Nu imi vine sa cred ca s-a ajuns la asta... Din vina lui... Buna, sunt Miranda , am 30 de ani si am sa va zic povestea care m-a marcat.
Acum trei saptamani, eram acasa cu fiul meu, James, de 5 ani, care nu prea avea prieteni, mi-a zis:
J:-Mami , eu ies afara!
Eu:-Bine.
James iesa afara, si la un moment dat il aud ca vorbeste cu cineva, asa ca am iesit afara, crezand ca James si-a facut un prieten , dar cand ma uit era singur. Ma duc si il intreb
Eu:-Cu cine vorbeai James?
J:-Cu Jack.
Eu:-E prietenul tau?
J:-Da.
Eu:-Pai, unde este?
J:-A plecat.
Crezand ca e un prieten imaginar, nu am bagat de seama si i-am zis:
Eu:- Hai in casa ca e tarziu.
J:-Bine.
Ajunsi acasa, ii pun lui James sa manance, si dupa il culc. Ma duc in camera mea, si ma culc si eu. Visez ca sunt intr-un parc de distractii parasit. Se aude muzica de circ. Vad o lumina, ma indrept spre ea. Cu cat ma apropiam de lumina, vad cariselul aprins (cu luminitele pe langa el.) Vad ca niste oameni se apropie de mine, si cand ma uit mai bine vad, ca sunt niste copii fara o membra, fara un ochi, etc. Se apropie de mine, facand un cerc, si incep sa se invarta. Ma trezesc din acest cosmar, si vad ca era niste jucarii in camera mea. Ma culc inapoi, iar la 10:00 (fiind ca era vacanta) il trezesc pe James ca sa vina sa manance. Il intreb :
Eu:-James de ce ti-ai pus jucariile in camera mea?
J:-Nu eu le-am pus. Le-a pus Jack.
*(Am dat ochii peste cap si am zis)*
Eu:-Pff... Spune-i lui Jack , sa nu-si mai puna jucariile la mine in camera.
J:-Bine.
~Urmatoarea zi~
J:-Pot sa ies afara?
Eu:-Sigur.
J:-Bine. Merci.
James iesa afara si eu adorm , cand ma trezesc...
Sper ca v-a placut. Voi pune nextul maine. :SP: Nu cred ca a fost de groaza acum.