Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
Spectrul Realității
Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
• • Administratorii forumului vă invită să citiți regulamentul forumului cu un CLICK AICI . Crezi că îndeplinești toate criteriile vreunui grup? Vrei să faci parte din staff? Tot ce trebuie să faci, e să dai CLICK AICI și să faci o cerere și verifică dacă cerea ta îndeplinește cerințele cu un CLICK AICI. Mulțumesc pentru timpul acordat! • •
În cazul în care ești un membru vechi care și-a uitat parola, intră pe serverul de discord sau trimite un mesaj privat de pe un cont nou unui administrator.
Mesaje : 564 Data de inscriere : 02/02/2014 Varsta : 23 Localizare : Bârlad
Subiect: Razbunarea Vin Aug 01, 2014 11:45 am
Inchisoare. Acesta este cuvantul perfect pentru locul in care am stat ani la rand. M-am inchis de una singura intr-o inchisoare, am facut cercetari, mi-am pregatit un plan. Ce plan? Veti afla mai tarziu. Eu stau intr-o celula statioasa. Acolo este o masa, mereu ocupata de hartii, de poze. Se mai gasesc niste scaune, un dulap in care am lucrurile, un pat si, desigur, un frigider mereu plin. Acesta este locul in care locuiesc eu de ani de zile. De ce intr-o inchisoare si nu intr-o casa normala? Va voi povesti chiar acum. Era 20 iulie, anul 1999. Pe atunci aveam 15 ani, impliniti cu o luna inainte de tragedie. Era o zi ploioasa, tuna si fulgera. Ne aflam in casa noastra din padure, o casa imensa, minunata. Eu, fratii mei, mama, tata, unchii si verii mei ne aflam acolo. Cladirea avea 8 etaje, deci va inchipuiti cate camere avea, in ce lux traiam pe atunci. Toti 24 ne aflam in sufragerie. Il auzeam pe tata spunand putin suparat: -Ce mai vreme! De 2 zile tot ploua, nu se mai vede soarele pe cer. Ce mai vacanta avem si noi! -Dragul meu, vei vedea ca totul va fi bine. Soarele isi va face aparitia, va fi o vreme frumoasa. Nu-i asa, Darian? Fratele meu cel mai mare se gandea la cu totul altceva. Vedeam ca se uita doar in jos, la masa, stand pe scaun. Am observat ca ceva se intampla, dar nu stiam ce. Era abatut, nu prea avea stare. Nu-i statea in fire sa fie asa. De cateva saptamani era agitat, nervos, dar si speriat in acelasi timp. Cand il atingeam, tresarea. Nu mai era baiatul de alta data. Nu mai era baiatul vesel, pus pe sotii, energic, baiatul caruia ii sclipeau ochii de fericire, care in zilele cele mai triste ne facea sa radem. Nu il mai recunostea nimeni, nu intelegeam ce are. -Darian! Mama ta ti-a zis ceva, te rog sa ii raspunzi. Darian, unde te duci? Intoarce-te! spuse matusa Xonia, ingrijorata. Dar fara sa zica ceva, a iesit din casa. Nu ii raspundea nimanui, fapt care ma mira. Fiind ingrijorata, a vrut sa plece dupa el. Am oprit-o, spunandu-i ca mai bine as vorbi eu cu el. Stiind ca pe mine ma asculta, ca pe mine ma iubea cel mai mult, m-a lasat. Se dusese la un copac ce se afla la vreo 20 metri distanta de usa. Era ud leoarca. Stateam in spatele fratelui meu ce era cufundat in ganduri. Incet, l-am atins pe umar, iar el a tresarit si s-a intors. La inceput credeam ca ploaia era de vina, dar nu. Avea ochii inlacrimati, plangea. M-a strans in brate si mi-a spus cu tremur in glas: -Trebuie sa pleci imediat! -Fratioare, ce tot spui? De ce sa plec? spusesem eu nedumerita. -Am facut o mare greseala, esti in pericol. Te rog, asculta-ma si fugi. Nu te uita inapoi niciodata. Uita de noi. Daca te vor prinde... -Cine, Darian? Cine? -Daca ma iubesti, vei pleca. Te vei salva. Te rog. Imi pare rau, regret ce am facut. Te rog, pleaca si promite-mi ca nu o sa ii lasi sa te gaseasca. Pleaca, uita de noi, de familie. Incepe o noua viata fara noi. Te iubesc, surioara! -Si eu te iubesc! Am spus plangand. Nedumerita, trista, l-am imbratisat, l-am sarutat pe fratele meu pe obraz si am plecat. Mereu face totul cu un motiv. Am inceput sa fug cat puteam de repede spre iesirea din padure, fara sa ma uit inapoi. Ajunsa la 500 metrii departare de casa, incepeam sa aud strigate, tipete. Erau ale celor dragi mie. Tipete de frica, de disperare. Mi-am dat seama de faptul ca au fost atacati. Pe atunci nu stiam de catre cine. Am fugit vreo 2 zile fiind flamanda, insetata, cu hainele murdare. Am alergat pe campii, dealuri, si alte 2 paduri pana cand am ajuns la casa unui prieten. L-am strigat, am sunat la sonerie. Degeaba, el nu iesea. Am deschis usa ce nu era incuiata, lucru ce mi se parea staniu. Dar mai ciudat mi se parea felul in care era casa pe dinauntru. Vazele erau sparte, la fel ca tablourile, pe podea. Scaunele erau rupte, la fel ca masa din sufragerie. Sangele nu era exclus din peisaj. Era clar: cineva dorea sa imi distruga familia, prietenii, rasa. Fara sa mai stau pe ganduri, am fugit spre camera surorii sale ce era de aceeasi varsta cu mine si am luat niste haine, bani... Tot ce imi trebuia. Am luat motocicleta din garaj si am plecat. Stiam exact unde ma indreptam: Illinois, fosta inchisoare de maxima siguranta Joliet. Fiind parasita, m-am putut ascunde fara probleme, cu toate ca tot drumul a trebuit sa ma feresc de dusmani. Timp de 10 ani am stat inchisa aici, iar de fiecare data cand ieseam din inchisoare, o faceam cu mare grija. Ieseam ziua, noaptea nu puteam. Intr-una din zile, in urma cu 5 ani, pe drum m'am intalnit cu niste "persoane" ca si mine. La numar era vreo 30 si se aflau in aceeasi situatie ca a mea. I-am luat cu mine la inchisoare, i-am protejat, m-au protejat. Zilnic ne-am antrenat, ne-am pregatit pentru zilele ce urmeaza. Prea multe nopti nedormite, prea multe lacrimi varsate... prea multe tipete de disperare, de durere sufleteasca, prea multa suferinta ca sa renunt. Se aproprie clipa in care voi face dreptate. Numele meu este Amanda, am 25 de ani, sunt varcolac de cand ma stiu si am un singur obiectiv, un singur tel in viata: sa ma razbun pe cei ce mi-au distrus familia. Sa anihilez toti vampirii de pe Terra cu ajutorul prietenilor mei.
Ana. Spammer
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 1334 Data de inscriere : 08/06/2014 Varsta : 21 Localizare : Canapea :)
Subiect: Re: Razbunarea Vin Aug 01, 2014 11:56 am
Povestea imi place :SN: :SN:
x98ShsKydyX Veteran
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 244 Data de inscriere : 06/06/2014 Varsta : 23 Localizare : Unde nu sunt bine venita!
Subiect: Re: Razbunarea Vin Aug 01, 2014 12:04 pm
Povestea asta este copiata nu va inteleg dece nu va folositi imaginatia ai copiato de la Marry
Ana. Spammer
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 1334 Data de inscriere : 08/06/2014 Varsta : 21 Localizare : Canapea :)
Subiect: Re: Razbunarea Vin Aug 01, 2014 12:08 pm
Nu stiam ca e copiata :scratch: Nici eu nu inteleg de ce copiati povesti
Libely Veteran
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 277 Data de inscriere : 01/03/2014 Varsta : 22 Localizare : Where ever you go
Subiect: Re: Razbunarea Vin Aug 01, 2014 1:28 pm
Pai ea e Mary =_= Oameni buni, Anna-Marya = Eva = Carolyna
x98ShsKydyX Veteran
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 244 Data de inscriere : 06/06/2014 Varsta : 23 Localizare : Unde nu sunt bine venita!
Subiect: Re: Razbunarea Vin Aug 01, 2014 1:58 pm
poi pe marry nu o chema Eva??Si daca ea e marry atunci dc sia rescris povestea??
Libely Veteran
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 277 Data de inscriere : 01/03/2014 Varsta : 22 Localizare : Where ever you go
Subiect: Re: Razbunarea Vin Aug 01, 2014 2:10 pm
Nu ma intreba pe mine, intreab-o pe ea. Si da, o chema, doar ca si-a reschimbat numele.
Mary Spammer
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 564 Data de inscriere : 02/02/2014 Varsta : 23 Localizare : Bârlad
Subiect: Re: Razbunarea Vin Aug 01, 2014 4:42 pm
Deci cand am citit, Clau, ce ai scris acolo, nu stiam daca sa rad sau sa nu mai pot manca. Dragilor, cum a zis si Emma eu sunt Mary, ok? Anna-Marrya=Eva=Carolyna (adica Mary). Povestea a fost stearsa (din cauza mea... credeam ca toate care am zis eu vor fi, trebuiau sterse vreo 4-5 dar numai asta a fost... eliminata), iar eu am dorit sa o rescriu, avand in vedere ca o aveam inca. Dar va asigur: povestea nu e copiata de la nimeni, nu sunt genul de persoana care sa faca acest lucru. Acum sper ca am reusit sa clarific situatia, iar Emma, mersi de sustinere si ajutor!
Mary Spammer
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 564 Data de inscriere : 02/02/2014 Varsta : 23 Localizare : Bârlad
Subiect: Re: Razbunarea Vin Aug 01, 2014 5:04 pm
Ora 2 dimineata, lucrez la plan. Nu mai sunt multe de facut, avand in vedere faptul ca in doar cateva zile vom incepe razboiul. Poate intrebarea voastra este daca am emotii in aceste momente. Ei bine, nu. In aceste momente simt doar furie si o mare durere de cap. Motivul? Din biroul directorului se aud tipetele verisoarelor Mara si Myra. Tipete ce ma innebunesc ca in fiecare noapte, aproape. Ma indrept spre acel birou, a carei usa era deschisa. In fata mesei, cele 2 stateau in picioare si se certau. Dupa parul blond, lung si deranjat al Marei si ochii sai rosii, nervosi, ti se pare ca a bagat degetele in priza, iar dupa felul in care arata Myra, bruneta cu ochii negri, dar cu unghiile si coltii scosi, zici ca nu mai are mult si sare la bataie. Ma sprijin de usa si ma uit la "spectacol". Mara, nervoasa, ii zice verisoarei sale: -Esti proasta de dai in gropi! Cum sa faci asta?! Te'ai tampit?! Cand va afla Amanda, te va ucide fara sa stea pe ganduri! -Dar ce voiai sa fac? Sa stau si sa mor?! Va intelege motivul pentru care am facut ce am facut, nu ma mai bate atata la cap! -Daca fac asta, ce? O sa ma iei la bataie? Fetito, praf te fac daca te atingi de mine! Desi Mara este mai puternica, Myra este mult mai impulsiva si mai agera. Poate sa o bata mar pe verisoara ei fara nicio problema, dar nu si pe mine. Incep sa ma plimb prin birou lent, pe al langa ele, acestea observandu'ma. Cum m'au vazut, s'au asezat in pozitie de drepti si s'au linistit. Totusi, frica li se citeste pe fata, se observa dupa felul in care respira,l in care tremura. Ma opresc din inconjurat biroul ajungand in fata lor si le apuc pe amandoua de cap cu cate o mana. Dupa cateva momente, cand se asteptau mai putin, le dau cap in cap. Lovitura a fost puternica, avand in vede ca cele 2 au ametit, si nu mai aveau mult pana sa cada. -Luati loc, dragele mele, spun eu in timp ce ma asez pe scaun. In fata biroului sunt 2 scaune, pe care verisoarele buimace si ametite se aseaza cu lacrimi in ochi. Ma uit la ele cateva momente, lasandu'se o tacere cum in cimitir mai gasesti, dupa care le spun pe un ton calm: -Fetelor, sunteti aici de 5 ani, de cand aveati 17 ani. V'am ajutat, puteam foarte simplu sa va las sa muriti cand v'am intalnit pe voi, pe prietenii vostrii si pe rudele voastre de asemenea. Puteam sa va las sa muriti din cauza vampirilor, dar nu am facut asta. Seara de seara, zi de zi, de 5 ani risc si merg sa va aduc mancare, cand voi puteti foarte simplu sa va duceti, caci sunteti sanatosi toti, nu sunteti copii mici. Eu merg sa iau pastile, medicamente, tot ce trebuie daca va simtiti rau. Pe unii din voi v'am ajutat sa nu va mai drogati. De multe ori am avut nevoie de ceva de afara pentru a va antrena, pentru a va ajuta. Pana si noaptea ieseam si ies, ca sa va aduc ce trebuie. Probabil spuneti ca am facut asta doar pentru ca urmeaza sa ma ajutati cu vampirii, sa ii inving cu ajutorul vostru. Ei bine, nu este adevarat. M'am riscat pentru ca am inceput sa tin la voi inca de cand v'am intalnit. Eu riscam sa fiu prinsa mereu, sa mor de mana unor vampiri, doar ca voua sa va fie bine. Fetelor, eu sunt singura. Nici nu stiu daca vreun membru din familia mea adevarata a ramas in viata, daca vreun prieten din copilaria mea mai sunt vii, sau au murit absolut toti.Voi ati devenit familia mea, am invatat sa am incredere in voi, sa tin la voi ca la o familie. Fara mine, nu cred ca mai erati aici, nu cred ca mai erati vii sau liberi, chiar. Sunteti constiente de ceea ce spun eu acum, nu? -Da, Amanda, spusera ele doua in cor, rusinate si uitandu'se in jos. -Atunci... De ce ma rasplatiti asa? De ce seara de seara trebuie sa ascult tipetele voastre?! Nu puteti sa va intelegeti bine nici macar o singura data?! zic eu uitandu'ma manioasa la cele 2 fete. -Amanda... E vina mea, eu am inceput sa tip la Myra si, na... Doar ne stii, am inceput cu cearta. Imi... imi pare rau! zice Mara plecandu'si fruntea. -Myra, ce ai facut de data asta? zic eu putin mai calma decat putin mai inainte. -Nu... Nu iti pot spune. Vino cu mine, o sa iti arat! Ne ridicam toate trei si plecam din birou. Myra este in fata, ma duce la cabinet. Ma uit pe 2 din paturile albe. Pe fiecare se afla cate un varcolac. Doua fete: Mimi si Marina. Par a fi ranite grav, avand sange pe fata fiecare. Cele 2 sunt gemene, blonde cu ochii de un albastru marin. Aproape de bune ca mine la lupta, am nevoie de ele. Sunt prietene bune cu Mara, dar nu si cu Myra. Ma indrept spre Myra, iau de brat si o duc afara din salonul in care fetele dormeau, sau, mai bine zis, erau lesinate. -Ce s'a intamplat cu ele?! -Au sarit la mine, doreau sa ma omoare si eu... -Si tu, in loc sa ma chemi pe mine, ai inceput sa le bati! Esti intreaga la cap?! -Eu... Eu nu am facut nimic altceva decat sa ma apar, nici macar nu aveam cand sa tip. Totul s'a petrecut prea repede. Stii doar ca ele nu ma suporta, nu e tocmai vine mea ca trebuia sa ma apar de ele. Imi pare rau, Amanda. -Du'te in celula ta! Si stai linistita, te'am iertat. O sa ma ocup eu de ele si, cand isi vor reveni, le voi spune vreo doua. Ma imbratiseaza fericita ca nu am mai lovit'o inca o data si pleaca spre celula sa. Eu, insa, intru inapoi in cabinet. Le poruncesc Marei si Marisei, care este doctorita, sa iasa din camera. Ma asez pe un scaun si ma uit la gemene. Ele sunt cam ca mine: puternice, agere... Am nevoie de fetele astea, astfel nu voi mai putea duce planul la bun sfarsit. Dumnezeule! Fara ele, cum voi mai ataca?
Libely Veteran
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 277 Data de inscriere : 01/03/2014 Varsta : 22 Localizare : Where ever you go
Subiect: Re: Razbunarea Vin Aug 01, 2014 6:31 pm
Pai tu, draga Mary, baga nextul :p Il astept. Si despre ajutor, cu placinte ... de mere, daca am retinut bine.
Sam Mar 16, 2024 2:39 am Scris de 
Subiect: Razbunarea 
