Ripped Face

PENTRU URMATOAREA PARTE ASCULTATI URMATOAREA MELODIE:

ANUNT:No sorry ca nu am postat,dar am si eu o viata frate -_- am fost ocupat in ultima perioada sunt la liceu si am trecut prin niste chestii ma rog Only enjoy the reading



-Auzi, Devon, crezi că după ce vom merge la spital, totul va fi bine? Crezi ca totul se va rezolva, în sfârşit? întrebă Cristina.
-Pentru tine poate, surioară, chiar dacă totul functionează si scap de chestia aia, totuşi, viata mea nu va fi niciodată una normală... cel putin a mea, oftă acesta.
-De ce pur şi simplu, totul nu ar putea înceta si să dispară?
-Ceea ce a fost făcut nu poate fi îndreptat, Cristina. Eu sunt un criminal si aşa va fi mereu, eu nu mă pot îndrepta. In schimb, tu o poţi apuca pe calea cea buna, Cristina. Îl ai pe Dani. Nu ştiu sincer ce se va întâmpla după toată altercaţia asta cu entitatea, dar să speram ca totul va fi bine.
Cristina dădu din cap afirmativ, după care, amândoi se puseră pe asteptat. Intre timp, în faţă, Ryan şi Death discutau.
-Şi, comisare, cum ai făcut rost de maşina asta?
Ryan intoarse capul catre Death.
-E o masină specială de intervenţie. Orice secţie mai "avansată", ca să zic aşa, are o astfel de maşină pentru intervenţiile speciale.
-Dacă ştiam că îti dă asa masină la sectie, mă făceam politist de mult, comisare, zise Death râzând.
Ryan încă era cu ochii în patru. Doar stătea langa un criminal extrem de periculos, nu?
După un drum plictisitor si fără incidente, cei patru, într-un final, ajunseră la destinatie. Ryan opri maşina, deschise gemuleţul care ducea in spatele dubitei si isi intoarse capul către Devon si Cristina.
-Uite cum vom face: Death si Cristina vor îmbraca echipamentul specific SIAS, care îl aveţi lângă voi, timp în care, pe Ripped Face il vom da drept un detinut cu grave probleme mintale ce are nevoie urgentă de asistenţă medicală. In felul ăsta, vom putea avea acces la echipamentul din spital.
-Si tu, comisare? întrebă Devon.
-Eu voi merge asa cum sunt,  căci eu fiind de la poliţie, nimeni nu va avea ce să bănuiască. Deci, ne-am înţeles? Toţi dădura de înteles ca "da", apoi s-au pus pe treabă.
Death împreuna cu Cristina, îmbrăcară echipamentul specific SIAS.
-Hm... m-as putea obisnui cu asta, zise Death, timp în care, Cristina de-abia putea merge din cauza greutăţii echipamentului.
Ryan il legă la mâini pe Devon, după care deschise uşa din spate a dubitei.
-Sa mergem! striga comisarul.
Ryan mergea primul, în spatele lui fiind Devon legat la spate cu cătuşe, ţinut de ambele braţe de catre Death si Cristina, deghizaţi ca trupele SIAS. In faţa usii spitalului, stătea un gardian masiv, care îi opri din drum, întrebându-i:
-Cu ce treaba sunteti aici, domnule?
-Eu sunt comisarul Ryan si avem un detinut foarte periculos care are nevoie de o consultaţie psihică urgentă.
Gardianul se uită în spatele comisarului. Nici nu îi mai trebui altă dovadă, când văzu masca rece în forma de capră a lui Devon.
-Am inteles, domnule comisar. Puteţi trece!
Gardianul scoase o cartelă cu care deschise uşa, lăsându-i pe toţi patru să intre.
-Bine, comisare. Şi acum, unde trebuie sa mergem? adăugă Death, apropiindu-se de el.
-La etajul următor, se află aparatura de care avem nevoie.
-Înteles! şi imediat după, toti porniră către sala respectivă. Urcară etajul şi merseră pe un coridor lung, unde se afla o uşă pe partea laterala. Acolo stătea un doctor care citea ceva de pe o fisa.
-Aaa, domnule comisar, gardianul ne-a anunţat despre pacien. Deci, care este starea acestuia?
-Nu ştim sigur, domnule doctor. Este foarte gravă starea lui. Oricum, trebuie să acţionăm imediat.
-Inteleg, domnule comisar. Dacă este atât de grav, trebuie să începem imediat. Aduceţi pacientul înăuntru.
Death si Cristina intraseră împreună cu Devon pe uşă, timp în care Ryan discuta cu doctorul. Acolo era o camera mare cu o subcameră separată, în care se afla un fel de masină cu raze x si o masă pe care pacientul trebuia sa stea. Camera şi subcamera erau despărţite de o usă si un geam larg. La îndemnul doctorilor care se aflau înăuntru, Devon fu descătuşat, apoi legat de masă, în timp ce Ryan intrase în cameră. Subcamera fu închisă, iar doctorii, împreună cu cei trei, priveau spre Devon prin geamul care îi separa.
-Deci, domnule comisar, pacientul este legat într-o camera cu un aparat încă in curs de testare.
-Adica? întrebă Death.
-Aparatul încă nu a fost testat pe oameni si nu stim cum va reactiona pacientul. Ori îl vom vindeca ori... nu ştiu sincer ce se va întâmpla. Deci, sunteţi pregătiti să începem, domnule comisar? întrebă doctorul.
-Incepeti!
Doctorii apăsară nişte butoane ale anumitor comenzi, după care, se dăduseră înapoi. Maşinăria care se afla deasupra lui Devon începu să coboare usor si sa emita unde asupra creierului acestuia, încercând sa afle ce se întâmplă în mintea lui. Corpul lui Devon începu sa tremure, iar entitatea începea să preia controlul. Acesta, în cele din urmă, rupse lanţurile care îl tineau legat de masă, si se îndreptă spre uşă.
-A scăpat! Repede soldaţi, trageti! strigase doctorul, la care Death se duse in spatele lui, şoptindu-i:
-Am o idee mai bună!
Cât ai clipi, lama lui Death îi trecu doctorului prin piept, omorându-l instant.
-Meh, măcar nu mai trebuie sa ma prefac! spuse Death, dându-si echipamentul SIAS jos, după care, distruse panoul de control care deschidea uşa de la cameră. Intre timp însă, Devon sparse usa de la subcamera si îi scoase inima unuia dintre doctori, aruncând apoi o privire rece către Cristina. Desigur, entitatea era cea care îl controla pe Devon.
-Aem a etse!
O secundă, despărtise lama lui Devon de gatul Cristinei, acea lamă fiind mai exact a lui Death.
-Calmează-te, Devon! spuse Death, izbindu-l de perete.
-Repede, activează aparatul! se chinuia să îi atentioneze doctorul care statea întins pe jos, rănit.
-Ce aparat? întrebă Ryan grabit.
-Pe panou, este un buton în caz de urgente. Acest buton îi va face praf neuronii pacientului, practic ii va arde totul din cap.
-Si cum ştie aparatul cine e pacientul?
-O unda este pusă in capul pacientului înainte de operaţiune, în caz ca totul scapa de sub control. Repede! spuse doctorul cu o ultimă suflare, după care, îşi dădu dugul.
Comisarul fugi repede spre panou, timp in care, Cristina stătea socata pe jos, iar Death se lupta cu Devon. Acesta ajunse in fata panoului si găsi butonul asigurat de o clapita. O ridica si arunca o ultima privire.
-Arzi in iad, b**** , apoi, comisarul apăsă butonul. Maşina lansă nişte unde catre creierul lui Devon, care îi arse complet neuronii si îl lăsă fără suflare. Acesta căzu la pământ mort.
-Devon...Devon...Devon! se repezi Death către trupul acestuia. Tu i-ai făcut asta! Tu mi-ai omorât prietenul! Nici nu termina de vorbit, că Death îşi scoase lama si il despica in doua pe Ryan. Arzi in iad, javră!
Trupele de paza se îndreptau către ei, dar nu mai aveau mult timp.
-Cristina, trebuie sa plecăm! Acum!
Aceasta se uită către Death şi cu o ultimă privire către Devon, după care pleca cu Death în fugă, din spital.
Cei doi părăsiseră într-un final spitalul, dar în scurt timp, ajunseră si fortele de pază, impreună cu un cercetător care lucrase la aparatul respectiv. Acesta gasi trupul lui Devon, părâinde-se interesant.
-Ofiţer, pune trupul ăsta în masina mea. Îl vom folosi la cercetarile noastre.
-Am înţeles, domnule!
Trupul lui Devon fu purtat către maşina savantului si închis acolo.
După ce îşi termină toata treaba, acesta plecă împreună cu cadavrul lui Devon din ţară. Trupul lui Devon fu purtat până în Anglia, împreuna cu cercetătorul care avea nevoie de el pentru experimente.
-Voi da lovitura cu descoperirile făcute de pe urma prietenului meu pe care l-am recoltat din spital. "Premiul Nobel pentru descoperirea unui nou tratament mental in domeniul neurologiei se acordă Doctorului Juan". Exact, asta voi auzi peste putin timp, spuse doctorul, timp în care conducea masina pe langa o padure din Anglia la sute de km depărtare de Romania, locul de nastere al lui Devon.

Am fost născut în pădure.
Am crescut ca un tăietor de lemne,
Am fost ars ca un animal,
Am devenit un criminal fără scrupule.
Mi-am ucis unchiul,
Mi-am ucis părinţii,
Mi-am îndeplinit răzbunarea.
Am ucis mii de oameni,
Mi-am gasit sora,
Mi-am găsit cel mai bun prieten,
L-am salvat pe Dani.
Am fost urmărit de supranatural.
Am fost la spitalul de nebuni.
Am fost pacient,
Am fost omorât acolo...
Cine sunt eu?
Eu sunt Ripped Face si asa voi fi mereu...


Stiri de ultima oră, la England News: o masină a cărui şofer era renumitul Doctor neurolog Juan, a fost gasită într-un şanâ de lânga Screaming Woods. Locul este de mult crezut bântuit. La fata locului, s-a găsit cadavrul mutilat al doctorului, aparent fără piele facială pe acesta. Politistii au demarat o ancheta.

Si povestea mea...DE-BIA ACUM INCEPE!


Ripped Face Sezonul II:A Lost Soul!

https://www.facebook.com/RippedFace?ref_type=bookmark

★ Topic corectat de Dandelion

Tareee! Baga next!

NEXT

Next

PENTRU URMATOAREA PARTE ASCULTATI URMATOAREA MELODIE:



Partea I,Un nou inceput:

-Merg, merg, merg... Unde naiba merg? Nici eu nu ştiu. Nici măcar nu ştiu cine sunt.
F*ck! Who the f*ck am I in this f*cking world ?! Ce caut în pădurea asta? Nici măcar nu ştiu cum arăt.
Ce naiba...de ce e rece?! De ce simt că e fără viaţă? E o mască, ce mască, de ce port mască?! F*ck, f*ck and f*ck again! O mască atât de rece, vreau să o scot, vreau să o dau jos! De ce aş purta aşa ceva ?! De ce l-am omorât pe tipul din maşină? Prea multe întrebări. Îmi explodează capul. Du-te naibii, lasă-mă în pace, capul, doare! spuse Devon sau Ripped Face.
După experiment, toate memoriile lui au fost şterse. El se află într-un loc necunoscut şi nici măcar nu ştie cine sau ce e.
-Lac, ăla e un lac! Faţa, vreau să îmi văd faţa!
Acesta se apropie de apă şi îşi privi reflexia.
-De ce arăt ca o capră? De ce am o gaură în cap?! Nu înteleg nimic, am zis-o si o mai zic. Cine naiba sunt? F*ck, f*ck, atât de rece... vreau să o dau jos. Ce naiba?! Nu iese! Haide, ieşi odată. Vreau să îmi văd faţa! Asa, prin capătul ăla. Pfiu, ce eliberare. Stai...ăsta sunt eu?Visez... de ce sunt mutilat? Faţa mea, faţa mea... Deci pentru asta era menită masca.Mori! Iesi din capul meu, voce. Ce naiba e vocea asta! Cine naiba eşti?! Ieşi din capul meu! Lasă-mă în pace! Lasă-mă sau te fac bucăti, bucăţi, vierme! Totuşi, trebuie să mă calmez. Există un motiv pentru care sunt aici? Există un motiv pentru care arăt aşa? Respiră, inspiră...acum mai bine. Mi-as pune chestia asta la loc pe faţă şi m-as concentra pe momentul actual.
Devon îşi puse înapoi masca, se ridică stând drept si privi în jur. Totul era ceţos şi întunecat, deşi era zi. Totul avea o aură malefica. Vârfulurile crengilor copacilor nu se vedeau, dar aceştia se legănau de la vânt, timp în care, sunete ciudate se auzeau din pădure.
-Locul ăsta îmi dă fiori. Mai bine mă pun în mişcare.
Zis şi făcut. Merse 10 minute, merse 20, merse 30, merse o oră. Pădurea parca nu se mai termina.
-Fi serios, cât de mare poate fi o pădure? Hmm... mi se pare mie sau chestia aceea din depărtare e fum? Nu văd bine... copacii ăştia sunt prea mulţi şi sunt şi foarte deşi. Totuşi, prefer sa merg în directia din care se observa fumul, mai bine decât sa ma plimb ca un idiot prin... nici pădure nu îi pot zice.
Fumul provenea de la o cabană din pădure, aflată la cam 50 de metri de el. Pădurea, de fapt, tot locul, era foarte ciudat. Să nu uitam că pădurea se numeste "Screaming Woods".
Devon se apropie de cabană. Observă fumul care ieşea pe horn si se hotărî să ceară nişte indicaţii pe unde să meaegă şi câteva detalii despre pădure. Acesta bătu la uşă, dar nimeni nu îi răspunse. Mai bătu o dată, dar nici de data asta nu ăi răspunse nimeni.
-Incep să mă enervez!
Deodată, dintr-o simplă lovitura de picior, Devon dărâmă uşa, intrând in casă.
-Ce naiba?! Casa e pustie. Cum e posibil? Am văzut fum ieşind din horn, dar focul, aici, nu a fost făcut ani buni, din câte se vede. Locul ăsta e o paragină!
Cabana era formată doar dintr-o cameră micuţă cu un şemineu, un pat si o masa pe care se afla un jurnal, care nu dură mult până fu observat.
-Cineva si-a uitat aici jurnalul. Să vedem... "Sir Richard's Diary". Bun, deci jurnalul i-a apartinut cuiva nu chiar de spetă joasă. Hmm...interesant..
Devon trecuse de titlu şi editură, ajungând la prima pagina din jurnal, pe care scria:
"Am decis să ţin jurnalul ăsta pentru binele meu, pentru binele tău. Dacă ai ajuns în locul acesta straniu, pleacă cât de repede poţi. Nici nu îti dai seama cât de oribil poate fi. Eu unul înnebunesc! Sunt aici de două săptămâni si deja nu mai suport. Ţipetele sunt intolerante, iar siluetele care ma bântuie, mă distrug mental! Oricine ai fi, pleacă! Pleaca cât mai poti de aici!
                                                    "9 octombrie,Sir Richard"
-Super, am ajuns în cabana unui nebun.
Deodată, un urlet puternic se auzi de afara.
-Ce naiba?! Asta părea sa fie o femeie. Locul ăsta devine din ce în ce mai ciudat. Mai bine as verifica.
Devon luă jurnalul cu el, îl puse în buzunar, lângă satârul pe care îl observă, după care ieşi afara sa vadă de unde s-a auzit zgomotul.
Acesta ajunse in faţa unei uşi dărâmate, dar totul era pustiu. Aceeasi ceaţă mortală atingea pământul.
-Locul ăsta devine din ce în ce mai ciudat şi straniu.

Sfarsitul primei parti din sezon my friends,urmatoarea o fac cand am timp.

https://www.facebook.com/RippedFace?ref_type=bookmark

★ Topic corectat de Dandelion

Next mai rpd

Hai cu nextul, e uimitor cum a ajuns asa populara, imi amintesc cum era prima parte si cu este acum. Sper sa o intreci pe andra si spor la scris. Bravo a fost o poveste tare de atunci de cand am scris si eu ultima poveste. :NT: