Ma plimb pe acelasi traseu spre liceu. Ma numesc Melody, am 15 ani si sunt eleva la liceu. Am părul lung, de un roşcat deschis şi ochii albastrii. Nu sunt cine stie ce fata, dar totusi am putin curaj de a ma deschide in fata altor oameni pe care nu-i cunosc. Am 3 prieteni buni la acest liceu si cu mare bucurie pot spune ca atunci cand sunt cu ei, ma simt in largul meu si pot fi eu insami.
Nu-mi dau seama, dar deja am si ajuns la poarta liceului. Intru imediat şi cand ma aflu in cladire, imi fac loc prin marea de oameni spre dulapul meu. Il deschid si îmi iau tot ce-mi trebuie pentru prima parte a zilei.
Mă îndrept repede spre clasă . Intru , iar în capătul acesteia îi vad pe prietenii mei Marco, Nick si Amy. Merg spre locul de langa Nick si imediat incepe ora.
După ore , toti 4 mergem acasa la mine sa ne facem temele. Da, niciodata n-am avut parte de ceva interesant. Nu e din cauză ca sunt tare timida, ci faptul ca nimic în orasul ăsta nu se prea întâmplă.
Cam doua ore mai tarziu, ceilalti pleaca, iar eu raman singura in casa. Parintii mei lucreaza pana târziu, iar sora mea se întoarce în curând de la o prietena.
Ma duc spre camera mea si scot o carte , apoi continui sa citesc din ea. Poate am uitat sa mentionez ca în oras se afla un conac vechi . Îi ştiu legenda ca pe propria palmă. Se spune ca acolo a trait un cercetator si facea multe experimente ciudate in cautarea a ceva. Au fost foarte multe victime , în special animale si oameni. Cercetătorul era nebun si murise din cauza acestui fapt. Se spune ca, la una din ferestre, poti vedea silueta lui sau a unui baiat de vreo 15-16 ani, având ochiul drept bandajat.
Prima oara când mi s-a spus legenda asta, m-am speriat rau, dar acum nu cred in ea deloc, însă îmi place să o aud doar de dragul de a auzi o poveste buna.
Pun cartea pe noptiera si sting lampa. Ma întind usor in pat, cu toate că am senzatia ca cineva ma urmareste. Incerc să ignor prezenţa stranie ce-mi dădea târcoale , apoi mă culc .
Visez ca ma aflu in conacul din oras. Merg pe holurile acestuia. Peretii sunt plini de sânge si zgârieturi , la fel si podeaua. Aud gemete îm spatele meu, iar din instinct o pornesc la fugă , fără să mă uit înapoi. Gemetele sunt parca din ce in ce mai aproape de mine.
??? : Pe aici. Vino pe aici.
Aud o voce si ma îndrept spre direcţia de unde se auzea . Când să o iau pe dreapta, ceva ma trage de picior. Tip cât ma tin plămânii , apoi mă trezesc la realitate. Cand deschid ochii, o vad pe sora mea langa mine tare ingrijorata. Sora mea, Jessie, întotdeauna sărea din patul ei si venea in camera mea, ori de cate ori aveam un cosmar. Dar asta nu s-a mai întâmplat de vreo 3 ani.
Jessie : Esti bine? Ai tipat mai tare decât de obicei...
Avea dreptate, tipasem mai tare decat era normal. N-am mai facut asta pana acum.
Eu : D-da , sunt bine.
Jessie : Esti sigură , Melody? Daca vrei, il sun pe director si ii spun ca nu-
Eu : Nu, nu , sunt bine acum. Crede-ma.
Jessie : Ok, te cred.
Jessie plecă din camera mea , apoi m-am dat jos din pat si am inceput sa ma schimb. Asta imi mai trebuia, sa lipsesc de la scoala, doar din cauza unui cosmar. Dupa ce ma pregătesc , cobor sa mananc ceva. După ce termin de mâncat , ies pe uşă şi merg spre liceu.
Dupa ore Nick, Amy si Marco m-au invitat sa merg la o cafenea cu ei. A trebuit sa refuz, din cauza ca in vreo doua zile avea sa vina o verisoara de-a mamei si trebuia sa fiu la punct cu treburile. Ma îndepărtez de poarta liceului si ma uit la telefon . Era 15:45, iar eu trebuia sa ajung pana la 16:20. Locuiesc departe de liceu , ştiu , dar ce puteam să fac pentru a ajunge mai repede acasă ?
Ma gandesc s-o i-au pe o scurtătura veche, însemnand să o iau pe langa conac. Alta optiune n-am avut , însă dacă mergeam pe aici , puteam ajunge cu 20 de minute mai devreme. O pornesc pe scurtatura si ajung curand la conac. Era mai infricosator decat imi închipuiam. Nu am mai folosit scurtatura asta, din cauza ca odata mi se paruse ca am vazut ceva la fereastra si m-am speriat tare.
Dupa ziua aceea, am aflat si legenda care m-a pus la punct. O iau încet pe lângă conac, până când aud în spatele meu pasi. Ma uit peste umar si vad un grup de baieti de la liceu. Ii cunosc doar din vorbe , însă se spun lucruri rele despre ei . Speram sa nu ma vada, dar era prea tarziu , aşa că aleg s-o iau la fuga. N-am alta solutie decat sa ma ascund in conac.
Sar gardul si fug pana la usi, le deschid si acolo rămân. Ma uit pe furis pe geam . Văd ca s-au dat bătuţi sa ma găseasca , aşa că au plecat. Când dau sa ies, uşile se închid. Incerc să ies, dar sunt incuiate.
"Imposibil!N-n-nu se poate!" îmi spun eu în gand in timp ce incerc din nou si din nou sa le deschid. Dintr-o dată , încep să ameţesc , până cad la pamant inconstienta.
Eu sper sa va placa. Next dupa cateva pareri.
★ Topic corectat de Dandelion