Ella: Nu a fost ea...
Vocea imi parea foarte cunoascuta. iar in clipa urmatoare, de dupa copac, din negura intunecata a padurii, iesise o fata satena cu ochii cristalini ca marea.

Este...Este Ella!

M-am asezat jos si am inceput sa plang.Stiam ca daca Ella a iesit din mine inseamna ca si Irene a iesit iar lupta dintre  bine si rau urmeaza!

-Ella...nu! spuse Emily cu lacrimi in ochi
-Trebuia...altfel te-ar fi ucis! Si i-ar fi ucis si pe ei!
-Stai,prietenii mei sunt bine!
-Ohh nu! Vine! Fugi!
-Stai! Ce? Cine vine?
-Fugi!

In momentul acela chiar eram panicata.Am decis sa o ascult pe Ella.Nu voiam sa patesc ceva fara sa-mi mai vad prietenii odata.
Inima imi batea din ce, in ce mai tare!

-Ce-i cu mine?
-Vine aici!
-Nu o asculta,nu te duce!

Am incercat sa fug dar se auzeau voci din toate directiile.Frica puse stapanire pe mine!Niciodata nu mi-a fost frica,nu stiu ce e acest sentiment dar,e puternic.

-Em!
-Em trezirea!
-Te rog! Nu ne lasa!

Deodata ma trezesc.Sunt intr-o camera alba.Totul in jur straluceste,scaune albe din catifea,multe aparate care bipaie si scot suntete ciudate si mai ales lumina soarelui ce patrunde prin geamurile fumurii ale incaperii in care ma aflu!
Insa cand incerc sa imi intorc capul spre partea stanga imi vad prietenii care plangeau.
Lacrimile cele calde ale Amandei ii inundau fata ei rotunda si imbujorata.Erica era tinuta in brate de catre Marcus,amandoi plangeau cu sughituri!
Insa singurul care nu facea nimic este Eden.El se uita la mine si chipul lui nu arata nici o expresie, era ca o statuie.

Deodata simt o durere intepatoare in piciorul drept!

-Acum imi amintesc! am tipat eu ca o nebuna prin salonul din spital
Toti si-au indreptat capul spre mine.
Iar in urmatoarea secunda am putut simti cele patru imbratisari ale familiei mele!

Nu am mai simtit niciodata atata caldura...NICIODATA!
Irene m-a traumatizat,pana de curand nu am stiut ce e iubirea fata de o persoana...mereu imi era teama sa ma apropii de cineva dar de data asta am sa ma razbun!

-OOO multumim, Lui Dumnezeu ca esti bine!
-Da..deja ne lipseau glumele tale si mici prostii despre fantome! spuse Erica in timp ce isi stergea lacrimile.

-Prieteni trebuie sa va spun ceva!
-Ce? spusera toti inafara de Eden.
Am incercat sa spun dar  Eden mi-a luat-o inainte!
-Ce vrei sa ne spui ca defapt in tine locuiesc doua personalitati si ca binele si raul sunt in pericol?
Am inceput  sa plang dar toti ceilalti m-au intrebat ce se intampla pentru ca ei nu intelegeau.
-Off,ei bine deja va spus  Eden.
-Ce? E adevarat? Te-ai lovit si la cap? au spus toti
-Nu! a completat  Eden
-Si acum ce facem?
-Trebuie sa o batem pe Irene! spun eu hotarata
Dar inca nu intelegeam ceva...de ce ma doare picorul drep, cand eu m-am lovit la cel stang si cum a stiut Eden ce voiam sa spun!

M-am ridicat din pat, si m-am imbracat hotarata sa plec  din nou in padure sa o caut pe Ella sa vorbim.Insa s-ar putea ca Irene sa fie si ea pe acolo :x
Incet,incet am pornit-o prin padure.Desi era uriasa si chiar de speriat aveam un avantaj destul de mare! ERA ZI! Iar dupa spusele Ellei demoni nu umbla ziua...lumina soarelui e prea puternica pentru ei!

Insfarsit intrata in padure am inceput  sa aud si sa vad diferite umbre si voci.
Toate vocile imi spuneau sa vin dupa ele iar umbrele imi aratau doua drumuri.
Drumul drept era pin de oase si sange. Iar drumul stang era plin de trandafiri rosii ca focul.

Am ales calea.....dar in momentul acela o voce groasa a inceput sa spuna:
-Tu si prietenii tai.....