încercam cu adevărat să fac asta , nu puteam . Teama era prea mare , mă învingea . Ştiu că undeva , într-un colţ de cameră , frica mă pândea la tot pasul , nelăsându-mă să dorm . Cu siguranţă mă priveşte cu multă admiraţie , cu ochii ei stranii ce-ţi străpung sufeltul , văzând cum mor încet .
Acea fiinţă se află acum chiar lângă mine . Nu o văd , dar o simt . Simt fiorii reci şi energia negativă pe care mi-i transmite , chiar lângă mine . Deodată , acel spirit se ridică uşor , auzindu-se un vânt în urma lui. Era chiar deasupra mea . Nu ştiu unde vrea să se ducă , însă eram speriat de moarte . Imediat după , aud mici sunete de la perete . Curios fiind , deschid puţin ochii , şi mă uit , din colţul acestora , cum acel demon scrie ceva pe perete . Ei bine , patul meu la perete fiind , a ales să scrie ce are de scris chiar lângă mine .
Deodată , îl aud cum pleacă uşor de lângă mine . Se îndepărtează tot mai mult . Decid să deschid ochii , însă cred că tocmai făcusem o greşeală . Am văzut acea creatură cum "mergea" cu spatele , uitându-se cu acei ochi şi zâmbet malefic la mine . Privirea lui parcă-mi trăgea sufletul . Într-un final , uşa se închide.
Eram liniştit . Am crezut că totul se terminase , însă , imediat ce suflu uşurat , simt cum ceva ca un lichid cald se prelinge uşor pe piciorul ce nu era băgat în plapumă . Eram îngrozit , nu ştiam ce să mai fac . Decid să mă scol , doar când voi vedea că o rază de soare va pătrunde prin geamul meu , luminându-mi perdelele , şi de asemenea , să nu dorm .
Dimineaţă , ora 8 . Tocmai mă trezesc . Cu toate că îmi propusesem să nu dorm , se pare că oboseala a învins , făcându-mă să mă culc . Mă ridic uşor din pat , apoi trag perdelele , pentru a lăsa razele calde ale soarelui să-mi lumineze camera . Când mă întorc însă , văd uşa deschisă şi pe podea , ceva ce m-a îngrozit . Pe jos , mama stătea moartă , dar într-un fel destul de ciudat . Faţa ei părea ca şi cum ar încerca să ţipe . Lângă ea însă , stătea capul tatei , faţa lui părând ca cea a mamei . Mă îndrept uşor spre uşa deschisă şi trag o privire pe hol . Peste tot era numai sânge şi membre de-ale tatălui , el fiind singurul măcelărit . După ce privesc acel tablou îngrozitor , îmi aduc aminte de faptul că acea creatură din noapte a scris ceva pe perete . Mă întorc şi intru în cameră . Mă dau ceva mai departe de pat , căci literele erau destul de mari , mai exact , mă duc la peretele opus celui de lângă pat . Când mă uit însă , rămân traumatizat . Pe perete , cu sânge , era scris ceva ce probabil o să ţin minte toată viaţa : "Ştiu că eşti treaz"...
:SP:
Sam Mar 16, 2024 2:39 am Scris de 
Subiect: Coşmarul din noapte 
